Îmi pare rău Doamne, c-atâta greșesc
În goana prin viață, te tot necăjesc. .
Îmi pare rău Doamne de clipa cea grea
În care am zis... că nu-i vina mea. .

Te rog să mă ierți pentru greul păcat,
Ce tot zic că-l las, dar mă țin neîncetat
De lume și fire, de pofte ce pier
Și fie ce greș mă desparte de Cer...

E tot mai grea calea ce-o merg zi de zi
Când cel rău vrea sufletul orice ar fi
Să -l facă să -i placă, tot ce e firesc
Ce- aici pare simplu, e doar pământesc.

Și caută Domnul: "Găsesc azi vreun om?
Să stea în picioare, să nu cadă de somn
Să pot prin el Glasul să- mi fac auzit
Și lumea și firea să nu- l fi obosit"?

Deși Glasu-acesta se-aude mereu,
Prin zgomot de lume, strigă Dumnezeu!
Dar greu mai răzbate la mintea ce are
Doar griji și probleme și-o negură mare.

Să fim pe plac lumii, dar și celui Sfânt
Ne ținem de Cer, c-o mâna de pământ...
Ușor, mi se pare, nu este nimic. .
Pe calea cea strâmtă vrem din lume umpic.

Îmi pare rău Doamne, că inima mea
Stă deseori prinsă de lumea cea rea. .
De aceea- n lucrarea ce-adesea o fac
Nu am biruință, căci lumea o plac. .

Trezește-mă Doamne și- n ceasul târziu
Mai e timp si-atuncea, și fă -mă să fiu
Unealta pe care o cauți ades
Un ciob ce lipsește din Vasul ales. .

Și iartă -mă Tată, mă ține aproape
De inima Ta, și de lume departe
Căci vreau să am parte de dragostea Ta
Aici pe pământ și în cer când om sta!