20 de Poezii Creștine Bizantine

1. Fii Credincios Domnului

Fi credincios Domnului,
Când ziua-i grea și norii vin,
Când drumul pare fără capăt
Și sufletul se umple de suspin.

Nu părăsi a Sa lumină,
Nu te întoarce de la El,
Căci mâna Lui te ține încă
Și te ridică din adânc.

Când lumea spune: „Nu mai spera!”,
Tu spune: „Domnul meu e viu!”
Căci peste moarte și-ntuneric
Hristos rămâne pururi viu.

La poala Crucii stai cu pace
Și spune-I Domnului smerit:
„Iisuse, nu mă lăsa singur,
Că fără Tine sunt pierdut.”

Prin rugăciune treci prin noapte,
Prin post și lacrimi înaintezi,
Iar Dumnezeu, în taina Sa cea sfântă,
Te va întări când priveghezi.

Fi credincios până la capăt,
Chiar dacă drumul este greu,
Căci cel ce-și pune nădejdea-n Domnul
Nu va fi singur niciodată.

Iar când va bate ceasul vieții
Și lumea toată va tăcea,
Să fii găsit cu candela aprinsă,
Așteptând Împărăția Sa.


2. Nu Renunța

Nu renunța când plânsul vine,
Nu renunța când ești căzut,
Ridică ochii către ceruri
Și către Domnul Cel Preabun.

Poate că astăzi nu vezi drumul,
Poate că mâine pare greu,
Dar Dumnezeu lucrează-n taină
Și nu te lasă singur mereu.

Când rugăciunea pare goală
Și glasul tău abia se-aude,
Hristos cunoaște orice lacrimă
Și orice rană ce te doare.

Nu renunța la Sfânta Cruce,
Nu renunța la Dumnezeu,
Căci după noapte vine zorul
Și după plâns răsare soare.

Privește către Golgota sfântă,
La Fiul care S-a jertfit,
Și vei vedea iubirea care
Pentru păcat ne-a mântuit.

Nu renunța, suflete dragă,
Când ispita te va lovi;
Strigă: „Iisuse, miluiește!”
Și Domnul te va întări.


3. Dumnezeu Este Cu Tine

Când ești singur pe cărare
Și nu vezi niciun liman,
Dumnezeu este cu tine,
Chiar de drumul pare-n van.

Când în noapte te cuprinde
Frica rece și amară,
Domnul stă lângă tine
Și veghează peste seară.

El cunoaște orice suspin,
Orice lacrimă vărsată,
Știe rana ta ascunsă
Și durerea nemărturisită.

Nu te teme de furtună,
Dumnezeu e adăpost;
Când corabia se clatină,
El îți este călăuză.

Ține strâns de Sfânta Cruce,
Ține inima spre Cer,
Căci Hristos, Mântuitorul,
Nu te lasă fără har.

Și de vei cădea în viață,
Nu rămâne la pământ;
Domnul poate să te ridice
Prin puterea Sa cea sfântă.

4. Dumnezeu Te Cunoaște

Dumnezeu te cunoaște,
Știe gândul nerostit,
Știe lacrima ascunsă
Și păcatul tău greșit.

Știe când te doare inima,
Știe când nu mai poți,
Știe câtă luptă duce
Sufletul tău zi de zi.

Nu poți ascunde de la Domnul
Nici durerea, nici iubirea;
El pătrunde-n adâncul tău
Și îți vede toată ființa.

Dar nu vine ca să piardă,
Ci te cheamă la iertare,
Îți întinde iarăși mâna
Și te scoate din pierzare.

Spune-I tot ce te apasă,
Spune-I tot ce te-a rănit,
Căci în fața Lui smerenia
Poate face omul nou.

Dumnezeu te cunoaște
Mai profund decât oricine;
De aceea vino la El
Și rămâi mereu în bine.

5. Ține-te de Hristos

Ține-te de Hristos, creștine,
Când se clatină pământul,
Când se stinge bucuria
Și se-ntunecă cuvântul.

Ține-te de Crucea sfântă,
De Iisus Cel răstignit,
Căci prin Cruce vine viața
Pentru omul pocăit.

Nu căuta în lumea aceasta
Pacea care nu rămâne;
Pacea adevărată vine
De la Domnul și se ține.

Când averea se destramă,
Când prietenii se duc,
Hristos rămâne lângă tine,
El este veșnicul tău scut.

Ține-te de rugăciune,
Ține-te de adevăr,
Ține-te de Sfânta Biserică
Și de-al Domnului cuvânt.

6. Lumina lui Hristos

Lumina lui Hristos răsare
Peste lumea de păcat,
Și din noaptea cea adâncă
Sufletul este luminat.

Ca o candelă aprinsă
Într-o noapte fără stele,
Harul Domnului se varsă
Peste inimile grele.

