Așa și-acum

În vremea cea din urmă e-atâta nepăsare
Cum poate niciodată așa nu a mai fost
Căci omenirea merge în goană spre pierzare
Și parcă orice lucru îl face fără rost.
E-amară așteptarea atâtor ce-n suspine
Îndură mult povara prea multelor dureri
Căci nimeni nu le-ntinde un braț ca să-i aline
Și-i prinde deznădejdea, astăzi mai mult ca ieri.
Este iubit păcatul mai mult ca niciodată
Iar traiul fără pată nu este de dorit
Căci lumea își întinde mantia-i necurată
Peste oricare suflet să fie amăgit.
Răsună astăzi vestea dar prea puțini ascultă
Chemarea spre lumină, spre traiul minunat
Când răul e în floare, când poftele sunt multe
Iar inima li-e plină de-ndemnuri spre păcat.
E-o veste minunată, o binecuvântare
Chiar pentru noi sărmanii care n-o merităm
Putem avea viață cu har și îndurare
Și s-avem libertate pe Domnul să-L urmăm.
Cu-al Lui Cuvânt ne spune s-avem încredințare
În dragostea-I prin care ne vrea eliberați
De-a poftelor robie și că ne dă iertare
S-avem în suflet pace și să trăim curați.
Ne spune că prin jertfa-I ne-a fost plătită vina
Pe dealul din Golgota, că Domnul a plătit
Cu sângele-I vărsat să ne redea lumina
Și pacea s-o aducă în sufletul zdrobit.
Astfel poate oricine de vrea eliberare
Să creadă-n jertfa-I sfântă ca să primească har
O să primească pace și-o veșnică salvare
Dacă a lui trăire e pentru Domnul doar.
Domnul îi dă iertare și sfântă însoțire
Să meargă pe cărare spre patria de sus
Iar prin dureri când trece Îl umple cu iubire
Și-L face prin răbdare ascultător, supus.
În orice zi Îl trece în școala bunătății
Prin lecții minunate și bune de-nvățat
Mereu tot mai aproape de porțile cetății
Gătite în lumină pe plaiul minunat
Și Îl învrednicește să umble în lumină
De ajutor oricărui ce vrea a fi salvat
Iar dacă cei chemați nu doresc ca să vină
Să fie-același om iubind cu-adevărat.
Așa primit-au vestea salvării de păcate
Acei ce cu căință la Domnul au venit
Și-au renunțat la lume, la poftele spurcate
Dorind noua viață și-un trai neprihănit.
Cu multă bucurie făcut-au legământul
Pecetluit cu sânge prin Duhul Lui cel Sfânt
Ca să îi dea crezare urmându-I tot Cuvântul
Și-n toate mărturie să-I fie pe pământ.
Oricine-ai fi pe lume, de vrei eliberare
Din greua ta robie în care te găsești
Poți să te-ntorci spre Domnul cât poți primi iertare
Ca să nu vină vremea când vrei dar n-o primești,
Căci timpul de-ndurare prea mult nu va mai ține
Iar vremea de osândă în grabă va veni
Când mulți în chinul veșnic în flăcări și rușine
Cu-adâncă remușcare, cu-amar s-or tângui.
Ia seama deci c-acuma e timpul de căință
Nu-i timp de amânare, e-n joc chiar soarta ta
De vrei a fi ferice te-ntoarce cu credință
La Domnul s-ai iertare și mântuirea Sa.
Grăbește-te și-L cheamă să-Ți dea eliberare
Din închisoarea-n care păcatul te-a robit
Îți plânge fărdelegea și multa-ți nepăsare
Și-L roagă să Te facă de-acum un fiu iubit,
Căci timpul tău va trece, la fel și-a ta suflare
Și va veni căința târzie cu amar
În locul de osândă când fără de iertare
Vei plânge harul mare pierdut, dar în zadar.