Biblia ne prezintă un episod enigmatic, care ne arată modestia lui Moise (Numeri 11:4 35). Ca urmare a unei revolte a poporului Israel, din cauza absenței cărnii din meniul zilnic, Dumnezeu îi oferă sprijin lui Moise, desemnând câțiva dintre bătrânii lui Israel pentru a-l ajuta să conducă poporul. Au fost aleși șaptezeci de bătrâni cărora Dumnezeu le-a dat o parte din duhul profetic și din înțelepciunea lui Moise. Acești bătrâni au început să proorocească pentru o vreme, după care s-au oprit. Doi dintre bătrâni, Eldad și Medad, nu au plecat la Cortul Întâlnirii și au rămas în tabără, chiar dacă se aflau printre cei aleși de Moise. Dumnezeu le-a dat și lor din duhul profetic al lui Moise și au început să profețească în tabără. Însă proorociile lor l-au deranjat inclusiv pe Iosua, care i-a cerut lui Moise să-i oprească. Conform Midrașului, profeția care a deranjat s-a referit la moartea lui Moise și la faptul că Iosua va conduce mai departe poporul în Canaan (Midraș Raba 15:18). Probabil că și Iosua era șocat de o asemenea profeție, pentru că nu dorea sau nu se simțea pregătit pentru o astfel de misiune. Însă profetul Moise, cel mai blând (modest) om din lume (Numeri 12:3), a reacționat complet diferit, dorindu-și să existe cât mai mulți prooroci ai lui Dumnezeu. Acesta era pregătit să predea ștafeta, atunci când va sosi timpul.

          Lucrarea Midraș (culegere de comentarii a diverselor texte din Vechiul Testament) ne oferă alte câteva detalii despre alegerea celor șaptezeci de bătrâni, cărora Dumnezeu le-a dat o parte din duhul profetic al lui Moise. Când Dumnezeu i-a cerut lui Moise să aleagă șaptezeci de bătrâni, profetul a avut o dilemă, deoarece dorea să aleagă același număr de oameni din fiecare seminție. Profetul lui Dumnezeu a ales să convoace câte șase bărbați din fiecare trib. Apoi a dus șaptezeci și două de bilete, dintre care două erau albe, iar restul aveau înscris cuvântul „bătrân” pe ele. Rabi Șimon susține ideea că nu a mai urmat o loterie care să selecteze șaptezeci de oameni ce urmau să meargă la cortul întâlnirii. Eldad și Medad ar fi rămas în tabără din proprie inițiativă, din modestie, refuzând onoarea de a se număra printre cei șaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Cel mai probabil, și-au spus că nu sunt vrednici de un asemenea privilegiu și s-au gândit și la potențiala umilință a celor doi bătrâni care urmau să extragă biletele albe. Însă pentru că au fost smeriți, Dumnezeu le-a oferit o mai mare onoare decât celorlalți șaptezeci de bătrâni, deoarece Eldad și Medad au continuat să profețească în tabără, fără să ni se specifice că darul lor profetic ar fi încetat apoi să se manifeste, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți șaptezeci de bătrâni. În plus, profeția lor a fost foarte importantă în istoria poporului evreu, căci Iosua i-a dus în Țara Promisă.

          Modestia conduce întotdeauna la măreție. Așa cum spuneam în articolul „Măreția lucrurilor care par mărunte”, mai în spate înseamnă mai în față, iar mai puțin înseamnă mai mult. Cei care fac munca din culise, din umbră, se vor bucura în cer de mai multă considerație decât cei stau în lumina reflectoarelor și care își primesc mare parte din răsplată pe pământ (beneficiind de aplauzele și aprecierile oamenilor).