Hristos este Lumina lumii,
Adevărul și Cuvântul,
El ne cheamă către Tatăl,
El ne luminează gândul.

Când păcatul te apasă,
Nu te teme de lumină;
Vino către Cel ce poate
Să te scoată din ruină.

Aprinde candela credinței,
Păzește-o neîncetat,
Ca la venirea Mirelui
Să te afle luminat.

7. Crucea Mântuirii

Sfânta Cruce stă în lume
Ca un semn nemuritor,
Că prin moartea Celui Sfânt
Am primit Mântuitor.

Pe Golgota, sub durere,
Hristos toate le-a răbdat,
Pentru omul cel căzut
Și de păcat împovărat.

Nu există dragoste mai mare
Decât jertfa Celui Sfânt,
Care pentru noi, păcătoșii,
S-a smerit până la mormânt.

Dar mormântul nu L-a cuprins,
Moartea nu L-a biruit;
A treia zi, în slavă,
Domnul nostru a înviat.

Crucea este pentru creștin
Semn de pace și biruință,
Căci prin ea privim spre ceruri
Cu nădejde și credință.

8. Roagă-te Neîncetat

Roagă-te când vine zorul,
Roagă-te când vine seara,
Roagă-te când ai lumină,
Roagă-te când vine-amarul.

Spune simplu: „Doamne, miluiește!”,
Din adâncul inimii,
Și vei simți în taina nopții
Pacea Sfântului Duh.

Rugăciunea este scară
Către cerul luminos,
Ea ridică omul slab
Către Domnul Iisus Hristos.

Când cuvintele se termină
Și nu mai știi ce să spui,
O lacrimă înaintea Domnului
Poate spune tot ce nu poți spune.

Roagă-te pentru cei ce suferă,
Pentru frați și pentru vrăjmași,
Căci iubirea către oameni
Ne apropie de Dumnezeu.

9. Hristos a Înviat

Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând,
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le.

Mormântul este gol, iar îngerul
Vestește zorilor cerești:
„Nu-L căutați între cei morți
Pe Cel ce pururi este viu!”

Femeile mironosițe
Alergară către ucenici,
Purtând în suflete lumina
Unei vești nemaiauzite.

Hristos a înviat!
Să cânte cerul și pământul,
Să se bucure toată făptura,
Că biruită este moartea.

Prin Învierea lui Hristos
Avem nădejde pentru veșnicie,
Iar sufletul creștin privește
Spre Împărăția cea vie.

10. Maica Domnului

Preasfântă Maică a Domnului,
Cu chip smerit și luminos,
Tu L-ai primit în pântece
Pe Fiul, Domnul Iisus Hristos.

În taina nopții Te rugăm,
Privește către cei ce plâng
Și du rugăciunea noastră
La Fiul Tău Cel Sfânt.

Tu ai stat lângă Cruce,
Când lumea întreagă amuțea,
Și ai privit cu durere
Jertfa Fiului ce te iubea.

Acoperă-ne cu rugăciunea
Și îndreaptă-ne spre Hristos,
Ca să pășim cu pocăință
Pe drumul cel luminos.

11. Îngerii Cântă

În ceruri îngerii cântă
Slavă Dumnezeului Sfânt,
Iar glasurile lor se înalță
Peste cer și peste pământ.

„Slavă Ție, Dumnezeule!”
Răsună în veșnicie,
Iar sufletul care se roagă
Se unește cu această cântare.

Îngerii păzesc pe oameni,
După voia Domnului,
Și ne cheamă către pace,
Către calea binelui.

Să ne unim și noi în cântare,
Cu smerenie și cu dor,
Și să spunem către Domnul:
„Slavă Ție, Ziditorule!”

12. Calea spre Cer

Calea către cer nu este largă,
Ci prin Cruce se urcă sus;
Este calea pocăinței,
Calea către Domnul Iisus.

Nu este cale fără lacrimi,
Nici fără încercări,
Dar la capătul ei străluce
Lumina Sfintei Împărății.

Lasă ura, lasă mândria,
Lasă tot ce te-a legat
Și întoarce-te spre Domnul
Cu un suflet curățat.

Iartă celui ce te doare,
Fă binele cât poți mereu
Și vei vedea că prin iubire
Te apropii de Dumnezeu.

13. Doamne, Miluiește

Doamne, miluiește-mă,
Când păcatul mă apasă,
Când slăbesc în rugăciune,
Când uit calea către casă.

Doamne, miluiește-mă,
Nu după dreptatea mea,
Ci după iubirea Ta cea mare
Și după mila Ta.

Când mă clatin, fii puterea,
Când mă pierd, fii călăuză,
Când mă tem, fii adăpostul,
Când plâng, fii a mea nădejde.

