Ni se duc anii ca un sunet
Și nu se mai întorc-napoi...
Dar nu se stinge-al lor răsunet,
În veșnicia de apoi.

Ducând cu ei o melodie
A unei vieți de pe pământ,
Se scurg cu toții-n veșnicie,
Trecând în ea, peste mormânt …

Ni-s zilele un abur, doară,
Clipe de vis ce trec ușor…
Așa cum spune Iov că zboară
Suveica unui țesător.

Așa trec ceasuri, zile-ntruna…
Trec anii noștri, rând pe rând
Și clipa ce-o trăiești acuma –
Tu n-o vei mai trăi nicicând!

Dar fapta ta, argint sau pleavă,
Tot ce-ai vorbit și tot ce-ai scris,
Va fi un veșnic cânt în slavă,
Sau veșnic urlet în abis.

O, călătorule prin lume,
Străin, pribeag și obosit...
Crezi tu ce Biblia îți spune?
La toate-acestea te-ai gândit?

Acum când trâmbița salvării
Răsună peste munți și văi,
Acum, în ziua îndurării,
Adu-ți la cruce anii tăi!

Căci ei se duc ca și un sunet
Și nu se mai întorc ‘napoi...
Dar nu se stinge-al lor răsunet
În veșnicia de apoi!