Constituția Tuturor Creștinilor

 Drepturile tuturor Creștinilor[Cristian Diaconița]. Constituție cu 700 de articole Data elaborării: 15 august 2026 Destinată tuturor creștinilor: Ortodocși • Catolici • Protestanți Preambul Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate; recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine; respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului; afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc; recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase; afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa; și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină, stabilim prezenta CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR” alcătuită din 700 de articole. Articolul 1 — Demnitatea creștinului (1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții. (2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni. (3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine. (4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă. (5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante. (6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa. (7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire. (8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu. Articolul 2 — Dreptul la viață (1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț. (2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața. (3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței. (4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui. (5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte. (6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină. (7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime. Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică (1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante. (2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială. (3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase. (4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate. (5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului. (6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar. Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică (1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale. (2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui. (3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată. (4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență. (5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul. Articolul 5 — Libertatea credinței (1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune. (3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia. (4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă. (5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare. (6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave. (7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere. (8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni. Articolul 6 — Egalitatea creștinilor (1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența. (2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane. (3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal. (4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice. (5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine. (6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței. (7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe. Articolul 7 — Dreptul la pace (1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării. (2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate. (3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină. (4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor. (5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine. (6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui. (7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură. Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice (1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate. (2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare. (3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane. (4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc. (5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța. (6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților. (7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar. (8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței. Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv (1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană. (2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente. (3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație. (4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente. (5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz. (6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt. Articolul 10 — Iubirea aproapelui (1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte. (2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui. (3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței. (4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană. (5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare. (6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii. (7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie. Articolul 11 — Interzicerea urii (1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență. (2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane. (3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură. (4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect. (5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței. (6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține. Articolul 12 — Adevărul (1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui. (2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății. (3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental. (4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate. (5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime. (6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate. (7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune. Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate (1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana. (2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie. (3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile. (4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele. (5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință. (6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii. (7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere. Articolul 14 — Protecția copiilor (1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea. (2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți. (3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui. (4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora. (5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase. (6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz. (7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul. (8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil. Articolul 15 — Cele Zece Porunci Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții: 1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 2. Să nu-ți faci chip cioplit. 3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. 4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. 5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu săvârșești adulter. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău. Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos (1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima. (2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși. (3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte. (4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău. Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant. Articolul 18 — Respectul față de alte persoane (1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență. (2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate. (3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează. Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine. Articolul 20 — Viața creștină Creștinul este chemat să trăiască în: credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele. Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință (1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență. (2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță. (3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei. (4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui. Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare (1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale. (2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane. (3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță. (4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină. Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură (1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale. (2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr. (3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină. (4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune. Articolul 24 — Dreptul la educație creștină (1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege. (2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea. (3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane. (4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor. Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei (1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc. (2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința. (3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență. (4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării. Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii (1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții. (2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui. (3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte. (4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane. Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor (1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată. (2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase. (3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente. (4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui. Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii (1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate. (2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună. (3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite. (4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință. Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății (1) Bunurile unei persoane trebuie respectate. (2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate. (3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei. (4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate. Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație (1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate. (2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată. (3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare. (4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza. Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare (1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă. (2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei. (3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție. (4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă. Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine (1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale. (2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile. (3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale. (4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente. Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă (1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic. (2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit. (3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută. (4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează. Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională (1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale. (2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea. (3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii. (4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune. Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă (1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire. (2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane. (3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic. (4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii. Articolul 36 — Dreptul la respectarea demnității femeii(1) Fiecare femeie are demnitate și trebuie tratată cu respect în familie, în comunitate, în societate și în viața religioasă. (2) Nicio femeie nu trebuie bătută, amenințată, umilită, exploatată sau supusă violenței fizice, psihologice, sexuale sau economice. (3) Soția, mama, fiica, sora și orice femeie trebuie ocrotite împotriva abuzului, constrângerii și nedreptății. (4) Demnitatea femeii nu depinde de situația sa materială, de vârstă, de starea de sănătate sau de poziția socială. (5) Creștinul este chemat să manifeste respect, bunătate și responsabilitate față de femei și să condamne orice formă de violență sau exploatare. (6) Comunitățile creștine trebuie să ofere sprijin și protecție femeilor aflate în situații de abuz sau suferință. Articolul 37 — Dreptul la respectarea demnității bărbatului(1) Fiecare bărbat are demnitate și trebuie tratat cu respect. (2) Niciun bărbat nu trebuie supus violenței, umilirii, exploatării sau nedreptății. (3) Bărbatul este chemat la responsabilitate, iubire, fidelitate și grijă față de familie și aproapele. (4) Demnitatea bărbatului nu trebuie folosită ca justificare pentru dominație, violență sau abuz. (5) Comunitățile creștine trebuie să sprijine bărbații în dezvoltarea unei vieți morale și responsabile. Articolul 38 — Respectul față de persoanele vârstnice(1) Persoanele vârstnice trebuie respectate, ajutate și ocrotite. (2) Neglijarea, abandonul, exploatarea sau umilirea persoanelor în vârstă sunt condamnate. (3) Creștinii sunt chemați să își cinstească părinții și bunicii și să le ofere sprijin la nevoie. (4) Persoanele vârstnice au dreptul la siguranță, îngrijire și respect. (5) Comunitățile creștine trebuie să acorde atenție persoanelor singure, bolnave și aflate în suferință. Articolul 39 — Respectul față de persoanele bolnave(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune și grijă. (2) Boala nu trebuie să fie un motiv de dispreț, excludere sau abandon. (3) Creștinul este chemat să viziteze, să ajute și să sprijine persoanele bolnave. (4) Persoanele bolnave au dreptul la respect, protecție și îngrijire. (5) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine bolnavii și familiile acestora. Articolul 40 — Respectul față de persoanele cu dizabilități(1) Persoanele cu dizabilități au aceeași demnitate ca orice altă persoană. (2) Nicio persoană nu trebuie umilită, exclusă sau discriminată din cauza unei dizabilități. (3) Comunitățile creștine trebuie să faciliteze participarea tuturor persoanelor la viața religioasă și comunitară. (4) Persoanele cu dizabilități trebuie sprijinite și ocrotite. (5) Respectul și ajutorarea persoanelor vulnerabile constituie o datorie morală. Articolul 41 — Condamnarea torturii(1) Tortura și orice tratament crud, inuman sau degradant sunt interzise. (2) Nicio persoană nu poate justifica tortura prin religie, autoritate, răzbunare sau interes personal. (3) Demnitatea umană trebuie respectată în orice împrejurare. (4) Creștinii sunt chemați să respingă cruzimea și să apere persoanele aflate în suferință. Articolul 42 — Condamnarea sclaviei și exploatării(1) Exploatarea unei persoane prin constrângere, violență sau amenințare este condamnată. (2) Traficul de persoane și orice formă de sclavie sunt incompatibile cu demnitatea umană. (3) Munca trebuie desfășurată cu respect pentru persoană și drepturile sale. (4) Comunitățile creștine trebuie să sprijine victimele exploatării. Articolul 43 — Condamnarea prostituției și exploatării sexuale(1) Exploatarea sexuală a persoanelor este condamnată. (2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă, amenințată sau exploatată în scopuri sexuale. (3) Victimele exploatării trebuie ajutate și protejate. (4) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin, consiliere și ajutor persoanelor aflate în suferință. Articolul 44 — Respectul față de muncă(1) Munca cinstită trebuie respectată. (2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și corectitudine. (3) Exploatarea nedreaptă a lucrătorilor este condamnată. (4) Relațiile de muncă trebuie întemeiate pe respect și dreptate. Articolul 45 — Dreptul la odihnă și viață echilibrată(1) Omul are nevoie de muncă, odihnă, rugăciune și timp pentru familie. (2) Viața trebuie trăită cu cumpătare și echilibru. (3) Excesul, neglijarea familiei și lipsa responsabilității trebuie evitate. (4) Creștinul este chemat să folosească timpul pentru bine, muncă și ajutorarea aproapelui. Articolul 46 — Respectul față de creație(1) Lumea creată trebuie folosită cu responsabilitate. (2) Distrugerea inutilă și risipa trebuie evitate. (3) Omul este chemat să administreze cu înțelepciune bunurile pe care le are. (4) Respectul față de creație trebuie să fie însoțit de respectul față de oameni. Articolul 47 — Condamnarea corupției(1) Corupția, mita și folosirea nedreaptă a puterii sunt condamnate. (2) Persoanele care exercită autoritate trebuie să acționeze cu dreptate și responsabilitate. (3) Înșelăciunea și abuzul de putere sunt incompatibile cu viața morală creștină. (4) Creștinul este chemat la cinste și transparență. Articolul 48 — Dreptul la apărare și protecție(1) Orice persoană agresată are dreptul să ceară ajutor și protecție. (2) Victimele violenței nu trebuie condamnate pentru faptul că cer sprijin. (3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor și oprirea abuzului. (4) Solicitarea ajutorului autorităților competente este compatibilă cu responsabilitatea creștină. Articolul 49 — Dreptul la pace între comunități(1) Comunitățile creștine sunt chemate la respect reciproc. (2) Diferențele confesionale nu trebuie să producă violență sau ură. (3) Dialogul, adevărul și respectul trebuie preferate conflictului. (4) Pacea și cooperarea sunt valori importante pentru binele comun. Articolul 50 — Principiile fundamentale ale vieții creștineViața creștină trebuie întemeiată pe: credință în Dumnezeu; iubire față de aproapele; respectarea vieții; adevăr și dreptate; iertare și