De multe ori te-ntrebi,
Te-ntrebi ce e Iubirea,
Şi cum poţi trece oare
Peste-ale urii, stări?
Când vezi că numai tu,
Singur, străbaţi cărarea
Ce duce către ceruri
Spre dulcele chemări?

Te simţi străin şi singur
Pe calea luminoasă. .
Te-ntrebi o unde, oare,
Sunt fraţi ce i-ai avut?
Au fost cu tin pe cale... ?
Sau poate, tu, de-Acasă
Te-ai depărtat. . şi drumul
Nu îl mai vezi demult?

Când ai greşit, cerut-ai
Mereu. . mereu iertare. .
Şi ştii. . oricât ai cere
Poate n-ar fi de-ajuns. .
Te uiţi în jur şi vezi
Nu-i nimeni pe cărare
Şi plângi de dorul de-a fi
Cu fraţii în Isus...

O, drag îmi este Doamne
Să port Iubirea-n suflet
S-o-mpărtăşesc mereu
La fraţii ce mi-ai dat,
Chiar de-aş rămâne singur
Pe cale şi în umblet,
Eu ştiu că de la mine
Tu nu pleci niciodat...

Daniela Banita