Sărbătorile iudaice au oferit un cadru în care israeliții comunicau cu Dumnezeu, își rezolvau problema păcatelor și meditau la legea Lui. Dacă legea lui Dumnezeu a stat la baza legământului iudaic, poporul a relaționat cu Dumnezeu prin intermediul sărbătorilor. Totodată, sărbătorile iudaice au un caracter profetic, deoarece ne vorbesc despre planul lui Dumnezeu de mântuire a întregii omeniri. Izbăvirea poporului Israel din robia egipteană prefigurează jertfa lui Isus Hristos de la Golgota, prin care întreaga omenire a fost izbăvită de sub pedeapsa și din robia păcatului. Multe sărbători au legătură cu secerișul și cu interdicția de a executa munci comune. Dumnezeu dorea să le transmită israeliților că timpurile de belșug și de binecuvântare trebuiau asociate cu sărbători în care să se bucure, să se odihnească și să-I fie mulțumitori pentru ceea ce au.

          Sărbătorile iudaice ne prezintă o cronologie a planului de răscumpărare pe care-L are Dumnezeu cu omenirea. Sabatul ne aduce înapoi la odihna lui Dumnezeu, după căderea în păcat. Paștele și Sărbătoarea Azimilor ne vorbesc despre jertfa lui Isus Hristos de la Golgota, despre Acest Miel fără păcat care a făcut ispășire pentru păcatele întregii omeniri. Sărbătoarea Primelor Roade ne îndreaptă privirile înspre învierea lui Isus Hristos, care ne eliberează de sub robia păcatului. Sărbătoarea Cincizecimii face referire la coborârea Duhului Sfânt și la puterea pe care o primește biserica să vestească Evanghelia până la marginile pământului. Privind înspre viitor, Sărbătoarea Trâmbițelor prefigurează cea de-a doua venire a lui Isus Hristos (răpirea la cer a bisericii lui Isus Hristos înainte de necazul cel mare și revenirea Mântuitorului pe Muntele Măslinilor, după perioada de strâmtorare). Pe de altă parte, Ziua Ispășirii face trimitere la finalul necazului cel mare, când o rămășiță a Israelului se va pocăi și-L va recunoaște pe Isus Hristos ca Mesia. În altă ordine de idei, Sărbătoarea Corturilor se referă mai mult la poporul Israel, care se va bucura de domnia milenară a lui Hristos pe pământ. În final, Anul Sabatic și Anul Jubiliar fac referire la eternitate, când toți credincioșii se vor odihni veșnic în Isus Hristos.