pace; milostenie și ajutorarea celor aflați în nevoie; protecția familiei; apărarea demnității fiecărei persoane; respingerea violenței, urii și înșelăciunii; responsabilitate față de Dumnezeu, aproapele și societate. Articolele 51–75Articolul 51 — Dreptul la viață familială pașnică(1) Familia trebuie să fie un loc în care fiecare membru să poată trăi în siguranță, iubire, respect și responsabilitate. (2) Niciun membru al familiei nu are dreptul să își impună voința prin lovire, amenințare, intimidare sau frică. (3) Soțul și soția sunt chemați să se respecte reciproc, să fie credincioși unul altuia și să se sprijine în dificultățile vieții. (4) Copiii trebuie crescuți într-un mediu în care să primească îngrijire, educație, disciplină fără cruzime și dragoste. (5) Problemele familiale trebuie rezolvate prin dialog, răbdare și responsabilitate. (6) Atunci când există violență sau un pericol real, protejarea persoanei vulnerabile trebuie să aibă prioritate. Articolul 52 — Dreptul la respect între soți(1) Soțul și soția au datoria morală de a se respecta reciproc. (2) Niciunul dintre soți nu trebuie să îl trateze pe celălalt ca pe o proprietate. (3) Gelozia nu constituie justificare pentru control, amenințare, verificări abuzive, urmărire sau violență. (4) Neînțelegerile dintre soți trebuie rezolvate fără agresiune. (5) Fidelitatea, sinceritatea, răbdarea și responsabilitatea trebuie încurajate în familie. (6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine familia, fără să ascundă sau să justifice cazurile de abuz. Articolul 53 — Dreptul copiilor la protecție(1) Fiecare copil are dreptul să fie protejat împotriva violenței și exploatării. (2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat sau umilit. (3) Copilul nu trebuie folosit ca instrument pentru răzbunarea unui părinte împotriva celuilalt. (4) Copilul trebuie să primească îngrijire, educație și îndrumare corespunzătoare. (5) Orice comunitate creștină care lucrează cu copii trebuie să urmărească în primul rând siguranța și binele acestora. Articolul 54 — Dreptul la educație(1) Educația este importantă pentru dezvoltarea omului și pentru formarea caracterului. (2) Creștinul este chemat să dobândească cunoștințe și să folosească înțelepciunea pentru binele aproapelui. (3) Educația creștină trebuie să promoveze adevărul, responsabilitatea, iubirea și respectul. (4) Nimeni nu trebuie împiedicat prin violență să învețe. (5) Copiii și tinerii trebuie încurajați să studieze și să își dezvolte talentele. Articolul 55 — Dreptul la adevăr și discernământ(1) Creștinul are dreptul și responsabilitatea de a cerceta și de a căuta adevărul. (2) Nicio persoană nu trebuie să fie obligată să creadă o minciună prin amenințare sau manipulare. (3) Înainte de răspândirea unei acuzații, creștinul trebuie să caute să cunoască adevărul. (4) Zvonurile și informațiile neverificate nu trebuie transformate în condamnări împotriva unei persoane. (5) Discernământul, rugăciunea și cunoașterea Sfintei Scripturi trebuie să contribuie la formarea unei conștiințe responsabile. Articolul 56 — Dreptul la iertare(1) Iertarea aproapelui constituie o importantă datorie morală creștină. (2) Creștinul este chemat să nu cultive răzbunarea și ura. (3) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului. (4) O victimă poate ierta persoana care a rănit-o fără să fie obligată să se întoarcă într-o situație periculoasă. (5) Iertarea trebuie să fie liberă și nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzurile. Articolul 57 — Dreptul la ajutor pentru cei săraci(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de dispreț. (2) Creștinii sunt chemați să îi ajute pe cei flămânzi, săraci, bolnavi și lipsiți de sprijin. (3) Milostenia trebuie făcută cu respect pentru demnitatea persoanei. (4) Cel care primește ajutor nu trebuie umilit pentru situația sa. (5) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze forme de sprijin pentru persoanele aflate în nevoie. Articolul 58 — Dreptul la milostenie(1) Milostenia trebuie să fie făcută din iubire și compasiune. (2) Ajutorul oferit unei persoane nu trebuie folosit ca instrument de control asupra acesteia. (3) Nimeni nu trebuie constrâns să ofere bani sau bunuri prin amenințare religioasă. (4) Darurile și donațiile trebuie administrate cu cinste și responsabilitate. Articolul 59 — Interzicerea folosirii religiei pentru înșelăciune(1) Credința nu trebuie folosită pentru a înșela oamenii. (2) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a obține bani, bunuri, putere sau supunere. (3) Persoanele care dețin responsabilități religioase trebuie să manifeste o responsabilitate deosebită față de cei care le acordă încredere. (4) Înșelăciunea rămâne înșelăciune chiar dacă este prezentată folosind cuvinte religioase. Articolul 60 — Condamnarea manipulării(1) Nicio persoană nu trebuie manipulată prin frică, amenințări sau presiuni pentru a face un lucru împotriva voinței sale. (2) Conștiința religioasă trebuie respectată. (3) Învățătura creștină trebuie prezentată cu adevăr și responsabilitate. (4) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de control personal sau de exploatare. Articolul 61 — Dreptul la liniște și pace sufletească(1) Fiecare persoană trebuie să fie respectată în viața sa personală. (2) Nimeni nu trebuie hărțuit permanent prin amenințări, insulte sau presiuni. (3) Creștinul este chemat să aducă pace, nu tulburare și frică. (4) Conflictele trebuie soluționate cu cumpătare și responsabilitate. Articolul 62 — Condamnarea răzbunării(1) Răzbunarea personală nu trebuie transformată într-un principiu al vieții creștine. (2) Creștinul este chemat să lase loc dreptății și să nu răspundă răului printr-un rău mai mare. (3) Iertarea și dreptatea trebuie înțelese împreună. (4) Protejarea unei victime nu trebuie confundată cu răzbunarea. (5) Orice conflict trebuie rezolvat, pe cât posibil, prin mijloace pașnice și legale. Articolul 63 — Dreptul la respect în Biserică(1) Fiecare creștin trebuie să fie tratat cu respect în comunitatea sa religioasă. (2) Nimeni nu trebuie bătut, amenințat sau umilit într-un lăcaș de cult. (3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate și fără abuz. (4) Credincioșii trebuie să respecte ordinea și regulile comunității lor, fără ca acestea să fie folosite pentru justificarea violenței. Articolul 64 — Responsabilitatea conducătorilor religioși(1) Persoanele care conduc comunități religioase au o responsabilitate morală deosebită. (2) Ele trebuie să urmărească binele comunității și să evite abuzul de autoritate. (3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune, manipulare sau intimidare. (4) Conducătorul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate, adevăr, cumpătare și respect. Articolul 65 — Dreptul la respect între confesiuni(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să se trateze cu respect. (2) Diferențele teologice pot fi discutate, explicate și apărate prin argumente, fără violență. (3) Nicio confesiune nu trebuie atacată fizic pentru diferențele sale doctrinare. (4) Dialogul dintre creștini trebuie să urmărească adevărul și pacea. Articolul 66 — Dreptul la identitate creștină(1) Creștinul are dreptul să își mărturisească identitatea religioasă. (2) Nimeni nu trebuie obligat să își ascundă credința prin amenințare. (3) Identitatea creștină trebuie exprimată cu respect față de ceilalți. (4) Credința nu trebuie folosită ca pretext pentru ură sau violență. Articolul 67 — Dreptul la rugăciune pentru familie(1) Creștinul are dreptul să se roage pentru familia sa. (2) Părinții pot transmite copiilor credința și valorile religioase, cu respectarea demnității și libertății acestora. (3) Rugăciunea trebuie să fie un act de credință, nu un instrument de constrângere sau pedeapsă. Articolul 68 — Dreptul la respectarea vieții private(1) Viața personală și familială trebuie tratată cu respect. (2) Creștinul nu trebuie să răspândească informații intime despre aproapele său pentru a-l umili sau compromite. (3) Curiozitatea, gelozia sau dorința de răzbunare nu justifică încălcarea vieții private. Articolul 69 — Condamnarea bârfelor și calomniei(1) Bârfa care urmărește distrugerea reputației unei persoane este condamnată. (2) Creștinul trebuie să evite răspândirea unor informații pe care nu le poate verifica. (3) Calomnia și acuzațiile false pot produce suferință și nedreptate și trebuie evitate. (4) Atunci când o greșeală a fost făcută, repararea nedreptății și cererea iertării trebuie încurajate. Articolul 70 — Dreptul la o comunitate creștină sigură(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității sale fără teamă. (2) Violența, amenințarea, abuzul și exploatarea nu trebuie tolerate în comunitățile creștine. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special. (4) Comunitatea trebuie să fie un loc al rugăciunii, învățăturii, ajutorului și păcii. Articolul 71 — Dreptul la respectarea libertății celuilalt(1) Creștinul trebuie să respecte libertatea celuilalt. (2) Nimeni nu trebuie forțat să creadă prin violență. (3) Credința autentică trebuie mărturisită prin cuvânt, exemplu și fapte bune. (4) Libertatea proprie nu trebuie folosită pentru a încălca libertatea și demnitatea aproapelui. Articolul 72 — Dreptul la pace între oameni(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace. (2) Certurile trebuie oprite înainte de a deveni violență. (3) Amenințările și provocările trebuie evitate. (4) În situații grave, trebuie solicitat ajutorul persoanelor competente și al autorităților. Articolul 73 — Dreptul la protecție împotriva discriminării religioase(1) Nimeni nu trebuie atacat pentru că este ortodox, catolic sau protestant. (2) Diferențele confesionale nu justifică violența sau ura. (3) Fiecare comunitate creștină are dreptul să își păstreze tradițiile și să își practice credința în condițiile legii. Articolul 74 — Dreptul la cooperare între creștini(1) Creștinii pot coopera pentru apărarea vieții, ajutorarea săracilor, protejarea copiilor și sprijinirea persoanelor vulnerabile. (2) Ortodocșii, catolicii și protestanții pot colabora în proiecte de caritate și ajutorare. (3) Cooperarea nu presupune renunțarea la identitatea fiecărei confesiuni. (4) Binele aproapelui poate constitui un domeniu important de cooperare între creștini. Articolul 75 — Principiul suprem al drepturilor creștinului(1) Toate drepturile prevăzute în prezenta Constituție urmăresc protejarea vieții, demnității, libertății, păcii și responsabilității persoanei. (2) Nicio autoritate religioasă, comunitate sau persoană nu trebuie să folosească această Constituție pentru a justifica ura, violența, răzbunarea sau abuzul. (3) Creștinul este chemat să unească credința cu faptele, adevărul cu iubirea și libertatea cu responsabilitatea. (4) Principiul iubirii aproapelui rămâne unul dintre fundamentele morale ale întregului document. Articolul 76 — Cele Zece Porunci(1) Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un reper moral fundamental pentru tradiția creștină. (2) Ele cheamă omul la respectarea lui Dumnezeu, a părinților, a vieții, a familiei, a proprietății, a adevărului și a bunurilor aproapelui. (3) Poruncile trebuie înțelese împreună cu chemarea la iubire, milă, dreptate și responsabilitate. (4) Respectarea poruncilor nu trebuie transformată într-un motiv pentru a urî sau agresa o altă persoană. Articolul 77 — „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”(1) Creștinul este chemat să Îl recunoască pe Dumnezeu ca fundament al credinței sale. (2) Credința creștină este monoteistă și mărturisește un singur Dumnezeu. (3) Creștinul trebuie să își păstreze credința fără să recurgă la violență împotriva celor care au alte convingeri. (4) Diferența religioasă nu justifică persecutarea, lovirea sau uciderea unei persoane. Articolul 78 — „Să nu-ți faci chip cioplit”(1) Creștinul este chemat să nu transforme lucrurile create într-un substitut al lui Dumnezeu. (2) Credința trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu și nu către lucrurile materiale. (3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută prin credință și conștiință, nu prin forțarea altor persoane. (4) Nimeni nu are dreptul să distrugă prin violență bunurile altuia doar pentru că nu este de acord cu semnificația lor religioasă. Articolul 79 — „Să nu iei numele Domnului în deșert”(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect. (2) Creștinul nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu pentru minciună, manipulare sau înșelăciune. (3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a obține putere asupra altor persoane. (4) Credința trebuie mărturisită cu sinceritate și responsabilitate. Articolul 80 — „Adu-ți aminte de ziua odihnei”(1) Creștinul este chemat să acorde timp rugăciunii, odihnei și vieții spirituale, potrivit tradiției confesiunii sale. (2) Odihna trebuie să contribuie la echilibrul persoanei și al familiei. (3) Viața spirituală nu trebuie separată de responsabilitatea față de aproapele. (4) Respectarea unei zile de odihnă religioasă trebuie făcută potrivit credinței fiecărei comunități creștine. Articolul 81 — „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”(1) Părinții trebuie respectați și cinstiți. (2) Copiii sunt chemați să manifeste recunoștință și respect față de părinții lor. (3) Cinstirea părinților nu justifică însă abuzul asupra copilului. (4) Un părinte nu dobândește dreptul de a-și bate sau umili copilul. (5) Responsabilitatea părinților include protejarea, educarea și îngrijirea copiilor. Articolul 82 — „Să nu ucizi”(1) Viața omului trebuie respectată. (2) Omorul intenționat este incompatibil cu porunca „Să nu ucizi”. (3) Ura, gelozia, răzbunarea și mânia nu pot constitui justificări morale pentru omor. (4) Creștinul este chemat să apere viața și să caute pacea. (5) În fața unui pericol, trebuie urmărită protejarea persoanei și oprirea violenței prin mijloacele disponibile și legale. Articolul 83 — „Să nu fii desfrânat”(1) Viața de familie și relațiile dintre oameni trebuie tratate cu responsabilitate, fidelitate și respect. (2) Trădarea încrederii într-o relație nu trebuie folosită ca motiv pentru violență sau răzbunare. (3) Problemele conjugale trebuie abordate prin dialog și responsabilitate. (4) Nicio persoană nu trebuie constrânsă sau exploatată sexual. Articolul 84 — „Să nu furi”(1) Proprietatea și bunurile aproapelui trebuie respectate. (2) Furtul și însușirea nedreaptă a bunurilor altuia sunt condamnate. (3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să respecte bunurile care i-au fost încredințate. (4) Persoana care a greșit este chemată să repare, pe cât posibil, prejudiciul produs. Articolul 85 — „Să nu mărturisești strâmb”(1) Creștinul trebuie să spună adevărul. (2) Mărturia falsă poate produce nedreptate și poate distruge reputația unei persoane. (3) Nimeni nu trebuie acuzat pe baza unor minciuni inventate cu intenție. (4) Adevărul trebuie căutat cu discernământ și responsabilitate. Articolul 86 — „Să nu poftești”(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și să nu transforme dorința pentru bunurile sau familia altuia într-o obsesie. (2) Invidia și lăcomia trebuie combătute prin mulțumire și cumpătare. (3) Bunurile aproapelui trebuie respectate. (4) Dorința nu trebuie transformată în furt, înșelăciune, violență sau manipulare. Articolul 87 — Porunca iubirii lui Dumnezeu(1) Iubirea față de Dumnezeu constituie un principiu fundamental al vieții creștine. (2) Iubirea față de Dumnezeu trebuie să se manifeste și prin respectarea poruncilor Sale. (3) Credința nu trebuie separată de faptele bune. (4) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu cu întreaga sa ființă. Articolul 88 — Porunca iubirii aproapelui(1) „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” constituie un principiu fundamental. (2) Iubirea aproapelui înseamnă respect, ajutor, milă, răbdare și responsabilitate. (3) Nimeni nu trebuie lovit, umilit sau exploatat în numele credinței. (4) Iubirea trebuie demonstrată prin fapte. Articolul 89 — Iubirea vrăjmașilor(1) Creștinul este chemat să nu transforme dușmănia într-o justificare pentru răzbunare. (2) Chiar și față de persoana care a făcut rău, trebuie evitată ura. (3) Iertarea nu împiedică protejarea victimei și căutarea dreptății. (4) Răul nu trebuie răsplătit printr-un alt rău. Articolul 90 — Porunca privind iertarea(1) Creștinul este chemat să ierte. (2) Iertarea trebuie să fie sinceră și liberă. (3) Nimeni nu trebuie obligat să accepte din nou o situație abuzivă doar pentru că i se cere să ierte. (4) Iertarea poate fi însoțită de responsabilizarea celui care a greșit. Articolul 91 — Fericiți făcătorii de pace(1) Creștinul este chemat să contribuie la pace. (2) Certurile trebuie oprite înainte să devină violență. (3) Dialogul și împăcarea trebuie preferate răzbunării. (4) Făcătorul de pace trebuie să urmărească dreptatea și binele tuturor celor implicați. Articolul 92 — Condamnarea mâniei necontrolate(1) Mânia este o stare care trebuie stăpânită prin discernământ și autocontrol. (2) Mânia nu justifică lovirea sau amenințarea aproapelui. (3) În timpul unui conflict, persoana trebuie să evite escaladarea situației. (4) Creștinul este chemat la blândețe și răbdare. Articolul 93 — Condamnarea geloziei(1) Gelozia nu trebuie să devină posesivitate. (2) Nimeni nu are dreptul să își controleze partenerul prin frică. (3) Gelozia nu justifică urmărirea, amenințarea, lovirea sau răzbunarea. (4) Încrederea și comunicarea trebuie încurajate în relațiile dintre oameni. Articolul 94 — Condamnarea urii(1) Ura nu trebuie cultivată împotriva aproapelui. (2) Diferențele religioase nu justifică ura. (3) Diferențele confesionale nu justifică violența. (4) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine. Articolul 95 — Condamnarea minciunii(1) Minciuna intenționată care urmărește înșelarea aproapelui este condamnată. (2) Creștinul trebuie să urmărească adevărul. (3) În familie, în Biserică și în societate trebuie încurajată sinceritatea. (4) Adevărul trebuie spus cu iubire și responsabilitate. Articolul 96 — Condamnarea înșelăciunii(1) Nimeni nu trebuie să obțină bani, bunuri sau avantaje prin fraudă. (2) Înșelăciunea este incompatibilă cu principiul iubirii aproapelui. