De jur împrejurul cortului întâlnirii era un spațiu denumit curtea de afară (Exod 27:9-19; 38:9-31), împrejmuit cu draperii de in alb întinse între stâlpi de bronz. Inul alb poate simboliza atât falsa neprihănire a oamenilor, care îi împiedică să intre înăuntru și să se apropie de Dumnezeu, cât și adevărata neprihănire primită de cei credincioși prin jertfa lui Isus Hristos, care îi protejează de mânia lui Dumnezeu. Perdelele aveau înălțimea de 2.3 metri, formând o barieră ce nu le permitea oamenilor să vadă ce se petrece în interiorul curții. Acestea sunt un simbol al eșecului oamenilor de a atinge standardul de sfințenie a lui Dumnezeu (Romani 3:23). În curtea exterioară nu se putea intra decât pe o poartă, făcută din țesătură fină de in și brodată cu fire albastre, purpurii și stacojii. Această poartă ne amintește de Hristos, singura Ușă prin care oamenii se pot apropia de Dumnezeu (Ioan 10:9). Inul fin este o imagine a purității și sfințeniei lui Hristos (Luca 3:22), culoarea albastră ne indică originea Sa cerească (Ioan 3:13), purpuriul ne vorbește despre gloria Sa regală (Matei 2:2) iar stacojiul ne mărturisește despre suferința Sa pentru păcatele întregii omeniri (Isaia 1:18).