1. În drumul pribegiei
ce duce spre un nicăieri,
trudit, prin arșița pustiei,
răzbești făr' să mai speri...
Tresari la vocea ce-ți șoptește:
"Ai rătăcit prea mult în lume!"
Întoarce-te, El te primește,
iertare afli și-un nou nume.

R: O, vino, vino azi la Domnul,
Vino, vino azi la El!
O vino, nu mai zăbovi,
Vino, iertat să fii!
O vino, vino azi la Domnul,
Vino, vino azi la El!
O vino, veni moșteni cu El în veșnicii!

2. Ai risipit ce ai avut,
n-ai ascultat de sfatul tatei...
Ești singur și te simți pierdut
că nu mai ești un fiu al slavei.
O, vino fiule acasă,
aruncă lanțul ce te ține,
tot ce-ai făcut în urmă lasă,
ieși dintre trestii și ruine!

3. Vezi mâinile ce-au fost străpunse
cândva pe cruce la Calvar,
iertând păcatele ascunse
mai limpede și tot mai clar.
Te-aștept în orice dimineață,
privirea îmi îndrept spre zări,
îți dau în dar o nouă viață,
hai vino de pe-a lumii căi!

C: O, vino, vino azi la Domnul,
Vino, vino azi la El!
O vino, nu mai zăbovi,
Vino, iertat să fii!
O vino, vino azi la Domnul,
Vino, vino azi la El!
O vino, veni moșteni cu El în veșnicii!