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării. (4) Cel care produce un prejudiciu prin înșelăciune este chemat să îl repare, potrivit legii și responsabilității morale. Articolul 97 — Condamnarea furtului(1) Bunurile aproapelui trebuie respectate. (2) Furtul nu devine acceptabil prin justificări religioase. (3) Creștinul este chemat la cinste și muncă responsabilă. (4) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută prin milostenie și solidaritate, nu prin însușirea bunurilor altuia. Articolul 98 — Condamnarea violenței(1) Violența împotriva aproapelui este contrară principiului iubirii creștine. (2) Bătaia, tortura, amenințarea și cruzimea trebuie respinse. (3) Nicio persoană nu poate folosi religia pentru a justifica abuzul. (4) Protejarea victimei și oprirea agresiunii sunt priorități morale. Articolul 99 — Dreptul la o viață morală(1) Creștinul este chemat să își conducă viața potrivit credinței, conștiinței și poruncilor lui Dumnezeu. (2) Viața morală presupune credință, iubire, adevăr, cumpătare, fidelitate, dreptate și responsabilitate. (3) Greșeala omului nu trebuie să devină motiv pentru disprețuirea persoanei. (4) Pocăința, îndreptarea și repararea răului trebuie încurajate. Articolul 100 — Fundamentul moral al Constituției(1) Prezenta Constituție are ca principii morale fundamentale respectarea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui, respectarea vieții, adevărul, dreptatea, pacea și responsabilitatea. (2) Cele Zece Porunci constituie un reper moral important pentru prezenta Constituție. (3) Învățăturile lui Iisus Hristos privind iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui constituie un alt fundament moral esențial. (4) Niciun articol al prezentei Constituții nu trebuie interpretat ca o permisiune pentru violență, răzbunare, ură, înșelăciune sau exploatarea unei persoane. (5) Toate drepturile și responsabilitățile prevăzute în continuare trebuie înțelese în lumina demnității persoanei umane și a chemării creștine la iubire, adevăr și pace. Articolul 101 — Protecția căsătoriei(1) Căsătoria trebuie întemeiată pe respect, fidelitate, responsabilitate și iubire. (2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc în bucurii și în încercările vieții. (3) Niciunul dintre soți nu are dreptul să îl domine pe celălalt prin violență, amenințări sau frică. (4) Problemele din căsătorie trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate. (5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine familia și să încurajeze împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură. Articolul 102 — Fidelitatea conjugală(1) Fidelitatea este o valoare importantă a căsătoriei creștine. (2) Soții trebuie să respecte legământul căsătoriei. (3) Încălcarea fidelității nu justifică niciodată bătaia, amenințarea sau omorul. (4) În situațiile de criză familială trebuie căutate soluții responsabile și pașnice. Articolul 103 — Interzicerea violenței domestice(1) Violența domestică este interzisă în cadrul acestei Constituții. (2) Bătaia, lovirea, strangularea, amenințarea, intimidarea și orice altă formă de agresiune nu pot fi justificate prin autoritatea soțului, soției, părintelui sau a altui membru al familiei. (3) Nicio poruncă religioasă nu trebuie interpretată ca o permisiune pentru violență domestică. (4) Persoana agresată trebuie să poată solicita ajutor și protecție. (5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine oprirea abuzului, nu ascunderea lui. Articolul 104 — Protecția mamei(1) Mama trebuie respectată și sprijinită în responsabilitățile sale familiale. (2) Nicio femeie însărcinată nu trebuie supusă violenței sau intimidării. (3) Familia trebuie să ofere sprijin mamei și copilului. (4) Comunitățile creștine sunt chemate să ajute familiile aflate în dificultate. Articolul 105 — Protecția tatălui(1) Tatăl trebuie tratat cu respect și responsabilitate. (2) Rolul tatălui în familie trebuie exercitat prin iubire, exemplu personal și responsabilitate. (3) Autoritatea părintească nu constituie un drept de a abuza copilul sau soția. (4) Tatăl este chemat să fie un exemplu de cinste, credință și grijă. Articolul 106 — Drepturile și responsabilitățile părinților(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji și educa copiii. (2) Părinții trebuie să urmărească binele copilului. (3) Copilul nu trebuie tratat ca un bun aparținând părintelui. (4) Educația trebuie făcută fără cruzime și fără umilire. (5) Părinții trebuie să îi învețe pe copii adevărul, respectul, responsabilitatea și iubirea aproapelui. Articolul 107 — Respectarea copiilor(1) Copilul are demnitate proprie. (2) Copilul trebuie ascultat și tratat cu răbdare. (3) Greșelile copilului trebuie corectate prin educație și îndrumare, nu prin violență. (4) Niciun copil nu trebuie amenințat pentru că cere ajutor. Articolul 108 — Protecția copilului împotriva abuzului(1) Abuzul fizic, psihologic și sexual asupra copilului este condamnat. (2) Exploatarea copilului este interzisă. (3) Orice persoană care observă o situație gravă de abuz trebuie să urmărească protejarea copilului și să solicite ajutorul corespunzător. (4) Nicio autoritate religioasă nu trebuie să ascundă abuzul asupra copiilor. Articolul 109 — Dreptul copilului la educație religioasă(1) Copiii pot fi educați în credința familiei, potrivit tradiției creștine și în condițiile legii. (2) Educația religioasă trebuie să promoveze iubirea, adevărul, respectul și responsabilitatea. (3) Credința nu trebuie transmisă prin bătaie sau teroare. (4) Copilul trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de abuz spiritual sau fizic. Articolul 110 — Respectarea bunicilor(1) Bunicii trebuie cinstiți și respectați. (2) Familia trebuie să îi sprijine atunci când sunt bolnavi, singuri sau vulnerabili. (3) Persoanele vârstnice nu trebuie abandonate din motive de sărăcie sau boală. (4) Comunitățile creștine trebuie să manifeste grijă față de persoanele în vârstă. Articolul 111 — Protecția persoanelor singure(1) Persoanele singure nu trebuie tratate ca fiind mai puțin importante. (2) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor care nu au familie sau care se află în singurătate. (3) Nimeni nu trebuie umilit pentru că este singur. (4) Solidaritatea și prietenia trebuie încurajate. Articolul 112 — Respectarea văduvilor și văduvelor(1) Persoanele care și-au pierdut soțul sau soția trebuie tratate cu compasiune. (2) Durerea pierderii nu trebuie exploatată. (3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin moral și practic. (4) Persoanele îndoliate trebuie să primească timp și respect pentru procesul lor de suferință. Articolul 113 — Respectarea persoanelor divorțate(1) Persoanele divorțate nu trebuie umilite sau excluse automat din comunitate. (2) Situațiile familiale trebuie tratate cu discernământ și compasiune. (3) Copiii nu trebuie folosiți în conflictele dintre părinți. (4) Nicio neînțelegere conjugală nu justifică violența. Articolul 114 — Dreptul la împăcare familială(1) Atunci când este posibil și sigur, membrii familiei sunt încurajați să se împace. (2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate. (3) Persoana abuzată nu trebuie obligată să se întoarcă într-un mediu periculos. (4) Împăcarea autentică presupune încetarea răului și asumarea responsabilității. Articolul 115 — Dreptul la consiliere(1) Persoanele aflate în conflicte familiale pot solicita consiliere. (2) Consilierea trebuie să urmărească binele persoanelor implicate. (3) În situații de violență, siguranța victimei trebuie să fie prioritară. (4) Consilierea religioasă poate fi completată, atunci când este necesar, de sprijin specializat. Articolul 116 — Respectul între frați și surori(1) Frații și surorile trebuie să se trateze cu respect. (2) Rivalitatea nu trebuie transformată în ură. (3) Conflictele dintre frați trebuie rezolvate fără violență. (4) Membrii familiei sunt chemați să se ajute reciproc. Articolul 117 — Interzicerea răzbunării în familie(1) Răzbunarea între membrii familiei este condamnată. (2) O ceartă nu justifică distrugerea bunurilor, amenințarea sau agresiunea. (3) Creștinul trebuie să caute pacea și împăcarea. (4) Problemele grave trebuie tratate responsabil și, când este necesar, cu ajutor competent. Articolul 118 — Dreptul la masă și sprijin familial(1) Familia este chemată să manifeste solidaritate față de membrii aflați în nevoie. (2) Nimeni nu trebuie lipsit intenționat de cele necesare vieții ca formă de pedeapsă sau control. (3) Hrana și cele necesare traiului trebuie împărțite cu responsabilitate. (4) Milostenia față de cei săraci trebuie încurajată. Articolul 119 — Dreptul la locuință sigură(1) Familia trebuie să urmărească asigurarea unui mediu sigur pentru membrii săi. (2) Locuința nu trebuie transformată într-un spațiu al terorii. (3) Violența domestică trebuie oprită și tratată cu seriozitate. (4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate. Articolul 120 — Dreptul la pace în familie(1) Pacea familială este o valoare importantă. (2) Fiecare membru trebuie să evite provocarea, insulta și agresivitatea. (3) Cuvintele trebuie folosite cu înțelepciune. (4) Iubirea, răbdarea și iertarea trebuie cultivate în familie. Articolul 121 — Dreptul la respect în comunitate(1) Fiecare creștin trebuie primit cu respect în comunitatea sa. (2) Sărăcia, originea, vârsta sau situația familială nu trebuie să constituie motive pentru umilire. (3) Comunitatea trebuie să urmărească unitatea și binele comun. Articolul 122 — Ajutorarea celui aflat în nevoie(1) Creștinul este chemat să ajute persoana aflată în nevoie. (2) Ajutorul poate consta în hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sprijin moral, educație sau alte forme de asistență. (3) Ajutorul trebuie oferit cu respect și fără umilirea celui care îl primește. Articolul 123 — Dreptul la prietenie și comuniune(1) Omul are nevoie de relații bazate pe încredere și respect. (2) Prietenia trebuie întemeiată pe sinceritate și loialitate. (3) Prietenul nu trebuie să îl împingă pe celălalt spre violență, droguri, furt, înșelăciune sau alte fapte rele. (4) Prietenia creștină trebuie să încurajeze binele. Articolul 124 — Responsabilitatea față de aproapele(1) Fiecare creștin are responsabilitatea morală de a nu face rău aproapelui. (2) Creștinul este chemat să intervină în sprijinul celui aflat în pericol, în măsura în care poate face acest lucru în siguranță. (3) Indiferența față de suferința aproapelui trebuie combătută prin milă și solidaritate. (4) Binele făcut aproapelui trebuie să fie sincer și lipsit de dorința de exploatare. Articolul 125 — Familia ca școală a iubirii(1) Familia este unul dintre primele locuri în care omul învață iubirea, respectul și responsabilitatea. (2) Părinții trebuie să ofere copiilor un exemplu de viață morală. (3) Copiii trebuie învățați să nu urască, să nu mintă, să nu fure, să nu lovească și să nu îi exploateze pe ceilalți. (4) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc. (5) Familia creștină este chemată să fie un loc al credinței, iubirii, adevărului, iertării, păcii și responsabilității. Articolul 126 — Demnitatea muncii(1) Munca cinstită are demnitate și valoare. (2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și cinste. (3) Nicio muncă cinstită nu trebuie disprețuită doar din cauza statutului social al persoanei. (4) Munca trebuie desfășurată cu respectarea demnității și siguranței persoanei. Articolul 127 — Dreptul la muncă cinstită(1) Creștinul are dreptul să muncească în condiții corecte și demne. (2) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări sau constrângere. (3) Munca trebuie să fie realizată cu respectarea legii și a responsabilităților asumate. (4) Înșelarea lucrătorului și reținerea nedreaptă a drepturilor sale sunt condamnate. Articolul 128 — Interzicerea exploatării prin muncă(1) Nicio persoană nu trebuie exploatată prin muncă forțată. (2) Amenințarea nu poate fi folosită pentru a obliga o persoană să muncească. (3) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării prin muncă. (4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva abuzului economic. Articolul 129 — Cinstea în afaceri(1) Orice activitate economică trebuie desfășurată cu cinste. (2) Creștinul nu trebuie să înșele cumpărătorul, partenerul sau lucrătorul. (3) Produsele și serviciile trebuie prezentate cu sinceritate. (4) Minciuna folosită pentru obținerea unui avantaj economic este condamnată. Articolul 130 — Condamnarea fraudei(1) Frauda este incompatibilă cu principiul creștin al adevărului. (2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente, informații sau tranzacții pentru a obține avantaje nedrepte. (3) Persoana prejudiciată trebuie tratată cu responsabilitate. (4) Repararea prejudiciului trebuie urmărită atunci când este posibil. Articolul 131 — Condamnarea mitei(1) Mita și corupția sunt condamnate. (2) Puterea sau funcția nu trebuie folosite pentru avantaje personale obținute în mod necinstit. (3) Creștinul trebuie să urmărească dreptatea și integritatea. (4) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze cinstea în viața publică și privată. Articolul 132 — Respectarea banilor(1) Banii trebuie administrați cu responsabilitate. (2) Bogăția materială nu trebuie transformată într-un idol. (3) Creștinul este chemat la cumpătare. (4) Bunăstarea materială trebuie folosită și pentru binele familiei și al aproapelui. Articolul 133 — Condamnarea lăcomiei(1) Lăcomia trebuie combătută. (2) Dorința nesfârșită de avere nu trebuie să distrugă familia sau relațiile dintre oameni. (3) Creștinul este chemat să fie mulțumit și responsabil cu ceea ce are. (4) Bogăția nu trebuie folosită pentru exploatarea celor săraci. Articolul 134 — Dreptul la proprietate(1) Bunurile dobândite în mod legitim trebuie respectate. (2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă proprietatea altuia. (3) Proprietatea trebuie administrată responsabil. (4) Dreptul asupra bunurilor nu justifică însă exploatarea sau vătămarea aproapelui. Articolul 135 — Respectarea bunurilor comunității(1) Bunurile unei biserici sau comunități trebuie administrate cu responsabilitate. (2) Nimeni nu trebuie să își însușească în mod necinstit bunurile comunității. (3) Administratorii trebuie să acționeze cu transparență și bună-credință. (4) Bunurile destinate ajutorării săracilor trebuie folosite pentru scopul pentru care au fost oferite. Articolul 136 — Donațiile(1) Donațiile către comunitățile creștine trebuie oferite liber. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin amenințări religioase să doneze bani. (3) Donațiile trebuie administrate cu responsabilitate. (4) Persoanele care gestionează donațiile trebuie să evite înșelăciunea și folosirea abuzivă a fondurilor. Articolul 137 — Milostenia față de săraci(1) Săracii trebuie tratați cu demnitate. (2) Creștinii sunt chemați să îi ajute pe cei aflați în nevoie. (3) Milostenia nu trebuie să fie motiv de laudă personală sau umilire a celui ajutat. (4) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și respect. Articolul 138 — Ajutorarea persoanelor fără adăpost(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu demnitate. (2) Comunitățile creștine sunt chemate să contribuie la găsirea unor soluții pentru persoanele aflate în această situație. (3) Hrana, îmbrăcămintea și sprijinul trebuie oferite cu respect. (4) Nimeni nu trebuie batjocorit pentru lipsa unei locuințe. Articolul 139 — Dreptul la hrană și apă(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la ajutorarea persoanelor care nu au hrană sau apă. (2) Risipa trebuie evitată. (3) Comunitățile pot organiza acțiuni de ajutor pentru persoanele aflate în nevoie. (4) Cel flămând nu trebuie umilit pentru că cere ajutor. Articolul 140 — Condamnarea exploatării celor săraci(1) Sărăcia unei persoane nu trebuie folosită pentru a o înșela. (2) Nimeni nu trebuie să profite de disperarea unei persoane pentru a obține avantaje nedrepte. (3) Persoanele vulnerabile trebuie informate și protejate. (4) Ajutorul trebuie oferit într-un mod care respectă libertatea și demnitatea persoanei. Articolul 141 — Responsabilitatea angajatorului(1) Angajatorul trebuie să își trateze lucrătorii cu respect. (2) Angajatorul nu trebuie să folosească amenințarea sau violența. (3) Munca trebuie organizată într-un mod responsabil. (4) Respectarea obligațiilor asumate față de lucrători este o datorie morală și juridică. Articolul 142 — Responsabilitatea lucrătorului(1) Lucrătorul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate. (2) Furtul de la locul de muncă este condamnat. (3) Înșelăciunea și falsificarea intenționată a muncii sunt condamnate. (4) Respectul trebuie să existe atât față de angajator, cât și față de colegi. Articolul 143 — Dreptul la odihnă(1) Omul nu trebuie tratat ca o simplă unealtă de muncă. (2) Odihna este importantă pentru sănătatea familiei și pentru viața spirituală. (3) Munca trebuie echilibrată cu odihna și responsabilitățile familiale. Articolul 144 — Condamnarea furtului din comunitate(1) Bunurile bisericilor, organizațiilor și comunităților creștine trebuie respectate. (2) Furtul din fondurile destinate ajutorării oamenilor este condamnat în mod deosebit. (3) Persoanele care administrează bani comunitari trebuie să dea dovadă de integritate. Articolul 145 — Transparența financiară(1) Administrarea fondurilor unei comunități trebuie realizată responsabil. (2) Donațiile trebuie folosite potrivit scopului declarat. (3) Comunitățile trebuie să urmărească prevenirea fraudei și a abuzului financiar. (4) În limitele legii și ale regulilor comunității, administrarea banilor trebuie să poată fi verificată. Articolul 146 — Condamnarea luxului ostentativ(1) Creștinul este chemat la cumpătare. (2) Bunurile materiale nu trebuie folosite pentru a umili persoanele sărace. (3) Bogăția nu trebuie considerată o măsură a valorii spirituale a omului. (4) Generozitatea față de cei aflați în nevoie trebuie încurajată. Articolul 147 — Dreptul la educație financiară(1) Copiii și tinerii trebuie învățați să folosească banii responsabil. (2) Ei trebuie educați cu privire la muncă, economisire, generozitate și evitarea datoriilor nesăbuite. (3) Educația financiară trebuie să fie însoțită de educație morală. Articolul 148 — Condamnarea jocurilor și a dependenței de bani(1) Creștinul este chemat să evite comportamentele care îi distrug viața familială și financiară. (2) Dorința de îmbogățire rapidă nu trebuie să devină o obsesie. (3) Familia trebuie protejată împotriva consecințelor comportamentelor financiare iresponsabile. Articolul 149 — Bogăția și responsabilitatea(1) Posesia bunurilor materiale implică responsabilitate. (2) Persoana bogată este chemată să fie generoasă și să nu îi disprețuiască pe cei săraci. (3) Bogăția nu îl face pe om superior în fața lui Dumnezeu. (4) Bunurile pot fi folosite pentru familie, muncă, ajutorarea aproapelui și binele comunității. Articolul 150 — Principiul cinstei în viața economică(1) Viața economică trebuie întemeiată pe cinste, muncă, responsabilitate, dreptate și