Slava Domnului (63)

   Suntem duhovnicești.

   „Slava Domnului” strălucește doar în făpturile noii creații ale lui Hristos, acele făpturi „născute în El” purtând codul genetic, ADN-ul Tatălui nostru ceresc, Dumnezeu. Aceasta mai este numită „fire sau natură dumnezeiască sau omul nou”. Am primit-o la „nașterea din nou ”, când „firea sau natura adamică sau omul vechi” a fost îngropat împreună cu Hristos, la Cruce. Sfârșitul ei „s-a încheiat”. Aici are loc ceea mai puternică lucrare răscumpărătoare și biruința biruințelor asupra satanei, fiorosul, ucigașul care prin mândrie a vrut să ajungă mai sus ca Dumnezeu. Dar a ajuns jos din cer și dumnezeul veacului acestuia prin minciună și înșelăciune și până astăzi minte și înșală omul vechi, cu AND-ul lui, cu natura lui „slava lui deșartă” strălucește peste tot în fii lui. Scopul? El nu are scopuri, căci la Cruce I s-a luat puterea de a ridica de a forma ceva nou, o împărăție a lui pe pământ. El folosește ce a furat de la Adam. El intuiește, minte și înșală omul ca să împiedice extinderea Împărăței lui Hristos în lume, singurul lui scop. Nimic bun nu face, nici celor care-I cântă în struna lui. Este mincinos, căci este tata minciuni. Asta-I slava lui. Dar, „Slavitul Domn, Isus Hristos” Și-a format o Împărăție a Lui, bazată pe jertfă și Sângele Lui Sfânt, care nu mai trece, și nu se sfârșește, ci este Veșnică. Aici împărățesc „fii Lui născuți din nou, cu natura Lui, AND-ul Lui”. Această lucrare este duhovnicească și neînțeleasă, de mintea adamică firească. Nu o poate pricepe, căci trebuie gândit duhovnicește. Duhul nostru despărțit în Eden de Dumnezeu, este adus la Viață în Hristos, este născut din nou, atunci când prin credință credem că natura, firea, omul vechi este mort și îngropat cu Hristos. S-a sfârșit. Însă atunci din mormânt a înviat omul nou, cu natura dumnezeiască, duhul lui viu a venit la viață, un fiu de Dumnezeu neprihănit, sfințit cu neprihănirea lui Hristos în el, pentru vecie. Aleluiaaa, am murit împreună cu Hristos și am înviat împreună cu El, la o Viață nouă, pentru veșnicie. Aceasta este, „Slava lui Hristos”, în noi.

   Romani 6:4-8. „De aceea suntem îngropați cu el prin botez în moarte; pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, chiar așa și noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieții. 5. Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții sale, vom fi și în asemănarea învierii sale. 6. Știind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului. 7. Fiindcă cel mort este eliberat de păcat. 8. Acum dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că vom și trăi cu el, . .” -------Acum dacă suntem morții împreună cu El, cum vom trăi pe pământ? Duhul nostru a fost înviat și sfințit, dar noi ca personae fizice mai avem pe pământ un suflet și trăim într-un trup? Următorul devotional va continua: Suntem sufletești și, și trupești”. Amin! (va urma)