PĂMÂNTUL SAU CERUL?

În căutarea-i îndârjită,
Columb era purtat de-un gând,
Iar munca i-a fost răsplătită
Când a strigat voios: „Pământ!”

Coșbuc și-a trâmbițat regretul
De-a nu avea ce își dorea:
„Noi vrem pământ!”, a spus poetul,
Dorința asta-l frământa.

De mii de ani până-n prezent,
Mulțimi de oameni, rând pe rând,
Mânați de dorul insistent
Mai caută încă pământ.

Dar bunul cel mai prețios,
Ce-ar trebui căutat cu-ardoare,
E Cerul sfânt și luminos.
Mai sunt din cei ce-L caută, oare?

De vrei Cerul să-L moștenești,
Să-L cauți mânat de dorul sfânt
Și-ncepe să te pregătești
Cât timp mai ești pe-acest pământ.