respect. (2) Furtul, frauda, mita, înșelăciunea și exploatarea trebuie respinse. (3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să își administreze bunurile cu înțelepciune. (4) Cei bogați sunt chemați la generozitate, iar cei aflați în nevoie trebuie tratați cu demnitate. (5) Scopul bunăstării nu trebuie să fie numai acumularea, ci și responsabilitatea față de familie și aproapele. Articolul 151 — Libertatea credinței(1) Fiecare creștin are dreptul de a-și trăi credința în mod liber, cu respectarea legii și a drepturilor celorlalți. (2) Credința nu trebuie impusă prin violență, amenințare sau constrângere. (3) Nimeni nu trebuie bătut, închis sau persecutat pentru credința sa. (4) Viața religioasă trebuie să fie întemeiată pe conștiință, credință și responsabilitate. Articolul 152 — Libertatea de rugăciune(1) Creștinul are dreptul să se roage. (2) Rugăciunea poate fi făcută individual sau împreună cu alți credincioși. (3) Nimeni nu trebuie împiedicat în mod violent să se roage. (4) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru amenințarea sau manipularea altor persoane. Articolul 153 — Libertatea de a participa la slujbe(1) Creștinii au dreptul să participe la slujbele și activitățile religioase ale confesiunii lor. (2) Credincioșii trebuie să respecte regulile comunității religioase din care fac parte. (3) Nimeni nu trebuie atacat pentru că participă la o anumită confesiune creștină. Articolul 154 — Protecția lăcașurilor de cult(1) Bisericile și celelalte lăcașuri de cult trebuie respectate. (2) Distrugerea, profanarea sau vandalizarea unui lăcaș de cult este condamnată. (3) Nicio diferență confesională nu justifică atacarea unui lăcaș de cult. (4) Comunitățile trebuie să respecte și lăcașurile de cult ale altor comunități. Articolul 155 — Drepturile creștinilor ortodocși(1) Creștinii ortodocși au dreptul să își păstreze credința, tradițiile și practicile religioase. (2) Ei au dreptul să participe la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe ale Bisericii lor. (3) Tradiția ortodoxă trebuie transmisă generațiilor următoare prin educație și exemplu. (4) Drepturile religioase ale ortodocșilor trebuie respectate fără a încălca drepturile altor persoane. Articolul 156 — Drepturile creștinilor catolici(1) Creștinii catolici au dreptul să își practice credința și să își păstreze tradițiile. (2) Ei au dreptul să participe la celebrările și activitățile comunității lor religioase. (3) Credința catolică trebuie respectată ca parte a diversității creștine. (4) Diferențele dintre catolici și alte confesiuni nu justifică ura sau violența. Articolul 157 — Drepturile creștinilor protestanți(1) Creștinii protestanți au dreptul să își practice credința potrivit tradițiilor și convingerilor comunității lor. (2) Ei au dreptul la rugăciune, predicare, studierea Sfintei Scripturi și viață comunitară. (3) Diferențele doctrinare trebuie discutate fără violență. (4) Demnitatea credinciosului protestant trebuie respectată. Articolul 158 — Egalitatea creștinilor în demnitate(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții au aceeași demnitate umană. (2) Nicio persoană nu trebuie lovită sau umilită pentru confesiunea sa. (3) Diferențele teologice nu anulează respectul datorat persoanei. (4) Creștinii sunt chemați să caute pacea și să evite conflictele confesionale. Articolul 159 — Dialogul dintre confesiuni(1) Confesiunile creștine pot purta dialog pentru înțelegere și pace. (2) Dialogul trebuie desfășurat cu sinceritate și respect. (3) Fiecare confesiune își poate explica propriile învățături fără a recurge la amenințări. (4) Scopul dialogului trebuie să fie evitarea urii și promovarea păcii. Articolul 160 — Interzicerea violenței religioase(1) Nicio persoană nu poate justifica violența prin faptul că apără o confesiune creștină. (2) Ortodoxia, Catolicismul și Protestantismul nu trebuie folosite ca pretexte pentru agresiune. (3) Disputele religioase trebuie rezolvate prin argumente, dialog și mijloace pașnice. Articolul 161 — Respectarea altor religii(1) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința creștină. (2) În același timp, trebuie respectată demnitatea persoanelor care aparțin altor religii. (3) Dezacordul teologic nu justifică lovirea, amenințarea sau persecutarea unei persoane. (4) Creștinul poate considera o altă credință greșită din punct de vedere teologic fără să recurgă la violență. Articolul 162 — Respectarea persoanelor fără religie(1) Persoanele care nu au o credință religioasă trebuie tratate cu demnitate. (2) Creștinul poate mărturisi credința sa fără să îl agreseze pe cel care nu crede. (3) Credința trebuie exprimată prin cuvânt și prin exemplul unei vieți bune. Articolul 163 — Interzicerea convertirii prin forță(1) Nimeni nu trebuie obligat să devină creștin prin violență. (2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că refuză să adopte o credință. (3) Mărturisirea credinței trebuie făcută fără constrângere fizică. (4) Credința autentică nu trebuie construită pe frică și teroare. Articolul 164 — Dreptul la predicare(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre credința lor în condițiile legii. (2) Predicarea trebuie să urmărească transmiterea mesajului creștin. (3) Predicarea nu trebuie transformată în amenințare, hărțuire sau incitare la violență. Articolul 165 — Dreptul la studierea Bibliei(1) Creștinul are dreptul să citească și să studieze Sfânta Scriptură. (2) Studierea Bibliei trebuie să fie încurajată. (3) Creștinii pot studia Scriptura individual, în familie sau în comunitate. (4) Interpretarea pasajelor dificile trebuie făcută cu seriozitate și discernământ. Articolul 166 — Dreptul la educație teologică(1) Creștinii pot studia teologia și istoria Bisericii. (2) Educația teologică trebuie să urmărească adevărul și formarea responsabilă. (3) Studiul teologic nu trebuie folosit pentru justificarea urii împotriva altor persoane. Articolul 167 — Dreptul la tradiție(1) Fiecare confesiune creștină are dreptul să își păstreze tradițiile. (2) Tradițiile trebuie transmise generațiilor următoare prin educație și exemplu. (3) Tradiția nu trebuie folosită pentru justificarea violenței sau abuzului. Articolul 168 — Dreptul la sărbători religioase(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase potrivit confesiunii lor. (2) Sărbătorile creștine trebuie să fie ocazii de rugăciune, recunoștință, familie și comuniune. (3) Nicio sărbătoare religioasă nu justifică violența sau tulburarea intenționată a păcii. Articolul 169 — Respectarea Sfintelor Taine și a rânduielilor(1) Fiecare confesiune creștină are propriile practici și rânduieli religioase. (2) Credincioșii trebuie să le respecte potrivit tradiției lor. (3) Diferențele dintre confesiuni trebuie discutate cu respect. Articolul 170 — Dreptul la cântare și artă religioasă(1) Creștinii au dreptul să folosească muzica, arta și literatura pentru exprimarea credinței. (2) Arta religioasă poate contribui la educație și rugăciune. (3) Exprimarea artistică religioasă trebuie realizată cu respect față de celelalte persoane. Articolul 171 — Dreptul la caritate creștină(1) Creștinii au dreptul să organizeze activități de caritate. (2) Aceste activități pot include ajutorarea săracilor, bolnavilor, copiilor și persoanelor vulnerabile. (3) Ajutorul nu trebuie condiționat de acceptarea unei credințe prin constrângere. Articolul 172 — Cooperarea între biserici(1) Comunitățile creștine pot coopera pentru ajutorarea oamenilor. (2) Pot fi organizate acțiuni comune împotriva sărăciei, violenței și abandonului. (3) Cooperarea nu presupune dispariția diferențelor dintre confesiuni. (4) Fiecare comunitate își păstrează propria identitate. Articolul 173 — Condamnarea urii religioase(1) Ura împotriva unei persoane din cauza credinței sale este condamnată. (2) Insultele, amenințările și agresiunile religioase trebuie respinse. (3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără să transforme diferența într-o justificare pentru ură. Articolul 174 — Unitatea în iubire(1) Creștinii pot avea diferențe doctrinare și totuși pot promova pacea și respectul. (2) Iubirea aproapelui trebuie să rămână un principiu fundamental. (3) Nicio dispută teologică nu justifică violența fizică. (4) Ortodocșii, catolicii și protestanții sunt chemați să respingă ura și persecuția. Articolul 175 — Libertatea religioasă și responsabilitatea(1) Libertatea religioasă presupune atât drepturi, cât și responsabilități. (2) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința, să se roage și să participe la viața comunității sale. (3) În același timp, el trebuie să respecte demnitatea și libertatea celuilalt. (4) Credința creștină trebuie mărturisită prin adevăr, iubire, pace și fapte bune. (5) Libertatea nu înseamnă libertatea de a face rău aproapelui. Articolul 176 — Dreptul fundamental la viață(1) Viața omului are o valoare fundamentală. (2) Fiecare creștin este chemat să respecte și să protejeze viața. (3) Omorul intenționat, agresiunea și cruzimea sunt incompatibile cu principiul iubirii aproapelui. (4) Nimeni nu trebuie să ia dreptatea în propriile mâini prin răzbunare. Articolul 177 — Protecția împotriva omorului(1) Nicio persoană nu are dreptul să ucidă o altă persoană. (2) Ura, gelozia, răzbunarea, mânia sau conflictele religioase nu justifică omorul. (3) Viața trebuie protejată indiferent de statutul social al persoanei. (4) În situații de pericol, trebuie urmărită protejarea vieții și oprirea violenței prin mijloace sigure și legale. Articolul 178 — Condamnarea tentativei de omor(1) Orice încercare intenționată de a ucide o persoană este grav condamnată. (2) Nicio dispută familială, religioasă sau personală nu justifică o asemenea faptă. (3) Persoana aflată în pericol trebuie protejată. (4) Cel care a comis o asemenea faptă trebuie să își asume responsabilitatea. Articolul 179 — Dreptul la integritate fizică(1) Fiecare persoană are dreptul ca trupul să îi fie respectat. (2) Lovirea, mutilarea, torturarea sau rănirea intenționată a aproapelui sunt condamnate. (3) Nicio autoritate religioasă sau familială nu poate transforma autoritatea într-un drept de a răni. Articolul 180 — Dreptul la integritate psihică(1) Demnitatea psihică a persoanei trebuie respectată. (2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată și manipularea abuzivă sunt condamnate. (3) Creștinul trebuie să folosească vorbele pentru zidire, încurajare și adevăr, nu pentru distrugerea aproapelui. Articolul 181 — Interzicerea torturii(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană. (2) Nicio persoană nu trebuie torturată fizic sau psihologic. (3) Credința religioasă nu poate fi folosită pentru justificarea torturii. Articolul 182 — Condamnarea cruzimii(1) Cruzimea față de oameni trebuie respinsă. (2) Suferința intenționată provocată unei persoane nu poate fi justificată prin răzbunare. (3) Creștinul este chemat la milă și compasiune. Articolul 183 — Protecția persoanelor vulnerabile(1) Copiii, persoanele vârstnice, persoanele bolnave și persoanele aflate în situații de dependență trebuie protejate. (2) Vulnerabilitatea unei persoane nu trebuie exploatată. (3) Comunitatea creștină trebuie să acorde o atenție deosebită celor care nu se pot apăra singuri. Articolul 184 — Dreptul la siguranță(1) Fiecare persoană trebuie să poată trăi fără frica permanentă de agresiune. (2) Amenințările serioase trebuie tratate cu responsabilitate. (3) Persoana aflată în pericol trebuie să poată solicita ajutor. Articolul 185 — Condamnarea amenințărilor(1) Amenințarea cu moartea, rănirea sau distrugerea bunurilor este condamnată. (2) Amenințarea nu trebuie folosită pentru controlul familiei sau al comunității. (3) Credința nu poate constitui justificare pentru amenințarea unei persoane. Articolul 186 — Protecția împotriva răpirii(1) Nimeni nu trebuie lipsit ilegal de libertatea sa. (2) Răpirea și sechestrarea sunt condamnate. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării și răpirii. Articolul 187 — Dreptul la libertatea corporală(1) Fiecare persoană trebuie să aibă libertatea de a se deplasa în condițiile legii. (2) Nimeni nu trebuie închis sau ținut împotriva voinței sale în mod ilegal. (3) Autoritatea familială sau religioasă nu justifică privarea abuzivă de libertate. Articolul 188 — Protecția împotriva abuzului religios(1) Credința nu trebuie folosită pentru a controla în mod abuziv o persoană. (2) Nimeni nu trebuie obligat să ofere bani, bunuri sau servicii prin amenințări religioase. (3) Nimeni nu trebuie izolat de familie prin manipulare religioasă. (4) Conducerea spirituală trebuie exercitată cu responsabilitate. Articolul 189 — Condamnarea exploatării sexuale(1) Exploatarea sexuală a unei persoane este condamnată. (2) Nimeni nu trebuie constrâns, amenințat sau înșelat pentru a fi exploatat sexual. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării. Articolul 190 — Condamnarea traficului de persoane(1) Traficul de persoane este incompatibil cu demnitatea umană. (2) Nicio persoană nu poate fi tratată ca o marfă. (3) Creștinii sunt chemați să protejeze victimele și să respingă exploatarea. (4) Comunitățile trebuie să coopereze cu autoritățile competente pentru protejarea victimelor. Articolul 191 — Condamnarea prostituției forțate(1) Nicio persoană nu trebuie obligată prin violență, amenințare sau înșelăciune să fie exploatată sexual. (2) Victima exploatării trebuie tratată cu demnitate și compasiune. (3) Cei care profită prin constrângere de vulnerabilitatea altora trebuie responsabilizați potrivit legii. Articolul 192 — Protecția împotriva exploatării copiilor(1) Copiii trebuie protejați în mod special împotriva exploatării sexuale și economice. (2) Niciun copil nu trebuie folosit pentru obținerea de profit prin exploatare. (3) Comunitățile creștine trebuie să creeze medii sigure pentru copii. Articolul 193 — Condamnarea drogurilor și a dependențelor(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze un mod de viață responsabil. (2) Dependențele care distrug viața persoanei și familia trebuie combătute prin educație, sprijin și responsabilitate. (3) Persoana dependentă nu trebuie umilită, ci trebuie încurajată să caute ajutor. (4) Exploatarea persoanelor dependente este condamnată. Articolul 194 — Cumpătarea(1) Creștinul este chemat la cumpătare în mâncare, băutură, bani și comportament. (2) Lipsa autocontrolului poate afecta familia și comunitatea. (3) Cumpătarea trebuie învățată prin educație și exemplu. Articolul 195 — Condamnarea abuzului de alcool(1) Abuzul de alcool poate distruge sănătatea, familia și relațiile dintre oameni. (2) Creștinul este chemat să evite comportamentele care îi pun în pericol pe el sau pe ceilalți. (3) O persoană care se confruntă cu o dependență trebuie încurajată să primească ajutor, nu să fie umilită. Articolul 196 — Protecția familiei împotriva dependențelor(1) Dependența unei persoane nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea celor vulnerabili. (2) Familia și comunitatea trebuie să încurajeze responsabilitatea și recuperarea. (3) În situații de violență, protecția victimelor are prioritate. Articolul 197 — Condamnarea violenței din cauza geloziei(1) Gelozia nu justifică agresiunea. (2) Nimeni nu are dreptul să își lovească partenerul din cauza unei suspiciuni. (3) Suspiciunile trebuie discutate prin dialog, nu prin amenințări. (4) Răzbunarea pentru infidelitate este incompatibilă cu principiul respectării vieții. Articolul 198 — Condamnarea violenței din cauza furiei(1) Furia nu constituie justificare pentru lovirea aproapelui. (2) Creștinul trebuie să învețe autocontrolul. (3) Într-un conflict, retragerea temporară și calmarea situației pot preveni escaladarea. (4) Împăcarea trebuie urmărită atunci când este posibil și sigur. Articolul 199 — Dreptul la protecție împotriva răzbunării(1) Nimeni nu trebuie urmărit sau atacat pentru a fi pedepsit personal. (2) Dreptatea nu trebuie confundată cu răzbunarea. (3) Creștinul trebuie să evite răul chiar și atunci când a fost rănit. (4) Faptele grave trebuie lăsate în responsabilitatea autorităților competente. Articolul 200 — Principiul inviolabilității demnității(1) Fiecare persoană are demnitate și trebuie tratată ca ființă umană. (2) Nicio diferență de confesiune, avere, statut social, vârstă sau origine nu justifică violența. (3) Omul trebuie tratat cu adevăr, dreptate, milă și respect. (4) Viața, libertatea și demnitatea persoanei reprezintă principii fundamentale ale prezentei Constituții. Articolul 201 — Respectarea adevărului(1) Adevărul trebuie să reprezinte un principiu fundamental al vieții creștine. (2) Creștinul este chemat să evite minciuna, falsificarea și înșelăciunea. (3) Adevărul trebuie spus cu înțelepciune, fără intenția de a distruge sau umili o persoană. Articolul 202 — Interzicerea mărturiei false(1) Nimeni nu trebuie să depună cu bună știință o mărturie falsă împotriva aproapelui. (2) Acuzațiile false pot distruge reputația și viața unei persoane. (3) Creștinul trebuie să fie responsabil pentru cuvintele sale. Articolul 203 — Prezumția de nevinovăție(1) O persoană nu trebuie considerată vinovată doar pe baza unei acuzații. (2) Vinovăția trebuie stabilită prin proceduri corecte și competente. (3) Comunitățile religioase nu trebuie să transforme zvonurile în condamnări. Articolul 204 — Interzicerea judecății pripite(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea unei persoane fără cunoașterea faptelor. (2) Zvonurile nu trebuie tratate ca adevăruri. (3) Înainte de a acuza, trebuie cercetată situația cu responsabilitate. Articolul 205 — Condamnarea calomniei(1) Răspândirea intenționată a unor informații false pentru distrugerea reputației unei persoane este condamnată. (2) Creștinul trebuie să își controleze cuvintele. (3) Dacă o informație este incertă, ea nu trebuie prezentată drept fapt sigur. Articolul 206 — Condamnarea bârfelor(1) Bârfa răspândită pentru a provoca ceartă, rușine sau ură trebuie respinsă. (2) Problemele personale ale aproapelui trebuie tratate cu discreție. (3) Creștinul este chemat să vorbească despre oameni cu respect. Articolul 207 — Dreptul la apărare(1) Orice persoană acuzată are dreptul să își prezinte punctul de vedere. (2) Nimeni nu trebuie condamnat fără să fie ascultat. (3) Dreptatea presupune ascultarea și cercetarea faptelor. Articolul 208 — Dreptatea(1) Dreptatea trebuie urmărită împreună cu adevărul și mila. (2) Creștinul nu trebuie să favorizeze o persoană doar pentru că este bogată, puternică sau apropiată. (3) Persoana săracă sau vulnerabilă nu trebuie disprețuită. Articolul 209 — Condamnarea favoritismului(1) Nimeni nu trebuie favorizat în mod nedrept. (2) Funcțiile și