​Cei trei copii ai Elenei

​Elena și Gheorghe trăiau o bucurie nemărginită când, într-o zi, Elena a născut tripleți la spital. Cei trei băieți erau identici, iar mama lor se ruga neîncetat pentru sănătatea lor și pentru ca viața să le fie binecuvântată. Gheorghe aștepta emoționat pe un scaun și, când i-a văzut pentru prima dată, a șoptit: „Dumnezeu să-i protejeze pe copiii mei.”​Au ales numele pentru cei trei copii: primul, Alexandru; al doilea, Nicolae; și al treilea, Mihai. Copiii au crescut iubind școala, ascultându-și profesorii și fiind mereu încurajați de părinții lor. Gheorghe era un tată blând, plin de iubire și răbdare, care nu ridica niciodată voceea. ​După cinci ani, într-o zi tragică, Gheorghe s-a dus împreună cu Nicolae la un bancomat. Pe drum, o mașină a intrat cu viteză mare în ei. În ciuda eforturilor sale de a-l proteja pe Nicolae, Gheorghe a murit, iar Nicolae a supraviețuit. Mama lor, Elena, era devastată de durere, iar frații lui, Alexandru și Mihai, nu știau cum să facă față pierderii tatălui. ​Ani mai târziu, Alexandru și Mihai au căzut pe căi greșite: fumat, alcool și o viață dezordonată. Nicolae, însă, a ales calea credinței. A terminat școala, apoi facultatea și a devenit preot. În fiecare an de Paște, Nicolae și mama lor mergeau la mormântul tatălui, aducându-și aminte de dragostea și înțelepciunea lui Gheorghe. ​Comportamentul fraților mai mari a degenerat până într-o zi când l-au agresat pe Nicolae și chiar pe mama lor. Nicolae a luat-o pe mama sa și a plecat în Mehedinți, unde și-a început o viață nouă, liniștită. Acolo a întâlnit o femeie bună, frumoasă și credincioasă (preoteasă), cu care s-a căsătorit. Împreună au avut doi copii: o fată, Mihaela, și un băiat, Ionuț. Nicolae i-a crescut cu blândețe, iubire și învățătură creștină. ​Anii au trecut, iar Nicolae a văzut cum copiii lui terminau școala, apoi facultatea și își întemeiau propriile familii. Primii săi nepoți au purtat numele strămoșilor: băiatul Gheorghe, după tatăl lui, și fetița Elena, după bunica sa. Nicolae i-a prețuit pe toți în inima sa și a trăit o viață plină de credință, iubire și rugăciune. ​La 120 de ani, Nicolae s-a stins liniștit. Ultimele sale cuvinte au fost: „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă!” Cei doi frați, Alexandru și Mihai, muriseră mai devreme, la doar 40 de ani, pierduți în drumul lor fără Dumnezeu. Nicolae s-a dus în Împărăția Cerurilor, unde Dumnezeu îl aștepta cu brațele deschise. ​Sfârșit.