A FOST ODATĂ ÎNTR-UN TRIB


A fost odată într-un trib un rege crud care ținea
Zece câini răi și sălbatici pe care îi folosea
Ca să-și tortureze robii, ba chiar la fiare îi dădea
Pe oricare dintre-aceia ce-n vreun fel lui îi greșea.


S-a-ntâmplat astfel că unul dintre mulții servitori
Rău și-a supărat stăpânul ce i-a spus: „Azi o să mori!”
„Zece ani eu te-am slujit, așa deci mă răsplătești?
Mai acordă-mi zece zile și-apoi fă precum voiești.”


Regele a-ncuviințat, iar servitoru-a mers la paznic
Și privindu-l l-a rugat, făr’ a fi deloc obraznic,
Ca-n aceste zece zile să-l lase pe el la fiare
Să se-ocupe să le-adape și să le dea de mâncare.


Paznicul a fost de-acord și, cum a știut mai bine,
Servitorul s-a-ngrijit atent de fiecare câine.
După cele zece zile regele ordin a dat
Ca la acele fiare rele robul să fie-aruncat.


Spre uimirea tuturor câinii-n loc să îl omoare
L-au primit în cușca lor, culcându-i-se la picioare.
Regele nedumerit a-ntrebat ce e cu câinii,
Servitorul a răspuns, trecând în fața mulțimii:

„Zece zile i-am servit și iată nu m-au uitat,
Ție, rege, ți-am greșit doar o dată și de-ndat’
Mi-ai și dat grăbit sentința, condamnându-mă la moarte,
Ai uitat toată credința de care ți-am făcut parte.”


Dându-și seama de greșeală, regele a ordonat
Ca servitorul de ispravă să fie eliberat.
Și a regretat amarnic că a vrut să-l pedepsească
Și-ntr-o clipă de mânie cu rău să îl răsplătească.


E regretabil că adesea, ca regele nepriceput,
La cea mai firavă greșeală uităm tot binele făcut.
Corect e să trăim în pace și-astfel putem gata să fim
Chiar răul care ni se face cu bine să îl răsplătim.