responsabilitățile din comunitate trebuie exercitate cu integritate. (3) Prietenia sau relația de familie nu trebuie să devină motiv pentru ascunderea unei nedreptăți. Articolul 210 — Dreptatea față de cei slabi(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate. (2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celor care nu se pot apăra. (3) Creștinul este chemat să apere adevărul și dreptatea. Articolul 211 — Dreptul la iertare(1) Creștinul este chemat să ierte. (2) Iertarea trebuie să fie liberă și sinceră. (3) Iertarea nu înseamnă că răul trebuie ascuns. (4) O persoană poate ierta și, în același timp, poate solicita protecție și dreptate. Articolul 212 — Iertarea și responsabilitatea(1) Cel care a greșit este chemat să își recunoască fapta. (2) Pocăința autentică presupune dorința de îndreptare. (3) Atunci când este posibil, prejudiciul produs trebuie reparat. (4) Iertarea nu trebuie confundată cu lipsa responsabilității. Articolul 213 — Condamnarea răzbunării(1) Răzbunarea personală este respinsă. (2) Persoana care a fost rănită nu trebuie să răspundă printr-o nouă faptă violentă. (3) Creștinul este chemat să lase dreptatea în seama autorităților competente și a lui Dumnezeu. Articolul 214 — „Nu întoarce răul pentru rău”(1) Răul nu trebuie răsplătit printr-un alt rău. (2) Creștinul trebuie să caute o soluție care să oprească răul fără să îl înmulțească. (3) Apărarea împotriva unui pericol trebuie să urmărească protejarea vieții și oprirea agresiunii. Articolul 215 — Împăcarea(1) Împăcarea dintre oameni trebuie încurajată atunci când este posibilă și sigură. (2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate. (3) Nimeni nu trebuie forțat să se împace cu o persoană care continuă să îl abuzeze. Articolul 216 — Pocăința(1) Persoana care a făcut rău este chemată la pocăință. (2) Pocăința presupune recunoașterea greșelii și dorința de schimbare. (3) Creștinul este chemat să își îndrepte viața. Articolul 217 — Îndreptarea după greșeală(1) O greșeală nu trebuie să devină motiv pentru pierderea definitivă a speranței. (2) Omul poate să își schimbe comportamentul. (3) Comunitatea trebuie să încurajeze îndreptarea celui care își recunoaște sincer greșeala. Articolul 218 — Protecția victimei(1) Persoana care a suferit o nedreptate trebuie tratată cu respect. (2) Victima nu trebuie acuzată pentru faptul că a fost agresată. (3) Comunitatea trebuie să evite rușinarea victimei. (4) Siguranța victimei trebuie să fie o prioritate. Articolul 219 — Condamnarea ascunderii abuzului(1) Abuzul grav nu trebuie ascuns pentru protejarea reputației unei persoane sau a unei instituții. (2) Comunitățile creștine trebuie să urmărească protejarea victimelor. (3) Faptele care constituie infracțiuni trebuie tratate prin mijloacele prevăzute de lege. Articolul 220 — Responsabilitatea conducătorilor religioși(1) Preoții, pastorii, episcopii și ceilalți conducători religioși trebuie să exercite autoritatea cu responsabilitate. (2) Autoritatea spirituală nu trebuie folosită pentru exploatarea credincioșilor. (3) Conducătorul religios trebuie să fie un exemplu de integritate. Articolul 221 — Interzicerea manipulării religioase(1) Credința nu trebuie folosită pentru obținerea controlului abuziv asupra unei persoane. (2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedeapsa religioasă pentru a fi obligat să ofere bani sau bunuri. (3) Îndrumarea spirituală trebuie să respecte libertatea și demnitatea persoanei. Articolul 222 — Respectarea conștiinței(1) Creștinul trebuie să își urmeze conștiința luminată de credință și de adevăr. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să acționeze împotriva conștiinței sale. (3) Libertatea conștiinței trebuie exercitată cu responsabilitate față de ceilalți. Articolul 223 — Responsabilitatea pentru cuvinte(1) Cuvintele pot produce atât bine, cât și rău. (2) Creștinul trebuie să evite insultele, amenințările și minciunile. (3) Cuvântul trebuie folosit pentru adevăr, încurajare, îndreptare și pace. Articolul 224 — Responsabilitatea pentru fapte(1) Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile fapte. (2) Credința nu poate fi folosită pentru a justifica o faptă rea. (3) Cel care greșește este chemat să își asume responsabilitatea și să repare răul, atunci când este posibil. Articolul 225 — Principiul „adevăr și iubire”(1) Adevărul și iubirea trebuie să fie unite în viața creștină. (2) Adevărul fără iubire poate deveni cruzime, iar iubirea fără adevăr poate deveni tolerarea răului. (3) Creștinul este chemat să spună adevărul cu blândețe și să apere dreptatea fără ură. (4) Nicio persoană nu trebuie sacrificată pentru protejarea unei reputații, a unei funcții sau a unei instituții. Articolul 226 — Dreptul la educație(1) Fiecare copil și fiecare tânăr are dreptul la educație. (2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a persoanei. (3) Educația trebuie să încurajeze adevărul, responsabilitatea, respectul și iubirea aproapelui. Articolul 227 — Educația creștină(1) Educația creștină poate contribui la formarea morală și spirituală a copiilor și tinerilor. (2) Copiii pot fi educați în tradiția creștină a familiei lor. (3) Educația religioasă nu trebuie realizată prin violență, frică sau umilire. Articolul 228 — Respectarea profesorilor(1) Profesorii trebuie tratați cu respect. (2) Elevii trebuie să respecte regulile școlii. (3) Profesorii trebuie, la rândul lor, să respecte demnitatea elevilor. (4) Autoritatea profesorului nu constituie un drept de a agresa elevul. Articolul 229 — Protecția elevului(1) Niciun elev nu trebuie bătut, umilit sau amenințat. (2) Hărțuirea și intimidarea între elevi trebuie combătute. (3) Școala trebuie să urmărească siguranța elevilor. Articolul 230 — Condamnarea bullyingului(1) Batjocorirea repetată a unui copil sau tânăr este condamnată. (2) Insultele, amenințările, izolarea intenționată și agresiunile nu trebuie tolerate. (3) Elevul care este victima bullyingului trebuie să poată cere ajutor. (4) Elevii trebuie învățați să își rezolve conflictele fără violență. Articolul 231 — Egalitatea în educație(1) Copiii trebuie tratați cu respect indiferent de situația familiei lor. (2) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de umilire. (3) Niciun elev nu trebuie considerat mai valoros decât altul doar pentru că are mai mulți bani. Articolul 232 — Dreptul la cunoaștere(1) Creștinul este încurajat să dobândească cunoștințe. (2) Studiul științei, istoriei, limbilor, literaturii și culturii poate contribui la dezvoltarea persoanei. (3) Cunoașterea trebuie folosită responsabil. Articolul 233 — Credința și cunoașterea(1) Credința și educația trebuie tratate cu responsabilitate. (2) Creștinul nu trebuie să respingă adevărul doar din cauza fricii. (3) Întrebările și cercetarea pot contribui la aprofundarea înțelegerii. Articolul 234 — Dreptul la lectură(1) Copiii, tinerii și adulții au dreptul să citească și să studieze. (2) Biblia și literatura creștină pot constitui importante surse de formare spirituală. (3) Citirea trebuie însoțită de discernământ. Articolul 235 — Studierea Sfintei Scripturi(1) Creștinul este încurajat să studieze Sfânta Scriptură. (2) Studierea trebuie să urmărească înțelegerea mesajului biblic. (3) Pasajele dificile trebuie cercetate cu atenție și responsabilitate. Articolul 236 — Educația morală(1) Copiii trebuie învățați diferența dintre bine și rău. (2) Educația morală trebuie să includă respectul față de viață. (3) Copiii trebuie învățați să respingă violența, furtul, minciuna și ura. (4) Ei trebuie încurajați să practice bunătatea, sinceritatea și responsabilitatea. Articolul 237 — Cele Zece Porunci(1) Cele Zece Porunci ale lui Moise constituie, în cadrul acestei Constituții religioase, un reper moral fundamental pentru creștini. (2) Acestea includ respectarea lui Dumnezeu, respectarea părinților, protejarea vieții, fidelitatea, respectarea proprietății și mărturisirea adevărului. (3) Poruncile trebuie înțelese împreună cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Articolul 238 — Porunca iubirii(1) Iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui reprezintă principii fundamentale ale vieții creștine. (2) Creștinul este chemat să facă binele și să evite răul. (3) Iubirea aproapelui trebuie să se manifeste prin fapte concrete. Articolul 239 — Iubirea vrăjmașului(1) Creștinul este chemat să nu răspundă urii printr-o ură mai mare. (2) Iertarea și rugăciunea pentru cel care a greșit sunt valori creștine. (3) Iubirea vrăjmașului nu înseamnă acceptarea abuzului. (4) O persoană poate ierta și, în același timp, poate păstra limite necesare pentru protecția sa. Articolul 240 — Respectarea părinților(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții. (2) Respectul față de părinți nu justifică abuzul părintesc. (3) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și trata copiii cu iubire și dreptate. Articolul 241 — Educația împotriva violenței(1) Copiii trebuie educați să nu folosească violența pentru rezolvarea conflictelor. (2) Violența domestică trebuie prezentată ca un comportament grav și distructiv. (3) Copiii trebuie învățați să solicite ajutor atunci când se află în pericol. Articolul 242 — Educația împotriva urii(1) Ura trebuie combătută prin educație și exemplu. (2) Diferențele dintre oameni nu justifică agresiunea. (3) Creștinul trebuie să învețe să răspundă conflictelor prin adevăr, răbdare și responsabilitate. Articolul 243 — Educația împotriva minciunii(1) Copiii trebuie învățați valoarea adevărului. (2) Minciuna intenționată pentru a produce rău altora trebuie condamnată. (3) Copilul trebuie învățat că recunoașterea unei greșeli este mai bună decât ascunderea ei printr-o altă minciună. Articolul 244 — Educația împotriva furtului(1) Copiii trebuie învățați să respecte bunurile altora. (2) Însușirea bunului altuia fără drept este condamnată. (3) Cinstea trebuie cultivată prin exemplul familiei și al comunității. Articolul 245 — Educația împotriva înșelăciunii(1) Tinerii trebuie învățați să nu obțină avantaje prin fraudă. (2) Înșelăciunea distruge încrederea dintre oameni. (3) Cinstea trebuie să fie o valoare fundamentală în relațiile personale și profesionale. Articolul 246 — Responsabilitatea tinerilor(1) Tinerii sunt chemați să își asume responsabilitatea pentru alegerile lor. (2) Ei trebuie încurajați să își dezvolte talentele și să contribuie la binele societății. (3) Tinerii trebuie protejați împotriva exploatării și manipulării. Articolul 247 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor(1) Tinerii trebuie educați cu privire la pericolele dependențelor. (2) Persoanele care se confruntă cu dependențe nu trebuie umilite. (3) Familia, școala și comunitatea trebuie să încurajeze prevenirea și recuperarea. Articolul 248 — Cultura creștină(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin artă, muzică, literatură, arhitectură și tradiții. (2) Patrimoniul creștin trebuie păstrat și transmis generațiilor următoare. (3) Cultura trebuie folosită pentru educație și cultivarea valorilor. Articolul 249 — Responsabilitatea față de generațiile următoare(1) Fiecare generație are responsabilitatea de a transmite generațiilor următoare valorile bune. (2) Copiii trebuie să primească educație și exemple de viață care promovează pacea, adevărul și responsabilitatea. (3) Nicio generație nu trebuie să transmită ura ca principiu de viață. Articolul 250 — Scopul educației creștine(1) Educația creștină urmărește formarea unei persoane care cunoaște binele și este capabilă să îl practice. (2) Ea trebuie să încurajeze credința, iubirea, adevărul, responsabilitatea, iertarea și respectul. (3) Educația trebuie să formeze oameni capabili să trăiască în pace cu familia, comunitatea și societatea. (4) Copilul trebuie crescut nu pentru ură, violență sau dominație, ci pentru adevăr, libertate, responsabilitate și iubire. Articolul 251 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu(1) Viața creștină trebuie să urmărească respectarea poruncilor lui Dumnezeu. (2) Poruncile trebuie înțelese nu doar ca reguli, ci și ca îndrumări pentru o viață în adevăr, iubire și responsabilitate. (3) Creștinul este chemat să își cerceteze permanent faptele și intențiile. Articolul 252 — Cele Zece Porunci ale lui Moise(1) Cele Zece Porunci constituie un reper fundamental al moralei biblice. (2) Ele cheamă omul la credință în Dumnezeu, respectarea numelui Său, respectarea zilei sfinte, cinstirea părinților și respectarea vieții. (3) Ele condamnă omorul, adulterul, furtul, mărturia mincinoasă și pofta nedreaptă după bunurile aproapelui. (4) Aceste principii trebuie puse în legătură cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubire și desăvârșirea vieții morale. Articolul 253 — Iubirea lui Dumnezeu(1) Dumnezeu trebuie iubit mai presus de toate. (2) Credința trebuie să fie sinceră și liberă. (3) Creștinul este chemat să își exprime iubirea față de Dumnezeu prin rugăciune, credință și fapte bune. Articolul 254 — Interzicerea idolatriei(1) Creștinul este chemat să nu pună nimic mai presus de Dumnezeu. (2) Idolatria este incompatibilă cu credința creștină. (3) Respectarea persoanelor de alte religii nu înseamnă că un creștin trebuie să renunțe la propriile convingeri. (4) Diferența religioasă nu justifică însă violența sau ura. Articolul 255 — Respectarea numelui lui Dumnezeu(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect. (2) Numele lui Dumnezeu nu trebuie folosit pentru înșelăciune. (3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a manipula alte persoane. Articolul 256 — Respectarea zilelor sfinte(1) Creștinul este chemat să respecte zilele și sărbătorile importante ale propriei tradiții. (2) Aceste zile trebuie să fie ocazii pentru rugăciune, recunoștință, familie și fapte bune. (3) Sărbătoarea nu trebuie transformată într-un motiv de ceartă sau violență. Articolul 257 — Cinstirea părinților(1) Părinții trebuie cinstiți și respectați. (2) Părinții au, la rândul lor, datoria de a-și crește copiii cu iubire și responsabilitate. (3) Cinstirea părinților nu justifică abuzul sau violența. Articolul 258 — Protejarea vieții(1) Viața omului trebuie respectată. (2) Omorul intenționat este grav condamnat. (3) Răzbunarea nu poate constitui justificare pentru uciderea aproapelui. Articolul 259 — Condamnarea adulterului(1) Fidelitatea în căsătorie este o valoare fundamentală a moralei creștine. (2) Soții sunt chemați la respect, sinceritate și responsabilitate. (3) Infidelitatea nu justifică însă violența sau răzbunarea. Articolul 260 — Condamnarea desfrânării(1) Viața sexuală trebuie tratată cu responsabilitate și demnitate. (2) Persoana umană nu trebuie redusă la un obiect al dorinței. (3) Exploatarea sexuală și constrângerea sexuală sunt condamnate. Articolul 261 — Respectarea căsătoriei(1) Căsătoria trebuie tratată cu seriozitate și responsabilitate. (2) Soții trebuie să se respecte reciproc. (3) Gelozia nu constituie drept de control asupra celuilalt. (4) Violența domestică nu poate fi justificată prin autoritatea soțului sau a soției. Articolul 262 — Condamnarea geloziei distructive(1) Gelozia nu trebuie să devină control, amenințare sau agresiune. (2) Nimeni nu are dreptul să îi controleze în mod abuziv telefonul, prietenii, îmbrăcămintea sau libertatea partenerului. (3) Neîncrederea trebuie discutată prin dialog și, când este necesar, prin sprijin specializat. Articolul 263 — Condamnarea furtului(1) Nimeni nu trebuie să își însușească bunul altuia fără drept. (2) Furtul este incompatibil cu porunca respectării aproapelui. (3) Persoana care a furat este chemată să își recunoască greșeala și să repare prejudiciul, atunci când este posibil. Articolul 264 — Condamnarea mărturiei mincinoase(1) Creștinul trebuie să spună adevărul. (2) Mărturia falsă poate produce o mare nedreptate. (3) Nimeni nu trebuie acuzat pe nedrept pentru câștig personal sau răzbunare. Articolul 265 — Condamnarea poftei după bunurile aproapelui(1) Creștinul este chemat să nu transforme dorința de avere într-o obsesie. (2) Bunurile aproapelui trebuie respectate. (3) Invidia și lăcomia nu trebuie să conducă la furt sau înșelăciune. Articolul 266 — Porunca iubirii aproapelui(1) Aproapele trebuie iubit și respectat. (2) Iubirea trebuie să se manifeste prin fapte. (3) Ajutorarea celui aflat în nevoie constituie o expresie importantă a iubirii creștine. Articolul 267 — Condamnarea urii(1) Ura intenționată față de o persoană nu trebuie cultivată. (2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea. (3) Condamnarea unei fapte rele nu trebuie transformată în ură față de persoana care a greșit. Articolul 268 — Condamnarea mâniei necontrolate(1) Mânia poate apărea în mod natural, dar trebuie controlată. (2) Mânia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea. (3) În situații de conflict, creștinul este chemat să caute calmul și soluționarea pașnică. Articolul 269 — Condamnarea răzbunării(1) Creștinul nu trebuie să se răzbune personal. (2) Răul trebuie oprit fără producerea unui rău suplimentar. (3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale și responsabile. Articolul 270 — Condamnarea înșelăciunii(1) Înșelăciunea este contrară adevărului. (2) Nimeni nu trebuie manipulat pentru obținerea banilor, bunurilor sau avantajelor sale. (3) Relațiile dintre creștini trebuie să fie bazate pe sinceritate. Articolul 271 — Condamnarea ipocriziei(1) Creștinul este chemat să fie sincer. (2) Nu trebuie să pretindă că este bun doar pentru a primi admirația oamenilor. (3) Faptele trebuie să corespundă mărturisirii credinței. Articolul 272 — Milostenia(1) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută cu respect. (2) Cel care oferă ajutor nu trebuie să umilească persoana ajutată. (3) Milostenia nu trebuie folosită pentru obținerea controlului asupra celui sărac. Articolul 273 — Rugăciunea(1) Rugăciunea reprezintă un element fundamental al vieții creștine. (2) Creștinul are libertatea de a se ruga individual sau împreună cu comunitatea sa. (3) Rugăciunea nu trebuie impusă prin violență. Articolul 274 — Postul și înfrânarea(1) Postul poate reprezenta o practică importantă a vieții creștine, potrivit tradiției fiecărei confesiuni. (2) Postul trebuie însoțit de rugăciune, responsabilitate și fapte bune. (3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească. (4) Practicile religioase trebuie aplicate cu discernământ și responsabilitate. Articolul 275 — Porunca supremă a iubirii(1) Toate principiile morale ale prezentei Constituții trebuie înțelese în lumina iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. (2) Iubirea creștină nu aprobă violența, ura, omorul, furtul, înșelăciunea sau