Chivotul Legământului se afla în Sfânta Sfintelor (Exod 25:10-16; 37:1-5). Era o cutie din lemn poleită în interior și în exterior cu aur pur. Chivotul conținea cele două table ale legământului mozaic (cu cele zece porunci), iar mai târziu toiagul lui Aaron care înmugurise și un vas de aur cu mană (Evrei 9:4). Chivotul reprezintă tronul lui Dumnezeu. Din perspectivă umană, conținutul chivotului este un simbol al lui Isus Hristos, care poartă blestemul păcatelor întregii omeniri, din cauza rebeliunii noastre. Într-adevăr, chivotul conținea trei elemente care amintesc de răzvrătirea poporului Israel (mana – Exod 16:2-3, legea lui Moise – Exod 32:19, toiagul lui Aaron – Numeri 17:1-13). Din perspectivă divină însă, mana este un simbol al lui Hristos – Pâinea vieții (Ioan 6:33), legea este o expresie a sfințeniei lui Dumnezeu (Psalmul 40:8), iar toiagul lui Aaron Îl întruchipează pe Isus Hristos cel înviat, ca Preot special ales de Dumnezeu (Evrei 7:24-26).

          Capacul chivotului se numea scaunul îndurării (Exod 25:17-22; 37:6-9) și era o platformă de aur pe care erau așezați doi heruvimi. Aceștia stăteau față în față, iar aripile lor se ridicau în sus, atingându-se. Dumnezeu S-a manifestat în norul de glorie dintre cei doi heruvimi, deasupra scaunului îndurării. De acolo, Dumnezeu comunica cu poporul Său. Scaunul îndurării era tronul lui Dumnezeu, locuința Sa pe pământ. Privind în jos, heruvimii nu vedeau Legea (pe care poporul Israel o încălcase) și nici vasul cu mană sau toiagul lui Aaron, elemente asociate cu momente de rebeliune a israeliților. Heruvimii vedeau doar sângele stropit, care Îl îndreptățea pe Dumnezeu să-și arate îndurarea față de păcătoși. În Noul Legământ, prin sângele lui Hristos (care a plătit pentru păcatele noastre) Dumnezeu ne consideră sfinți, neprihăniți, pe toți cei care credem în jertfa Lui. Astfel, un scaun al judecății divine devine un scaun al îndurării, pentru toți credincioșii.