Pieptarul Marelui Preot se numește și pieptarul judecății, pentru că în el se aflau Urim și Tumim (Exod 28:30, Levitic 8:8). Aceste simboluri erau folosite pentru a afla voia lui Dumnezeu în situații dificile (Numeri 27:21, Deuteronom 33:8,1 Samuel 28:6, Ezra 2:63, Neemia 7:65). Pieptarul judecății (cu Urim și Tumim) era pe inima lui Aaron de fiecare dată când se înfățișa înaintea Domnului. Prin urmare, marele preot purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se înfățișa înaintea Domnului.

          Sintagma Urim și Tumim înseamnă lumină și perfecțiuni și apare de șapte ori în Biblie. În spatele semnificației acestor două enigme se află un mesaj profetic, adresat credincioșilor Noului Legământ. În Isus Hristos, toți credincioșii au calitatea de preoți (1 Petru 2:9). În plus, Mântuitorul ne spune că noi suntem lumina lumii (Matei 5:14-15) și ne îndeamnă să ne sfințim, căutând să fim desăvârșiți, după cum și Tatăl nostru din cer este desăvârșit (Matei 5:48). Dacă noi vom lumina în întunericul acestei lumi și dacă ne vom sfinți, Dumnezeu le va vorbi celorlalți oameni prin noi, precum îi vorbea poporului prin Urim și Tumim. Aceștia vor vedea faptele noastre bune și-L vor proslăvi pe Dumnezeu (Matei 5:15).

          Dumnezeu ne va vorbi și nouă, celor credincioși, luminându-ne mintea și călăuzindu-ne pașii în această viață. Nu vom ajunge în situația lui Saul, pe care Dumnezeu l-a lepădat, pentru că nu s-a pocăit de păcatele lui. Saul a crezut că poate să se apropie de Dumnezeu fără credință și pocăință, fiind interesat mai mult de imaginea lui în fața oamenilor. Însă Dumnezeu nu i-a răspuns cererilor sale, nici prin vise, nici prin Urim, nici prin Tumim și nici prin prooroci (1 Samuel 28:6).

          Toți oamenii duhovnicești sunt preoți care poartă Urim și Tumim, deoarece pot să judece toate lucrurile și nu pot fi judecați de nimeni (1 Corinteni 2:15). Aceștia vorbesc despre înțelepciunea tainică și despre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, căci Duhul Sfânt îi călăuzește și le descoperă toate aceste taine (1 Corinteni 2:6-13).