exploatarea. (3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără ură și să practice dreptatea fără răzbunare. (4) Credința trebuie să se vadă în viață: prin iubire, adevăr, milă, dreptate, iertare și fapte bune. Articolul 276 — Familia(1) Familia reprezintă un spațiu fundamental de iubire, responsabilitate, educație și sprijin reciproc. (2) Membrii familiei trebuie să se trateze cu respect și demnitate. (3) Violența nu poate fi justificată prin autoritatea familială. Articolul 277 — Căsătoria(1) Căsătoria trebuie privită cu seriozitate și responsabilitate. (2) Soții sunt chemați la fidelitate, respect, răbdare și sprijin reciproc. (3) Nicio persoană nu trebuie obligată să rămână într-o situație de violență sau abuz. Articolul 278 — Egalitatea în familie(1) Soțul și soția au aceeași demnitate umană. (2) Autoritatea familială nu trebuie folosită pentru dominare sau umilire. (3) Deciziile importante trebuie, pe cât posibil, discutate cu respect reciproc. Articolul 279 — Interzicerea violenței domestice(1) Lovirea, amenințarea, strangularea, rănirea sau orice altă formă de agresiune în familie sunt condamnate. (2) Nicio poruncă religioasă nu poate fi interpretată ca permisiune pentru violență domestică. (3) Victima trebuie protejată. Articolul 280 — Protecția copiilor în familie(1) Copiii trebuie crescuți într-un mediu sigur. (2) Copilul nu trebuie bătut sau umilit ca metodă de educație. (3) Părinții au responsabilitatea de a educa prin exemplu, răbdare și disciplină responsabilă. Articolul 281 — Interzicerea abuzului asupra copiilor(1) Abuzul fizic, psihologic sau sexual asupra copilului este grav condamnat. (2) Nicio autoritate părintească sau religioasă nu justifică abuzul. (3) Orice suspiciune serioasă privind siguranța unui copil trebuie tratată responsabil și, când este necesar, sesizată autorităților competente. Articolul 282 — Protejarea soției(1) Soția trebuie tratată cu respect și demnitate. (2) Soțul nu are dreptul să își lovească, amenințe sau controleze abuziv soția. (3) Credința creștină nu poate fi folosită pentru justificarea violenței împotriva soției. Articolul 283 — Protejarea soțului(1) Soțul trebuie tratat cu respect și demnitate. (2) Soția nu are dreptul să își lovească, amenințe sau umilească soțul. (3) Violența este condamnată indiferent de persoana care o comite. Articolul 284 — Fidelitatea(1) Soții sunt chemați la fidelitate. (2) Încrederea trebuie protejată. (3) Problemele din căsătorie trebuie discutate cu sinceritate. (4) Infidelitatea nu justifică răzbunarea sau violența. Articolul 285 — Gelozia(1) Gelozia nu constituie un drept asupra partenerului. (2) Nimeni nu trebuie controlat prin amenințări. (3) Gelozia extremă nu trebuie transformată în agresiune. Articolul 286 — Libertatea personală în familie(1) Membrii familiei trebuie să respecte libertatea și demnitatea celuilalt. (2) Relația de familie nu justifică izolarea abuzivă. (3) Fiecare persoană trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol. Articolul 287 — Conflictele familiale(1) Conflictele trebuie rezolvate fără violență. (2) Soții sunt încurajați să discute problemele cu calm. (3) Atunci când conflictul devine periculos, siguranța persoanelor trebuie să aibă prioritate. Articolul 288 — Iertarea în familie(1) Iertarea este o valoare creștină. (2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului. (3) Împăcarea trebuie să fie posibilă numai atunci când există siguranță și disponibilitate reală pentru schimbare. Articolul 289 — Responsabilitatea părinților(1) Părinții au datoria de a-și îngriji copiii. (2) Ei trebuie să le asigure, în măsura posibilităților și potrivit legii, hrană, educație, protecție și sprijin. (3) Copilul nu trebuie abandonat sau exploatat. Articolul 290 — Responsabilitatea copiilor(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții. (2) Pe măsură ce cresc, copiii trebuie să învețe responsabilitatea. (3) Respectul față de părinți nu înseamnă acceptarea abuzului. Articolul 291 — Bunicii și familia extinsă(1) Persoanele vârstnice din familie trebuie tratate cu respect. (2) Bunicii pot avea un rol important în transmiterea experienței și valorilor familiei. (3) Vârsta înaintată nu justifică neglijarea sau umilirea. Articolul 292 — Protecția persoanelor vârstnice(1) Persoanele vârstnice trebuie protejate împotriva abuzului și exploatării. (2) Bunurile unei persoane vârstnice nu trebuie obținute prin manipulare sau amenințare. (3) Familia trebuie să urmărească binele persoanei vârstnice. Articolul 293 — Îngrijirea bolnavilor(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune. (2) Boala nu trebuie folosită pentru umilirea sau abandonarea unei persoane. (3) Creștinii sunt chemați să sprijine persoanele aflate în suferință. Articolul 294 — Familia și rugăciunea(1) Familia creștină poate constitui un spațiu de rugăciune comună. (2) Părinții pot transmite copiilor tradiția religioasă prin exemplu și educație. (3) Rugăciunea familială nu trebuie impusă prin violență. Articolul 295 — Familia și iertarea(1) Membrii familiei sunt chemați să își ceară iertare atunci când greșesc. (2) Recunoașterea greșelii trebuie încurajată. (3) Iertarea trebuie însoțită de dorința de îndreptare. Articolul 296 — Familia și adevărul(1) În familie trebuie încurajată sinceritatea. (2) Minciuna repetată poate distruge încrederea. (3) Adevărul trebuie spus cu respect și responsabilitate. Articolul 297 — Familia și educația morală(1) Familia are un rol important în educația morală a copiilor. (2) Copiii trebuie învățați să respecte viața, adevărul, proprietatea și demnitatea celorlalți. (3) Părinții trebuie să fie exemple pentru valorile pe care le transmit. Articolul 298 — Protecția familiei împotriva urii(1) Membrii familiei nu trebuie încurajați să se urască între ei. (2) Conflictele dintre rude trebuie soluționate fără răzbunare. (3) Copiii nu trebuie folosiți ca instrumente pentru pedepsirea celuilalt părinte. Articolul 299 — Familia și credința(1) Familia poate transmite copiilor credința creștină. (2) Ortodocșii, catolicii și protestanții au dreptul să își transmită tradițiile religioase. (3) Credința trebuie transmisă prin educație, rugăciune și exemplu, nu prin violență. Articolul 300 — Protecția deplină a familiei(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, siguranței, respectului și responsabilității. (2) Violența domestică, abuzul, exploatarea, amenințarea și umilirea sunt incompatibile cu idealul familiei creștine. (3) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc. (4) Nicio persoană nu își pierde drepturile fundamentale atunci când intră într-o familie. Articolul 301 — Libertatea Bisericii(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit credinței și tradiției proprii. (2) Organizarea bisericească trebuie să respecte demnitatea persoanei și legile civile aplicabile. (3) Nicio autoritate religioasă nu este mai presus de lege. Articolul 302 — Diversitatea confesiunilor creștine(1) Prezenta Constituție îi cuprinde pe creștinii ortodocși, catolici și protestanți. (2) Fiecare confesiune își păstrează tradiția, organizarea și învățătura proprie. (3) Diferențele confesionale nu trebuie să conducă la violență sau persecuție. Articolul 303 — Demnitatea credinciosului(1) Fiecare credincios trebuie tratat cu demnitate. (2) Nimeni nu trebuie umilit în cadrul comunității religioase. (3) Statutul social, averea sau funcția nu determină valoarea spirituală a unei persoane. Articolul 304 — Responsabilitatea clerului(1) Clerul și conducătorii religioși au responsabilitatea de a sluji comunitatea cu integritate. (2) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate. (3) Poziția religioasă nu poate fi folosită pentru avantaje personale obținute prin abuz. Articolul 305 — Preotul(1) Preotul trebuie să fie un slujitor al comunității sale. (2) El trebuie să promoveze pacea, adevărul, rugăciunea și responsabilitatea. (3) Preotul nu trebuie să încurajeze violența sau răzbunarea. Articolul 306 — Pastorul(1) Pastorul trebuie să își îndeplinească responsabilitatea spirituală cu integritate. (2) El trebuie să respecte libertatea și demnitatea credincioșilor. (3) Autoritatea pastorală nu trebuie folosită pentru manipulare sau exploatare. Articolul 307 — Episcopul(1) Episcopul are responsabilitatea de a îndruma comunitățile aflate sub autoritatea sa potrivit propriei tradiții bisericești. (2) Autoritatea episcopală trebuie exercitată cu responsabilitate și discernământ. (3) Episcopul trebuie să urmărească protejarea credincioșilor și păstrarea disciplinei bisericești. Articolul 308 — Conducerea comunității(1) Conducerea unei comunități creștine trebuie să urmărească binele comunității. (2) Deciziile trebuie luate cu responsabilitate. (3) Puterea nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune sau pentru control abuziv. Articolul 309 — Interzicerea abuzului spiritual(1) Nimeni nu trebuie manipulat prin frică religioasă pentru a fi controlat. (2) Credința nu trebuie folosită pentru justificarea abuzului. (3) Persoanele care reclamă un abuz trebuie ascultate cu seriozitate. Articolul 310 — Protecția copiilor în Biserică(1) Copiii trebuie să fie în siguranță în cadrul activităților religioase. (2) Niciun copil nu trebuie supus abuzului fizic, psihologic sau sexual. (3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri de prevenire și protecție. Articolul 311 — Siguranța tinerilor(1) Tinerii trebuie protejați în cadrul activităților bisericești. (2) Responsabilii activităților pentru tineri trebuie să respecte reguli clare de siguranță. (3) Orice comportament abuziv trebuie tratat cu seriozitate. Articolul 312 — Protecția persoanelor vulnerabile(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în cadrul comunității. (2) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată pentru bani, putere sau control. (3) Comunitatea trebuie să încurajeze sprijinul și responsabilitatea. Articolul 313 — Confidențialitatea(1) Informațiile personale primite în cadrul activității pastorale trebuie tratate cu discreție, în limitele legii. (2) Confidențialitatea nu trebuie folosită pentru ascunderea unor infracțiuni sau pentru protejarea abuzatorilor. (3) Protejarea victimei și respectarea legii trebuie avute în vedere. Articolul 314 — Administrarea banilor Bisericii(1) Bunurile și fondurile comunității trebuie administrate responsabil. (2) Banii destinați comunității nu trebuie folosiți în scopuri personale prin fraudă. (3) Comunitățile trebuie să promoveze transparența financiară. Articolul 315 — Donațiile(1) Credincioșii pot face donații în mod liber. (2) Donația nu trebuie obținută prin amenințare sau constrângere. (3) Persoanele sărace nu trebuie umilite pentru că nu pot dona. Articolul 316 — Ajutorarea săracilor(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea persoanelor aflate în nevoie. (2) Ajutorul trebuie acordat cu respect. (3) Persoana săracă nu trebuie tratată ca fiind mai puțin valoroasă. Articolul 317 — Biserica și caritatea(1) Comunitățile creștine pot organiza cantine, centre de sprijin, colecte și alte activități caritabile. (2) Aceste activități trebuie desfășurate cu responsabilitate. (3) Ajutorul nu trebuie folosit ca instrument de manipulare. Articolul 318 — Protejarea patrimoniului religios(1) Icoanele, manuscrisele, cărțile, obiectele liturgice și clădirile istorice trebuie respectate. (2) Patrimoniul religios trebuie transmis generațiilor următoare. (3) Distrugerea intenționată a patrimoniului religios este condamnată. Articolul 319 — Respectarea lăcașurilor de cult(1) Bisericile și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate. (2) Nimeni nu trebuie să vandalizeze sau să profaneze un lăcaș de cult. (3) Comunitățile trebuie să respecte, la rândul lor, lăcașurile altor religii. Articolul 320 — Disciplină bisericească(1) Fiecare confesiune poate avea propriile reguli disciplinare. (2) Disciplina trebuie aplicată cu dreptate și responsabilitate. (3) Disciplina religioasă nu poate justifica violența fizică. Articolul 321 — Interzicerea pedepselor corporale religioase(1) Nicio persoană nu trebuie bătută ca pedeapsă religioasă. (2) Nicio comunitate nu trebuie să folosească lovirea pentru „îndreptarea” credincioșilor. (3) Corectarea trebuie să urmărească îndreptarea prin mijloace pașnice și responsabile. Articolul 322 — Libertatea de a părăsi o comunitate(1) O persoană nu trebuie ținută cu forța într-o comunitate religioasă. (2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că dorește să părăsească o comunitate. (3) Decizia religioasă trebuie respectată. Articolul 323 — Interzicerea persecuției între creștini(1) Un creștin nu trebuie persecutat pentru că aparține unei alte confesiuni creștine. (2) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să își rezolve diferențele prin dialog. (3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresiunea. Articolul 324 — Cooperarea creștină(1) Comunitățile creștine pot coopera în domeniul carității, educației, protecției familiei și sprijinului persoanelor vulnerabile. (2) Cooperarea poate exista chiar atunci când există diferențe teologice. (3) Scopul cooperării trebuie să fie binele oamenilor și promovarea păcii. Articolul 325 — Principiul slujirii(1) Autoritatea în comunitatea creștină trebuie înțeleasă ca responsabilitate și slujire. (2) Cel care primește o funcție trebuie să urmărească binele celor pe care îi slujește. (3) Nicio funcție religioasă nu acordă dreptul de a abuza, umili, lovi sau exploata o altă persoană. Articolul 326 — Libertatea persoanei(1) Fiecare creștin are dreptul la libertate și demnitate. (2) Libertatea trebuie exercitată cu respectarea libertății celorlalți. (3) Nimeni nu trebuie să fie supus sclaviei, exploatării sau controlului abuziv. Articolul 327 — Libertatea de conștiință(1) Fiecare persoană are libertatea de a-și forma convingerile religioase. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să creadă sau să renunțe la credință. (3) Credința trebuie mărturisită liber și responsabil. Articolul 328 — Libertatea de rugăciune(1) Creștinul are dreptul să se roage individual. (2) Creștinii au dreptul să se roage împreună, potrivit tradiției lor. (3) Nimeni nu trebuie împiedicat ilegal să își practice credința. Articolul 329 — Libertatea de exprimare(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința și opiniile. (2) Exprimarea trebuie să respecte demnitatea celorlalți. (3) Libertatea de exprimare nu trebuie transformată în amenințare, violență sau calomnie. Articolul 330 — Libertatea de asociere(1) Creștinii au dreptul să formeze comunități, organizații și asociații religioase, potrivit legii. (2) Asocierea trebuie să fie voluntară. (3) Nicio persoană nu trebuie obligată să facă parte dintr-o organizație religioasă. Articolul 331 — Libertatea de a participa la cult(1) Credinciosul are dreptul să participe la slujbe și activități religioase. (2) Participarea trebuie să fie liberă. (3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la un cult. Articolul 332 — Dreptul la proprietate(1) Bunurile dobândite în mod legal trebuie respectate. (2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă bunurile altuia. (3) Proprietatea trebuie exercitată cu responsabilitate. Articolul 333 — Interzicerea furtului(1) Însușirea unui bun fără drept este condamnată. (2) Furtul nu poate fi justificat prin lăcomie, răzbunare sau dorința de îmbogățire. (3) Creștinul este chemat să respecte munca și bunurile aproapelui. Articolul 334 — Restituirea bunului furat(1) Cel care a furat este chemat să restituie bunul sau să repare prejudiciul, atunci când este posibil. (2) Recunoașterea greșelii și repararea răului reprezintă forme importante ale responsabilității. Articolul 335 — Condamnarea fraudei(1) Frauda și înșelăciunea sunt incompatibile cu principiul adevărului. (2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente sau informații pentru a obține avantaje. (3) Creștinul este chemat să fie cinstit în afaceri și în relațiile sale. Articolul 336 — Condamnarea corupției(1) Corupția este incompatibilă cu dreptatea și cinstea. (2) Nimeni nu trebuie să ofere sau să primească avantaje ilegale pentru obținerea unei decizii nedrepte. (3) Puterea nu trebuie cumpărată cu bani. Articolul 337 — Cinstea în muncă(1) Munca trebuie realizată cu responsabilitate. (2) Creștinul trebuie să evite înșelăciunea și neglijența intenționată. (3) Angajatul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile, iar angajatorul trebuie să respecte drepturile angajatului. Articolul 338 — Respectarea muncitorului(1) Persoana care muncește trebuie tratată cu demnitate. (2) Munca cinstită nu trebuie disprețuită. (3) Exploatarea muncitorilor este condamnată. Articolul 339 — Plata corectă(1) Munca trebuie remunerată potrivit înțelegerii și legii. (2) Angajatorul nu trebuie să rețină în mod nedrept plata datorată. (3) Înșelarea muncitorului în privința remunerației este condamnată. Articolul 340 — Condamnarea exploatării economice(1) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări, fraudă sau constrângere. (2) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării economice. (3) Bogăția nu trebuie folosită pentru dominarea abuzivă a celor săraci. Articolul 341 — Dreptul la odihnă(1) Omul are nevoie de odihnă. (2) Creștinul trebuie să își organizeze viața astfel încât munca să nu distrugă sănătatea și familia. (3) Respectarea timpului de odihnă trebuie încurajată. Articolul 342 — Condamnarea lăcomiei(1) Lăcomia nu trebuie să devină scopul vieții. (2) Bogăția trebuie administrată cu responsabilitate. (3) Creștinul este chemat să fie generos față de cei aflați în nevoie. Articolul 343 — Condamnarea iubirii excesive de bani(1) Banii sunt un mijloc, nu scopul suprem al existenței. (2) Dorința de îmbogățire nu justifică furtul sau înșelăciunea. (3) Creștinul trebuie să urmărească cinstea înaintea câștigului nedrept. Articolul 344 — Ajutorarea săracilor(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea celor săraci. (2) Sărăcia nu trebuie considerată un motiv pentru dispreț. (3) Ajutorul trebuie oferit cu demnitate. Articolul 345 — Protecția persoanelor fără adăpost(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu respect. (2) Comunitățile pot organiza programe de hrană, îmbrăcăminte și sprijin. (3) Persoana aflată în dificultate nu trebuie umilită. Articolul 346 — Responsabilitatea față de bunurile comunității(1) Bunurile unei biserici sau organizații creștine trebuie administrate responsabil. (2) Nimeni nu trebuie să folosească bunurile comunității pentru îmbogățire personală prin fraudă. (3) Administrarea trebuie să urmărească scopul pentru care bunurile au fost