Ezechiel și valea oaselor

 Într-o zi, profetul Ezechiel Se afla singur într-un ținut, Când mâna Domnului veni peste el Și Duhul îl conduse-n pustiu. Deodată, înaintea lui Se întinse o vale mare, Iar peste tot, cât vedea ochiul, Erau oase fără număr. Era o vale a morții, Fără viață și fără cânt, Doar vântul trecea printre oase Și nu se-auzea niciun cuvânt. Domnul îl întrebă pe profet: „Fiul omului, pot oare aceste oase Să mai trăiască vreodată?”Ezechiel răspunse: „Doamne, Tu știi.” Atunci Dumnezeu îi porunci: „Prorocește peste oasele acestea!”Ezechiel ascultă îndată Și rosti cuvântul Domnului. Și deodată se auzi Un zgomot puternic în vale, Oasele începeau să se miște, Venind fiecare la locul său. Os lângă os se așezară, Iar valea se umplu de sunete, Ca un vânt puternic de munte Ce trece peste câmpii. Apoi apărură tendoane, Carne și piele peste ele, Dar încă nu era viață În trupurile întinse pe jos. Domnul îi spuse lui Ezechiel: „Prorocește către duh!”Iar profetul ascultă iarăși și rosti cuvântul Domnului. Un vânt puternic se ridică, Venind din cele patru zări, Și viața intră în acele trupuri, Iar valea se umplu de oameni. Ezechiel privi uimit Cum valea moartă se trezea, Și în locul oaselor uscate Se ridica o oaste vie. Atunci Dumnezeu îi explică: „Aceste oase sunt poporul Meu, Care spune: «S-a pierdut speranța, Am fost tăiați de tot. »” Dar Domnul le făgăduise: „Eu voi deschide mormintele, Voi pune Duhul Meu în voi Și vă voi aduce iar la viață.” Ezechiel asculta cu uimire, Căci vedea înaintea sa Cum Dumnezeu poate face viațăAcolo unde omul vede moarte. Valea care fusese pustie Acum era plină de oameni, Iar peste ea se auzea Un vuiet ca de armată mare. Profetul înțelese atunci Că speranța nu moare niciodată Când Dumnezeu spune un cuvânt Și hotărăște să aducă viață. Poate că inima ta astăzi Se simte ca o vale uscată, Fără putere, fără speranță, Fără cântec și fără lumină. Dar Dumnezeul lui Ezechiel este același Dumnezeu și azi, Cel care poate ridica din nou Ce pare pierdut pentru totdeauna. El poate pune viață-n suflet, Poate aprinde iar credința, Poate transforma o vale tristă Într-un loc plin de speranță. Ezechiel nu a făcut minunea prin puterea mâinii sale, Ci doar a ascultat de Domnul și a rostit ceea ce i s-a spus. Așa și noi suntem chemați Să ducem Cuvântul înainte, Chiar când lumea pare uscată și oamenii nu mai au speranță. Căci Dumnezeu poate lucra În cele mai grele locuri, Iar ceea ce pare fără viață Poate învia prin Duhul Său. Valea oaselor ne amintește Că nimic nu este prea greu pentru Dumnezeul care creează și dă viață din nou. Ezechiel văzu cu ochii săi Puterea cuvântului divin, Iar valea care fusese moartă Se umplu de viață și lumină. De aceea, când pierzi speranța, Ridică-ți ochii către cer: Dumnezeu poate face din nou O cale acolo unde nu mai e drum.