Doamne, iar m-apucă dorul
Să mă-nalț pe-o rugăciune
Și să mă cufund în zborul
Care doar în cer apune.

Să-ți spun toată frumusețea
Ce-o găsesc acum ascunsă
În trecut, când tinerețea
Era cu speranțe unsă.

Astăzi am acea tărie
Să mă urc smerit la cruce
Să iau sfânta apă vie,
Hrana, care viață-aduce.

Vindecarea Ta, o Doamne
Plină de balsamuri, e ca
Mângâierea unei toamne…
Eu i-am dezvelit poteca!

Am înaintat ca cerbul
În chemare la izvor,
Am înconjurat tot verbul
Setei asemănător.

Tu-mi cunoști suspinul care
Se apleacă plin de mir
Ca o undă călătoare
Ori comoară la chimir.

Îmi cunoști neprihănirea,
Râvna inimii, umila,
Am ca flacără iubirea
Și ca spic al crucii, mila.

Mă apucă-adesea dorul
Să m-ascund în cuib, la Tine,
Să cânt imn ceresc în corul
Sfinților. În piept, la mine,

Cântă porumbiță albă
Cântă ochii mari, căprui
Cântă ploaia gurii, caldă
Ca un cor al râului.

Doamne, Tu îmi ești răspunsul,
Îmi ești plinătatea, slava,
Viața, biruința, Unsul,
Mai presus de toate - AVA -

Simt și azi în suflet dorul
Să mă-nalț pe-o rugăciune
Și să mă arunc în zborul
Care doar în cer apune…