oferite. Articolul 347 — Transparența financiară(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să păstreze evidențe clare ale veniturilor și cheltuielilor. (2) Fondurile comunității trebuie folosite în mod responsabil. (3) Donațiile trebuie administrate cu integritate. Articolul 348 — Condamnarea luxului ostentativ(1) Bogăția nu trebuie folosită pentru umilirea celor săraci. (2) Creștinul este chemat la cumpătare și responsabilitate. (3) Comunitatea trebuie să acorde atenție persoanelor aflate în nevoie. Articolul 349 — Solidaritatea(1) Creștinii sunt chemați să se ajute reciproc. (2) Solidaritatea poate fi exprimată prin timp, muncă, hrană, sprijin financiar, rugăciune și încurajare. (3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatarea celui ajutat. Articolul 350 — Principiul cinstei(1) Cinstea trebuie să fie prezentă în familie, Biserică, școală, muncă și societate. (2) Creștinul trebuie să evite furtul, frauda, corupția și înșelăciunea. (3) Nicio avere nu este mai importantă decât demnitatea omului și dreptatea. Articolul 351 — Libertatea religioasă(1) Fiecare persoană are dreptul la libertatea religioasă și la libertatea de conștiință. (2) Creștinul are dreptul să își mărturisească și să își practice credința în mod liber și pașnic. (3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru credința sa sau pentru lipsa unei credințe. Articolul 352 — Respectarea demnității tuturor oamenilor(1) Demnitatea umană trebuie respectată indiferent de religie. (2) Creștinul trebuie să trateze fiecare persoană cu respect. (3) Diferențele religioase nu justifică insultele, amenințările sau violența. Articolul 353 — Creștinul și persoanele de alte religii(1) Creștinul poate avea relații pașnice cu persoane de alte religii. (2) Respectul față de o persoană nu înseamnă renunțarea la propria credință. (3) Dialogul religios trebuie purtat fără ură și fără constrângere. Articolul 354 — Respectarea persoanelor politeiste(1) Creștinul poate considera politeismul incompatibil cu propria credință. (2) Această convingere nu îi dă dreptul să agreseze persoanele politeiste. (3) Diferențele teologice trebuie discutate prin argumente și dialog, nu prin violență. Articolul 355 — Interzicerea persecuției religioase(1) Nicio persoană nu trebuie persecutată pentru credința sa. (2) Nimeni nu trebuie bătut, amenințat sau omorât pentru religia pe care o are. (3) Creștinul este chemat să apere pacea și demnitatea umană. Articolul 356 — Dreptul de a nu crede(1) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței. (2) O persoană nu trebuie forțată să declare o credință pe care nu o are. (3) Creștinul poate mărturisi credința sa, fără a constrânge o altă persoană să creadă. Articolul 357 — Interzicerea convertirii prin forță(1) Nimeni nu trebuie convertit prin violență. (2) Credința trebuie primită liber. (3) Amenințarea, bătaia sau constrângerea nu reprezintă mijloace legitime de transmitere a credinței. Articolul 358 — Misiunea creștină(1) Creștinul poate vorbi altora despre Evanghelie. (2) Mărturisirea credinței trebuie realizată cu respect. (3) Persoana care ascultă are dreptul să accepte, să respingă sau să pună întrebări. Articolul 359 — Dialogul între religii(1) Dialogul între persoane de credințe diferite poate contribui la pace. (2) Dialogul nu presupune renunțarea la propriile convingeri. (3) Scopul dialogului trebuie să fie cunoașterea reciprocă și evitarea conflictelor. Articolul 360 — Condamnarea urii religioase(1) Ura împotriva unei persoane doar pentru religia sa este condamnată. (2) Critica unei doctrine nu trebuie transformată în atac asupra demnității persoanei. (3) Nicio diferență religioasă nu justifică violența. Articolul 361 — Libertatea cultelor(1) Comunitățile religioase au dreptul să își organizeze activitățile potrivit legii. (2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți își pot practica propriile tradiții. (3) Celelalte comunități religioase au, la rândul lor, dreptul la libertate religioasă, potrivit legii. Articolul 362 — Respectarea lăcașurilor altor religii(1) Lăcașurile de cult ale altor religii trebuie respectate. (2) Distrugerea sau vandalizarea unui lăcaș de cult este condamnată. (3) Creștinul trebuie să își apere propria credință prin mijloace pașnice. Articolul 363 — Libertatea de exprimare religioasă(1) Creștinul poate vorbi despre Dumnezeu, Iisus Hristos, Evanghelie și propria credință. (2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți. (3) Amenințarea nu constituie mărturisire creștină. Articolul 364 — Critica religioasă(1) O persoană poate critica idei și doctrine religioase în limitele legii. (2) Creștinul poate răspunde prin argumente și explicații. (3) Violența nu reprezintă un răspuns legitim la critica religioasă. Articolul 365 — Protejarea minorităților religioase(1) Minoritățile religioase trebuie tratate cu respect. (2) Copiii aparținând unei minorități religioase nu trebuie agresați pentru credința familiei lor. (3) Discriminarea religioasă trebuie combătută. Articolul 366 — Prietenia între persoane de religii diferite(1) Creștinul poate avea prieteni de alte religii. (2) Prietenia nu obligă persoana să renunțe la credința proprie. (3) Respectul reciproc trebuie să fie baza relației. Articolul 367 — Căsătoria și diferențele religioase(1) Diferențele religioase dintre două persoane trebuie tratate cu respect și responsabilitate. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să își schimbe religia. (3) Aspectele religioase ale unei căsătorii trebuie stabilite în mod liber și responsabil, potrivit legii și tradiției religioase implicate. Articolul 368 — Condamnarea discriminării religioase(1) O persoană nu trebuie discriminată doar pentru credința sa. (2) Nimeni nu trebuie refuzat, umilit sau agresat doar pentru apartenența religioasă. (3) Dreptatea trebuie aplicată fără favoritism religios. Articolul 369 — Creștinismul și pacea(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace. (2) Conflictele religioase trebuie prevenite prin dialog. (3) Credința nu trebuie folosită ca pretext pentru răzbunare. Articolul 370 — Interzicerea răzbunării religioase(1) Nimeni nu trebuie atacat pentru o faptă atribuită religiei sale. (2) O crimă comisă de un individ nu trebuie folosită pentru condamnarea tuturor membrilor unei religii. (3) Responsabilitatea este individuală. Articolul 371 — Respectarea persoanei înaintea diferenței(1) Înainte de orice diferență religioasă, fiecare persoană trebuie tratată ca ființă umană cu demnitate. (2) Creștinul este chemat să vadă în aproapele său o persoană care trebuie tratată cu respect. Articolul 372 — Ajutorarea tuturor oamenilor(1) Fapta bună nu trebuie condiționată de apartenența religioasă a persoanei ajutate. (2) Creștinul poate ajuta un om indiferent de religia acestuia. (3) Milostenia trebuie făcută cu iubire și fără umilire. Articolul 373 — Pacea între comunități(1) Comunitățile creștine trebuie să contribuie la menținerea păcii. (2) Ele trebuie să condamne violența religioasă. (3) Liderii religioși trebuie să evite discursurile care provoacă ura și conflictul. Articolul 374 — Libertatea și adevărul(1) Creștinul poate considera că propria credință este adevărată fără a considera necesară persecutarea celui care nu o acceptă. (2) Adevărul religios trebuie mărturisit prin credință, argument și exemplu. (3) Constrângerea nu poate produce o credință autentică. Articolul 375 — Principiul păcii religioase(1) Nicio diferență între ortodocși, catolici, protestanți sau persoane de alte credințe nu justifică bătaia, tortura, amenințarea, omorul sau persecuția. (2) Credința trebuie apărată prin adevăr, rugăciune, dialog și exemplu. (3) Libertatea religioasă, demnitatea umană și pacea trebuie protejate. Articolul 376 — Dreptul la viață(1) Viața fiecărei persoane trebuie respectată și protejată. (2) Omul nu trebuie să fie tratat ca un obiect. (3) Nicio diferență de religie, confesiune, avere sau statut social nu justifică atentarea la viața unei persoane. Articolul 377 — Interzicerea omorului(1) Omorul intenționat este condamnat în mod categoric. (2) Nimeni nu are dreptul să ia viața unei persoane din răzbunare, gelozie, ură sau lăcomie. (3) Creștinul este chemat să apere viața și să urmărească pacea. Articolul 378 — Interzicerea violenței(1) Violența fizică împotriva unei persoane este condamnată. (2) Lovirea, rănirea și agresarea aproapelui nu reprezintă mijloace creștine de rezolvare a conflictelor. (3) Conflictele trebuie soluționate prin mijloace pașnice și legale. Articolul 379 — Interzicerea torturii(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană. (2) Nicio persoană nu trebuie torturată pentru mărturisirea credinței, pentru o datorie, pentru o informație sau ca pedeapsă. (3) Suferința impusă intenționat unei persoane nu poate fi justificată prin răzbunare. Articolul 380 — Interzicerea tratamentelor degradante(1) Nimeni nu trebuie umilit sau tratat cu cruzime. (2) Pedepsirea prin umilire publică este condamnată. (3) Respectul față de persoană trebuie păstrat chiar și atunci când aceasta a greșit. Articolul 381 — Interzicerea amenințărilor(1) Nimeni nu trebuie amenințat cu moartea sau cu vătămarea. (2) Amenințarea nu trebuie folosită pentru obținerea ascultării. (3) Persoanele amenințate trebuie să poată solicita protecție. Articolul 382 — Interzicerea răpirii(1) Răpirea unei persoane este condamnată. (2) Nimeni nu poate fi privat ilegal de libertate. (3) Libertatea persoanei trebuie respectată. Articolul 383 — Libertatea de mișcare(1) Persoana are dreptul să se deplaseze liber, în condițiile legii. (2) Nimeni nu trebuie închis într-un spațiu împotriva voinței sale în scop de control sau pedeapsă ilegală. (3) Familia și comunitatea religioasă nu pot transforma protecția într-o formă de captivitate. Articolul 384 — Dreptul la siguranță(1) Fiecare persoană are dreptul să se simtă în siguranță în familie și comunitate. (2) Violența trebuie prevenită. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special. Articolul 385 — Apărarea persoanei(1) Persoana atacată are dreptul să se protejeze în limitele legii. (2) Apărarea nu trebuie transformată în răzbunare. (3) Scopul apărării trebuie să fie oprirea pericolului, nu pedepsirea agresorului. Articolul 386 — Condamnarea răzbunării(1) Creștinul nu trebuie să urmărească răzbunarea personală. (2) O nedreptate trebuie soluționată prin dreptate și mijloace legale. (3) Iertarea nu exclude dreptatea. Articolul 387 — Dreptatea(1) Dreptatea trebuie urmărită fără ură. (2) Victima unei nedreptăți trebuie ascultată. (3) Persoana acuzată trebuie tratată cu respect și să beneficieze de procedurile prevăzute de lege. Articolul 388 — Prezumția de nevinovăție(1) Nicio persoană nu trebuie considerată vinovată doar pe baza unei acuzații. (2) Vinovăția trebuie stabilită potrivit procedurilor legale. (3) Calomnia și acuzațiile false sunt condamnate. Articolul 389 — Dreptul la apărare(1) Persoana acuzată are dreptul să se apere. (2) Nimeni nu trebuie obligat să recunoască o faptă prin bătaie sau amenințare. (3) Adevărul trebuie căutat prin mijloace legale. Articolul 390 — Interzicerea justiției personale(1) Nimeni nu trebuie să își facă singur dreptate prin violență. (2) Conflictele trebuie aduse în fața autorităților competente atunci când este necesar. (3) Răzbunarea personală nu reprezintă dreptate. Articolul 391 — Protecția victimei(1) Victima unei agresiuni trebuie tratată cu respect. (2) Victima nu trebuie învinovățită pentru faptul că a fost agresată. (3) Comunitatea trebuie să încurajeze accesul victimei la ajutor și protecție. Articolul 392 — Protecția martorilor(1) Persoanele care oferă informații despre o faptă gravă trebuie protejate împotriva intimidării. (2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că spune adevărul. (3) Mărturia trebuie făcută cu responsabilitate. Articolul 393 — Interzicerea intimidării(1) Nimeni nu trebuie intimidat pentru a renunța la drepturile sale. (2) Amenințările religioase, familiale sau sociale nu trebuie folosite pentru controlul persoanei. Articolul 394 — Protecția împotriva abuzului(1) Abuzul fizic, psihologic, sexual și economic trebuie combătut. (2) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor. (3) Autoritatea nu poate constitui justificare pentru abuz. Articolul 395 — Abuzul psihologic(1) Umilirea constantă, amenințarea și manipularea pot produce suferință gravă. (2) Aceste comportamente trebuie prevenite și combătute. (3) Credința nu trebuie folosită ca instrument de manipulare psihologică. Articolul 396 — Demnitatea persoanei(1) Fiecare persoană are demnitate. (2) Demnitatea nu dispare atunci când omul greșește. (3) Pedeapsa și disciplina trebuie exercitate cu respectarea persoanei. Articolul 397 — Protecția persoanelor vulnerabile(1) Copiii, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și persoanele aflate în situații de dependență trebuie protejate împotriva abuzului. (2) Comunitatea creștină trebuie să sprijine aceste persoane. (3) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată. Articolul 398 — Viața în comunitate(1) Comunitatea creștină trebuie să fie un spațiu de sprijin și siguranță. (2) Conflictele trebuie rezolvate fără violență. (3) Membrii comunității sunt chemați să se ajute reciproc. Articolul 399 — Pacea(1) Pacea trebuie urmărită în familie, Biserică și societate. (2) Creștinul este chemat să evite provocarea conflictelor. (3) Împăcarea trebuie căutată ori de câte ori este posibil și sigur. Articolul 400 — Principiul inviolabilității persoanei(1) Nicio persoană nu poate fi lovită, torturată, răpită, amenințată, umilită sau ucisă pentru simplul fapt că este diferită, a greșit sau are o altă credință. (2) Viața, demnitatea și libertatea persoanei trebuie apărate. (3) Creștinul este chemat să fie apărător al păcii, al adevărului și al aproapelui. Articolul 401 — Demnitatea trupului(1) Trupul și persoana umană trebuie tratate cu respect și demnitate. (2) Nicio persoană nu trebuie redusă la un obiect pentru satisfacerea dorințelor altuia. (3) Respectarea trupului presupune responsabilitate față de propria persoană și față de ceilalți. Articolul 402 — Libertatea și consimțământul(1) Relațiile dintre persoane trebuie să respecte libertatea și consimțământul fiecăreia. (2) Constrângerea, amenințarea și violența nu pot fi considerate consimțământ. (3) Nicio persoană nu trebuie obligată la un act intim împotriva voinței sale. Articolul 403 — Interzicerea violenței sexuale(1) Violența sexuală este condamnată. (2) Nimeni nu are dreptul să constrângă o altă persoană prin forță sau amenințare. (3) Victima trebuie tratată cu demnitate și sprijinită. Articolul 404 — Interzicerea exploatării sexuale(1) Exploatarea unei persoane în scopuri sexuale este incompatibilă cu demnitatea umană. (2) Nicio persoană nu trebuie tratată ca obiect comercial. (3) Exploatarea prin amenințare, înșelăciune sau constrângere trebuie combătută. Articolul 405 — Prostituția și demnitatea persoanei(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea și constrângerea sexuală. (2) Persoana exploatată nu trebuie urâtă sau umilită. (3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze sprijinul și recuperarea persoanelor aflate în situații de exploatare. Articolul 406 — Traficul de persoane(1) Traficul de persoane este grav condamnat. (2) Nicio persoană nu poate fi cumpărată, vândută sau exploatată. (3) Comunitățile creștine trebuie să sprijine combaterea traficului de persoane. Articolul 407 — Protecția copiilor împotriva exploatării(1) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de exploatare sexuală. (2) Niciun adult nu trebuie să exploateze un copil. (3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri pentru protejarea minorilor. Articolul 408 — Interzicerea abuzului sexual asupra minorilor(1) Abuzul sexual asupra unui minor este condamnat în mod categoric. (2) Nicio funcție religioasă, familială sau socială nu poate justifica un asemenea abuz. (3) Suspiciunile privind abuzul asupra unui minor trebuie tratate cu maximă seriozitate și, atunci când este necesar, sesizate autorităților competente. Articolul 409 — Protejarea victimelor(1) Victima unui abuz sexual trebuie tratată cu respect. (2) Victima nu trebuie învinovățită pentru abuzul suferit. (3) Comunitățile trebuie să sprijine accesul victimei la protecție și ajutor. Articolul 410 — Condamnarea adulterului(1) Fidelitatea în cadrul căsătoriei este o valoare importantă a moralei creștine. (2) Adulterul nu trebuie încurajat. (3) Neînțelegerile rezultate din infidelitate nu justifică violența sau răzbunarea. Articolul 411 — Fidelitatea conjugală(1) Soții sunt chemați la fidelitate. (2) Fidelitatea presupune sinceritate și respect. (3) În cazul unor probleme grave în familie, soluțiile trebuie căutate prin dialog, consiliere și mijloace legale. Articolul 412 — Interzicerea constrângerii în familie(1) Nici soțul, nici soția nu au dreptul să își constrângă partenerul prin violență. (2) Autoritatea familială nu poate fi folosită pentru abuz. (3) Demnitatea ambilor soți trebuie respectată. Articolul 413 — Condamnarea hărțuirii sexuale(1) Hărțuirea sexuală este incompatibilă cu respectul față de persoană. (2) Comentariile, gesturile sau comportamentele nedorite cu caracter sexual trebuie tratate cu seriozitate. (3) Nimeni nu trebuie intimidat pentru că refuză un asemenea comportament. Articolul 414 — Protecția împotriva exploatării economice(1) Nimeni nu trebuie obligat să ofere servicii sexuale pentru a supraviețui din cauza amenințării sau constrângerii altuia. (2) Exploatarea persoanelor vulnerabile este condamnată. Articolul 415 — Respectarea persoanei(1) Valoarea unei persoane nu este determinată de trecutul său. (2) O persoană care a greșit trebuie tratată cu demnitate. (3) Îndreptarea și recuperarea trebuie încurajate. Articolul 416 — Pocăința și schimbarea vieții(1) Creștinismul cheamă omul la pocăință și schimbarea vieții. (2) Persoana care își recunoaște greșelile trebuie încurajată să se îndrepte. (3) Pocăința nu trebuie impusă prin violență. Articolul 417 — Iertarea(1) Creștinul este chemat să ierte. (2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului. (3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protejarea victimei. Articolul 418 — Respectul între bărbat și femeie(1) Bărbatul și femeia trebuie tratați cu aceeași demnitate umană. (2) Niciunul nu trebuie umilit sau exploatat. (3) Diferențele dintre persoane nu justifică violența. Articolul 419 — Condamnarea obiectificării(1) Persoana umană nu trebuie tratată ca obiect. (2) Respectul trebuie să existe în familie, Biserică, școală, muncă și societate. (3) Creștinul trebuie