Doamne, miluiește-mă
Și mă curățește prin pocăință,
Ca să pot păși spre Tine
Cu smerenie și credință.

14. Nu Te Teme

Nu te teme, suflete,
Când furtuna se ridică;
Dumnezeu este aproape,
Chiar când inima ți-e frică.

Nu te teme de-ntuneric,
Că Hristos este lumină,
Și în noaptea cea mai grea
Harul Lui spre tine vine.

Nu te teme de durere,
Ci ridică-te și mergi,
Că prin grele încercări
Uneori mai tare crești.

Nu te teme de viață,
Nu te teme de sfârșit,
Dacă inima se ține
De Hristos Cel răstignit.

15. Glasul Domnului

În tăcerea cea adâncă
Poți auzi un glas ceresc,
Nu prin tunet, nu prin teamă,
Ci prin pacea ce-o primesc.

Glasul Domnului te cheamă:
„Vino, fiule, la Mine!”
Și sufletul ce se întoarce
Lasă-n urmă cele rele.

El te cheamă la iertare,
La iubire și la pace,
La o viață nouă, sfântă,
În lumina care nu apune.

Ascultă glasul Celui veșnic,
Păzește sfântul Său cuvânt,
Căci numai El conduce omul
Spre Împărăția de sus.

16. Nădejdea Creștinului

Nădejdea mea nu este lumea,
Nici bogăția trecătoare,
Ci Hristos, Lumina lumii,
Care veșnic nu dispare.

Când totul pare că se pierde,
Când toate-n jur se risipesc,
Eu mă încred în Dumnezeu
Și către ceruri mă privesc.

Nădejdea este ca o ancoră
În marea vieții zbuciumate;
Ea ține sufletul aproape
De mâna Domnului cea tare.

Prin credință și răbdare
Vom ajunge la liman,
Unde nu mai este moarte,
Nici durere, nici suspin.

17. Sfințește-mi Inima

Sfințește-mi, Doamne, inima,
Curățește al meu gând,
Fă din sufletul meu casă
Pentru Duhul Tău cel Sfânt.

Ia din mine răutatea,
Ia mândria și păcatul
Și sădește-n locul lor
Dragostea și adevărul.

Fă-mă blând cu cei din jur,
Fă-mă gata să iert
Și ajută-mă, Stăpâne,
Să rămân în al Tău adevăr.

Nu cer aur, nu cer slavă,
Nu cer lucruri trecătoare;
Cer doar inimă curată
Și iubire către Tine.

18. În Mâna Ta, Doamne

În mâna Ta, Doamne, îmi pun
Și viața, și sufletul meu;
Tu știi ce este mai bine,
Tu ești al meu Dumnezeu.

Când nu cunosc ziua de mâine
Și drumul nu îl pot vedea,
Mă încred în Tine, Doamne,
Că Tu vei lumina calea mea.

Nu vreau să merg fără Tine,
Nu vreau să aleg fără har;
Fii Tu călăuza vieții mele,
Fii al sufletului meu far.

Și când voi ajunge la capăt,
Când anii se vor risipi,
Primește-mă, Doamne, în pace,
În veșnica Ta Împărăție.

19. Biruința Credinței

Credința nu moare în luptă,
Credința se face mai tare;
Când lumea se clatină-n jurul tău,
Ea caută cerul cel mare.

Credința trece prin focuri,
Prin lacrimi și prin încercări,
Dar rămâne lângă Hristos
În toate aceste chemări.

Nu sabia este puterea,
Nici aurul nu poate salva,
Ci inima care se-ncrede
În Domnul și-n mila Sa.

Să mergem cu fruntea plecată,
Dar sufletul către cer,
Căci Hristos este biruința
Și al nostru Sfânt Mântuitor.

20. Până la Sfârșitul Vieții

Până la sfârșitul vieții
Vreau să rămân lângă Hristos,
În rugăciune și credință,
Cu suflet smerit și luminos.

De voi cădea, mă voi ridica,
De voi greși, mă voi pocăi,
De voi plânge, voi chema pe Domnul
Și iar spre cer voi privi.

Nu vreau să uit iubirea Crucii,
Nu vreau să uit al Său cuvânt,
Nu vreau să uit că viața aceasta
Este un drum către mormânt.

Dar dincolo de mormânt este viață
Pentru cei ce cred în Hristos;
Dincolo de lacrimi este pace,
Dincolo de moarte — răsărit luminos.

De aceea, Doamne, ține-mă aproape,
Nu mă lăsa să mă rătăcesc
Și, când se va sfârși călătoria,
Primește-mă în Împărăția Ta.

Până la sfârșit voi spune:
„Hristoase, Tu ești Domnul meu!”
Și voi păstra în inima mea
Credința în Dumnezeu.

Amin.