Puțină Speranță

 Soarele răsărea peste munți ca o lumină trimisă din cer, Iar vântul purta peste sate o veste de pace. Un călăreț mergea înainte pe calul său alb, Căutând lumina care nu se stinge niciodată. Ochii lui priveau spre zare ca două făclii, Iar în inima lui păstra o mică speranță. Dincolo de păduri, dincolo de ape și stânci, Se afla un ținut despre care oamenii spuneau că este binecuvântat. Ducele călătorea prin sate și orașe, Apărând oamenii de întunericul care le cuprindea inimile. Nu avea doar sabie și scut, Ci și credință, rugăciune și curaj. Într-o dimineață, din mijlocul unei lumini puternice, A apărut un copil îmbrăcat în alb. El i-a spus: „Nu te teme, călătorule. Lumina adevărată nu vine de la aur, Nici de la puterea oamenilor, Ci de la Dumnezeu.” Ducele a pornit mai departe. A trecut peste munți, A străbătut păduri adânci, A trecut râuri și ținuturi necunoscuteȘi a ajuns într-un oraș vechi, Cu turnuri înalte și porți de piatră. Acolo a văzut pământuri roditoare, ape limpeziȘi cerul plin de stele. Dar în mijlocul orașului se afla o poartă întunecată. Deodată, din cer s-a auzit o voce blândă: „Duce, dacă vei merge până în adâncurile sufletului tăuȘi vei păstra iubirea pentru oameni, Dacă vei ierta, vei ajuta și nu vei renunța la credință, Vei descoperi că adevărata împărățieNu este cea a pământului, ci cea a cerului.” Ducele și-a plecat capul și s-a rugat. Atunci întunericul s-a cutremurat. Din pădure a apărut un dragon bătrân, cu ochii plini de lumină. Dar dragonul nu venise să lupte. El i-a spus: „Am văzut mulți oameni căutând puterea, Dar puțini au căutat bunătatea. Tu poți deveni orice în lumea aceasta: Un mic prinț sau un mare om. Dar mai presus de toate, Alege să fii un om bun înaintea lui Dumnezeu.” O lacrimă i-a curs Ducelui pe obraz. Nu era o lacrimă de tristețe, Ci una de bucurie. A înțeles atunci că aventura lui nu era doar despre castele, Dragoni, munți și ținuturi necunoscute. Era despre suflet. Și a pornit din nou la drum. Soarele strălucea deasupra lui, Iar calul mergea încet spre zare. În depărtare, copilul în alb îl privea. Iar Ducele a înțeles că, atât timp cât omul păstrează credința, Iubirea și puțină speranță în inimă, Niciun întuneric nu poate birui lumina. „Lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a biruit-o.”— Ioan 1:5 De Cristian Diaconița