O, Doamne, pentru câtă vreme mă vei uita neîncetat,
Și până când Îți vei mai ține de mine Fața Ta ascunsă?
Cât timp va trebui să umblu cu sufletul împovărat
De griji, și de necazuri zilnic să-mi fie inima străpunsă?

Privește-mă cu îndurare, răspunde-mi, Dumnezeul meu!
În ochii mei fă să pătrundă lumina vieții de la Tine,
Ca să nu mă cobor în groapă, să n-adorm somnul morții greu,
Să nu mă biruie vrăjmașul, să nu se bucure de mine.

În bunătatea-Ți fără margini nădejdea toată eu mi-o pun,
Iar inima-mi se veselește de mântuirea Ta cea mare:
Pentru că mi-ai făcut mult bine și-ai fost cu mine-atât de bun,
Vreau să-Ți aduc cu bucurie recunoștința prin cântare.