Pilda lucrului luat fără întrebare

 Era odată un om care păstra cu grijă un lucru de preț. Nu pentru că era mare sau scump, ci pentru că îi aparținea și însemna ceva pentru el. Într-o zi, cineva apropiat a luat acel lucru fără să-i spună. Mai târziu, l-a pus înapoi, dar omul a rămas cu o neliniște în suflet. Nu se supărase doar pentru lucrul luat, ci pentru faptul că nimeni nu-i ceruse voie. Atunci un bătrân înțelept i-a spus: — Fiule, ceea ce este al altuia nu se ia în taină, chiar dacă intenția pare bună. Mai întâi se întreabă, apoi se primește. Cuvântul „pot?” este mic, dar păstrează pacea între oameni. Omul a întrebat: — Dar dacă cel care a luat lucrul îl dă înapoi? Bătrânul i-a răspuns: — Lucrul se poate întoarce, dar încrederea se păstrează prin adevăr. Cel care cere înainte de a lua arată respect. Cel care ascunde ceea ce face lasă în urmă o întrebare în inima celuilalt. Și omul a înțeles că nu trebuie să strige și nici să se răzbune. Putea doar să spună cu blândețe: — Nu m-a durut doar ceea ce s-a întâmplat. M-a durut că nu am fost întrebat. Iar de atunci, a ținut minte un lucru simplu: „Înainte să iei ceea ce nu-ți aparține, întreabă. Respectul începe cu o întrebare, iar încrederea crește prin adevăr.” Morala: Chiar și între oamenii apropiați, lucrurile care aparțin altuia trebuie cerute înainte de a fi luate. Iar când cineva nu ne ascultă, să nu răspundem cu aceeași nepăsare, ci să rămânem oameni drepți și să spunem adevărul cu blândețe.