să urmărească respectul și curăția morală. Articolul 420 — Responsabilitatea morală(1) Creștinul este chemat să își controleze comportamentul și dorințele. (2) Nimeni nu poate folosi dorințele personale pentru a răni o altă persoană. (3) Libertatea trebuie însoțită de responsabilitate. Articolul 421 — Protecția tinerilor(1) Tinerii trebuie educați cu privire la respect, responsabilitate și demnitate. (2) Educația trebuie adaptată vârstei și realizată cu responsabilitate. (3) Tinerii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului. Articolul 422 — Familia și responsabilitatea(1) Relațiile familiale trebuie întemeiate pe respect și responsabilitate. (2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc. (3) Copiii trebuie protejați și educați într-un mediu sigur. Articolul 423 — Condamnarea exploatării prin internet(1) Internetul nu trebuie folosit pentru exploatarea sexuală a persoanelor. (2) Distribuirea neconsensuală a materialelor intime este incompatibilă cu respectarea demnității persoanei. (3) Copiii trebuie protejați în mod special în mediul digital. Articolul 424 — Curăția inimii și responsabilitatea(1) Viața morală creștină urmărește nu numai comportamentul exterior, ci și intențiile omului. (2) Creștinul este chemat să cultive respectul, autocontrolul și iubirea aproapelui. (3) Nimeni nu trebuie judecat doar pe baza aparențelor. Articolul 425 — Principiul demnității și al protecției(1) Fiecare persoană are dreptul să fie tratată cu demnitate și fără exploatare. (2) Violența, constrângerea, traficul de persoane și abuzul sexual sunt incompatibile cu principiile acestei Constituții. (3) Protejarea celui vulnerabil trebuie să fie o responsabilitate a familiei, Bisericii și comunității. Articolul 426 — Drepturile copilului(1) Fiecare copil are dreptul la protecție, educație, îngrijire și respect. (2) Copilul trebuie tratat ca persoană cu demnitate proprie. (3) Nicio diferență de religie, familie sau situație materială nu justifică abuzul asupra copilului. Articolul 427 — Protecția copilului împotriva violenței(1) Copilul trebuie protejat împotriva lovirii, torturii și oricărei forme de violență. (2) Disciplina nu trebuie transformată în cruzime. (3) Părinții și educatorii trebuie să urmărească binele copilului. Articolul 428 — Protecția împotriva abuzului psihologic(1) Copilul nu trebuie umilit constant, amenințat sau intimidat. (2) Frica nu trebuie folosită ca principal instrument de educație. (3) Copilul trebuie învățat prin răbdare, exemplu și responsabilitate. Articolul 429 — Protecția împotriva abuzului sexual(1) Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz sexual. (2) Nicio persoană adultă nu poate justifica un asemenea comportament prin autoritate, religie sau poziție socială. (3) Orice suspiciune serioasă trebuie tratată cu responsabilitate și, după caz, transmisă autorităților competente. Articolul 430 — Dreptul la educație(1) Copilul are dreptul la educație. (2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a copilului. (3) Educația religioasă poate fi transmisă potrivit convingerilor familiei și cadrului legal. Articolul 431 — Educația creștină(1) Familia și comunitatea creștină pot transmite copiilor valorile credinței creștine. (2) Educația creștină trebuie să încurajeze iubirea aproapelui, adevărul, iertarea și responsabilitatea. (3) Violența nu trebuie prezentată ca metodă normală de educație religioasă. Articolul 432 — Respectul față de profesori(1) Elevii trebuie să își respecte profesorii. (2) Profesorii trebuie să respecte elevii. (3) Autoritatea profesorului nu justifică umilirea sau agresarea elevului. Articolul 433 — Responsabilitatea elevului(1) Elevul trebuie să depună efort pentru educația sa. (2) El trebuie să respecte regulile școlii. (3) Copiatul, frauda și înșelăciunea academică sunt incompatibile cu principiul cinstei. Articolul 434 — Școala și libertatea religioasă(1) Elevul trebuie să fie tratat cu respect indiferent de credința sa. (2) Diferențele religioase nu trebuie să fie motiv de bullying sau excludere. (3) Elevii creștini pot vorbi despre credința lor în limitele regulilor școlare și ale legii. Articolul 435 — Interzicerea bullyingului(1) Batjocura repetată, amenințarea, intimidarea și agresarea unui copil sunt condamnate. (2) Comunitatea trebuie să încurajeze protejarea victimei. (3) Copiii trebuie învățați să nu participe la umilirea altora. Articolul 436 — Solidaritatea între copii(1) Copiii sunt încurajați să se ajute reciproc. (2) Un copil aflat în dificultate nu trebuie abandonat sau ridiculizat. (3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatare. Articolul 437 — Protecția copilului sărac(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de rușinare. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii aflați în dificultate. (3) Copilul nu trebuie făcut responsabil pentru situația economică a familiei sale. Articolul 438 — Copilul orfan(1) Copilul rămas fără unul sau ambii părinți trebuie tratat cu grijă și compasiune. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii orfani prin mijloace legale și responsabile. (3) Copilul nu trebuie exploatat pentru imagine, bani sau prestigiu. Articolul 439 — Protecția copiilor cu dizabilități(1) Copiii cu dizabilități au aceeași demnitate umană ca ceilalți copii. (2) Ei trebuie sprijiniți pentru a participa la viața familiei, școlii și comunității. (3) Discriminarea și umilirea sunt condamnate. Articolul 440 — Dreptul copilului de a fi ascultat(1) Copilul trebuie ascultat în problemele care îl privesc, potrivit vârstei și maturității sale. (2) Opinia copilului nu trebuie ignorată în mod automat. (3) Ascultarea copilului trebuie făcută într-un mod care îi protejează interesul. Articolul 441 — Protecția împotriva exploatării muncii(1) Copiii nu trebuie exploatați prin muncă. (2) Orice activitate desfășurată de un minor trebuie să respecte legea și protecția copilului. (3) Educația și dezvoltarea copilului trebuie protejate. Articolul 442 — Protecția împotriva traficului(1) Traficul de copii este condamnat categoric. (2) Nicio persoană nu poate cumpăra, vinde sau exploata un copil. (3) Comunitățile trebuie să sprijine prevenirea traficului de minori. Articolul 443 — Siguranța copilului în Biserică(1) Activitățile religioase destinate copiilor trebuie organizate într-un mediu sigur. (2) Persoanele care lucrează cu minori trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile. (3) Orice abuz trebuie tratat cu maximă seriozitate. Articolul 444 — Siguranța copilului în familie(1) Familia trebuie să fie un spațiu de protecție. (2) Părinții nu trebuie să își folosească autoritatea pentru a abuza copilul. (3) Copilul trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol. Articolul 445 — Tinerii(1) Tinerii au dreptul la respect și educație. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere tinerilor activități educative, culturale și spirituale. (3) Tinerii trebuie încurajați să își dezvolte responsabilitatea. Articolul 446 — Educația morală(1) Tinerii pot fi învățați valorile creștine ale iubirii, adevărului, iertării și responsabilității. (2) Educația morală trebuie să îi învețe să respecte viața și demnitatea celorlalți. (3) Morala nu trebuie transmisă prin abuz. Articolul 447 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să prevină dependențele care pot distruge viața și familia. (2) Persoanele care se confruntă cu o dependență trebuie tratate cu responsabilitate și fără umilire. (3) Sprijinul trebuie orientat spre recuperare și reintegrare. Articolul 448 — Tinerii și responsabilitatea(1) Tânărul trebuie încurajat să își asume responsabilitatea pentru alegerile sale. (2) Libertatea trebuie însoțită de discernământ. (3) Greșeala nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea definitivă a unei persoane. Articolul 449 — Protecția viitorului generațiilor(1) Familia, Biserica și comunitatea trebuie să contribuie la educarea unei generații responsabile. (2) Copiii și tinerii trebuie pregătiți pentru o viață bazată pe adevăr, muncă, respect și responsabilitate. (3) Viitorul comunității depinde și de educarea corectă a generației tinere. Articolul 450 — Principiul protecției copilului(1) Copilul este o persoană care trebuie protejată, nu exploatată. (2) Nicio autoritate familială, școlară sau religioasă nu poate justifica abuzul. (3) Interesul, siguranța, demnitatea și dezvoltarea copilului trebuie protejate. Articolul 451 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu(1) Creștinul este chemat să își întemeieze viața morală pe iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. (2) Cele Zece Porunci reprezintă un reper fundamental al moralei biblice. (3) Respectarea poruncilor trebuie să fie însoțită de credință, responsabilitate și iubire. Articolul 452 — Prima poruncă(1) Creștinul este chemat să Îl recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeu și să nu pună alți dumnezei înaintea Lui. (2) Credința creștină este monoteistă. (3) Această convingere nu justifică persecutarea persoanelor de alte religii. Articolul 453 — A doua poruncă(1) Creștinul este chemat să nu își facă idoli și să nu transforme lucrurile create în dumnezei. (2) Bunurile materiale, banii și puterea nu trebuie să devină obiecte ale unei iubiri absolute. (3) Dumnezeu trebuie să rămână centrul vieții spirituale creștine. Articolul 454 — A treia poruncă(1) Numele lui Dumnezeu trebuie rostit cu respect. (2) Credinciosul trebuie să evite folosirea numelui lui Dumnezeu în mod mincinos sau pentru manipulare. (3) Jurămintele și declarațiile religioase trebuie făcute cu responsabilitate. Articolul 455 — A patra poruncă(1) Părinții trebuie respectați. (2) Copiii sunt chemați să își cinstească părinții. (3) Respectul față de părinți nu justifică abuzul asupra copilului. Articolul 456 — A cincea poruncă(1) „Să nu ucizi” reprezintă un principiu fundamental al respectului pentru viață. (2) Viața omului trebuie protejată. (3) Ura, răzbunarea și violența nu trebuie transformate în justificări ale omorului. Articolul 457 — A șasea poruncă(1) Fidelitatea și curăția morală trebuie respectate. (2) Persoana nu trebuie tratată ca obiect al dorinței altuia. (3) Exploatarea sexuală și constrângerea sunt incompatibile cu demnitatea umană. Articolul 458 — A șaptea poruncă(1) „Să nu furi” exprimă obligația de a respecta proprietatea altuia. (2) Creștinul trebuie să fie cinstit în relațiile materiale. (3) Furtul și înșelăciunea sunt condamnate. Articolul 459 — A opta poruncă(1) Creștinul este chemat să spună adevărul. (2) Mărturia mincinoasă și acuzațiile false trebuie evitate. (3) Adevărul trebuie spus cu responsabilitate și fără intenția de a răni gratuit. Articolul 460 — A noua poruncă(1) Creștinul este chemat să își păstreze curăția inimii și respectul față de familia aproapelui. (2) Dorința de a lua ceea ce aparține altuia nu trebuie încurajată. (3) Fidelitatea și autocontrolul trebuie cultivate. Articolul 461 — A zecea poruncă(1) Creștinul este chemat să nu râvnească bunurile aproapelui. (2) Invidia și lăcomia trebuie combătute. (3) Recunoștința și mulțumirea trebuie cultivate. Articolul 462 — Cea mai mare poruncă(1) Iisus Hristos învață că cea dintâi și cea mai mare poruncă este iubirea lui Dumnezeu. (2) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul. (3) Iubirea față de Dumnezeu trebuie să se reflecte în viața omului. Articolul 463 — Iubirea aproapelui(1) Creștinul este chemat să își iubească aproapele ca pe sine însuși. (2) Iubirea aproapelui înseamnă respect, ajutor, milă și responsabilitate. (3) Violența și ura sunt incompatibile cu această poruncă. Articolul 464 — Porunca iubirii vrăjmașilor(1) Creștinul este chemat să nu răspundă răului prin rău. (2) Iubirea vrăjmașului presupune renunțarea la răzbunare și ură. (3) Iubirea nu înseamnă acceptarea abuzului sau renunțarea la protecția împotriva pericolului. Articolul 465 — Regula de aur(1) Creștinul este chemat să facă altora ceea ce dorește să i se facă lui. (2) Această regulă trebuie aplicată în familie, Biserică și societate. (3) Respectul trebuie oferit înainte de a fi cerut. Articolul 466 — Fericirile(1) Învățătura Fericirilor trebuie să constituie un reper al vieții creștine. (2) Sunt încurajate smerenia, mila, curăția inimii, dreptatea și făcătorii de pace. (3) Creștinul este chemat să urmărească nu numai succesul exterior, ci și transformarea interioară. Articolul 467 — Milostenia(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie. (2) Milostenia trebuie făcută fără dispreț. (3) Ajutorul oferit aproapelui trebuie să urmărească binele acestuia. Articolul 468 — Rugăciunea(1) Creștinul are dreptul și libertatea de a se ruga. (2) Rugăciunea trebuie să fie însoțită de responsabilitate și fapte bune. (3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru a justifica răul făcut altora. Articolul 469 — Postul(1) Postul reprezintă, în tradițiile creștine, un exercițiu spiritual. (2) Postul trebuie practicat cu discernământ și responsabilitate. (3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească. Articolul 470 — Iertarea(1) Creștinul este chemat să ierte greșelile aproapelui. (2) Iertarea nu înseamnă ascunderea unei infracțiuni. (3) Victima are dreptul la protecție și dreptate chiar și atunci când alege să ierte. Articolul 471 — Adevărul(1) Adevărul trebuie respectat. (2) Minciuna folosită pentru manipulare, fraudă sau distrugerea reputației altuia este condamnată. (3) Adevărul trebuie însoțit de iubire și responsabilitate. Articolul 472 — Smerenia(1) Creștinul este chemat să evite mândria și disprețul față de ceilalți. (2) Funcția, averea și puterea nu trebuie să determine omul să creadă că este superior tuturor. (3) Smerenia nu înseamnă acceptarea abuzului. Articolul 473 — Pacea(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace. (2) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale. (3) Răzbunarea și ura trebuie respinse. Articolul 474 — Porunca supremă a iubirii(1) Întreaga viață morală creștină trebuie orientată spre iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. (2) Iubirea adevărată nu înseamnă aprobarea răului. (3) Iubirea trebuie să fie unită cu adevărul, dreptatea și responsabilitatea. Articolul 475 — Principiul fundamental creștin(1) Dumnezeu trebuie iubit, iar aproapele trebuie respectat și iubit. (2) Nicio poruncă creștină nu trebuie interpretată ca justificare pentru omor, tortură, violență, abuz, ură sau răzbunare. (3) Credința creștină trebuie să fie mărturisită prin adevăr, iubire, fapte bune, iertare, dreptate și pace. Articolul 476 — Familia(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, respectului, responsabilității și siguranței. (2) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc. (3) Violența nu poate fi justificată prin autoritatea unui membru al familiei. Articolul 477 — Demnitatea soților(1) Soțul și soția au aceeași demnitate umană. (2) Niciunul nu are dreptul să îl umilească sau să îl agreseze pe celălalt. (3) Autoritatea familială nu poate fi folosită pentru control abuziv. Articolul 478 — Fidelitatea(1) Fidelitatea este o valoare fundamentală a căsătoriei creștine. (2) Soții sunt chemați să fie sinceri și loiali unul față de celălalt. (3) Infidelitatea nu justifică niciodată violența sau răzbunarea. Articolul 479 — Iubirea dintre soți(1) Soții sunt chemați să se iubească și să se respecte. (2) Iubirea trebuie exprimată prin grijă, răbdare, sprijin și responsabilitate. (3) Nicio persoană nu trebuie obligată să accepte abuzul în numele „iubirii”. Articolul 480 — Interzicerea violenței domestice(1) Violența fizică, psihologică, sexuală sau economică în familie este condamnată. (2) Căsătoria nu oferă dreptul de a agresa partenerul. (3) Victima are dreptul să caute protecție și ajutor. Articolul 481 — Interzicerea geloziei abuzive(1) Gelozia nu justifică verificarea obsesivă, amenințarea, izolarea sau agresarea partenerului. (2) Soții trebuie să își respecte libertatea și demnitatea. (3) Neîncrederea trebuie soluționată prin comunicare și, dacă este necesar, prin consiliere. Articolul 482 — Interzicerea controlului abuziv(1) Nimeni nu trebuie să controleze în mod abuziv telefonul, banii, prietenii sau deplasările partenerului. (2) Protecția familiei nu trebuie transformată în captivitate. (3) Respectul reciproc trebuie să stea la baza vieții de familie. Articolul 483 — Soții în fața conflictelor(1) Conflictele familiale trebuie rezolvate fără violență. (2) Soții sunt încurajați să vorbească deschis despre problemele lor. (3) Atunci când conflictul devine periculos, protecția persoanei trebuie să aibă prioritate. Articolul 484 — Interzicerea răzbunării în familie(1) Nicio greșeală a unui soț nu justifică răzbunarea celuilalt. (2) Răzbunarea trebuie înlocuită cu dialogul, dreptatea și soluțiile legale. Articolul 485 — Respectarea părinților(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții. (2) Respectul nu înseamnă acceptarea abuzului. (3) Părinții trebuie, la rândul lor, să respecte demnitatea copiilor. Articolul 486 — Responsabilitatea părinților(1) Părinții au responsabilitatea de a îngriji și educa copiii. (2) Ei trebuie să ofere, în limitele posibilităților și legii, hrană, îngrijire, educație și protecție. (3) Copilul nu trebuie abandonat. Articolul 487 — Educația copiilor(1) Părinții sunt primii educatori ai copiilor. (2) Educația trebuie să urmărească formarea caracterului și dezvoltarea responsabilității. (3) Violența nu trebuie folosită ca metodă de educație. Articolul 488 — Protejarea copiilor în familie(1) Copilul trebuie protejat împotriva abuzului. (2) Niciun părinte, rudă sau alt adult nu are dreptul să îl exploateze. (3) Siguranța copilului trebuie să fie o prioritate. Articolul 489 — Dreptul copilului la iubire(1) Copilul are nevoie de iubire, grijă și stabilitate. (2) El nu trebuie folosit ca instrument de răzbunare între părinți. (3) Conflictele dintre adulți nu trebuie transferate asupra copilului. Articolul 490 — Interzicerea folosirii copilului pentru șantaj(1) Copilul nu trebuie folosit pentru amenințarea sau manipularea celuilalt părinte. (2) Deciziile privind copilul trebuie să urmărească interesul și siguranța lui. Articolul 491 — Respectarea bunicilor(1) Membrii vârstnici ai familiei trebuie tratați cu respect. (2) Bătrânețea nu justifică abandonul sau umilirea. (3) Familia este încurajată să îi sprijine pe cei vârstnici. Articolul 492 — Îngrijirea persoanelor dependente(1) Persoanele care depind de ajutorul familiei trebuie tratate cu demnitate. (2) Dependența nu trebuie exploatată. (3) Îngrijirea trebuie realizată cu răbdare și responsabilitate. Articolul 493 — Respectarea libertății personale(1) