Tu eşti întâia revărsare
De sub cupola de lumină
În sufletul adus la viaţă
Cu har, prin naştere divină.

Tu eşti întâia sărutare
A minunatului Părinte,
Ieșit în prag, iubind, să ierte,
Un fiu, ce-n braţe şi-l cuprinde.

*

Tu dragoste dintâi, ești Cale
Și-n văi cu grele povârnişe,
Și peste piscuri însorite,
Şi-n prigonirile făţişe!

Curaj în suflete martire,
Nădejde-n inimi de credinţă,
Urcuș pe grelele calvare...
Şi-n rug şi-n cruce - biruință!

*

O, dragoste dintâi, balsam eşti,
Porţi leac alinător cu tine,
La case cu bolnavi, adesea
Tu intri, ca să le faci bine.

Tu vezi orfanul când suspină,
Vezi văduva, în neputinţă...
Doar Tu ai timpul pentru toate,
Să le-mplinești cu stăruință.

*

O, dragoste - să nu fii tristă
Că dintre câți te întâlniră,
De-atunci din prima zi senină,
Destul de mulți te părăsiră.

Și dacă astăzi ne surprinde,
Din nou cu Tine-o întâlnire,
O, dragoste dintâi - e harul
Trezirii, pentru mântuire!

*

Rămâi cu noi, şi noi cu Tine,
Și-atunci în viaţa de credinţă
Tu, Dragoste dintâi ştim bine,
Ne urci pe culmi de biruinţă.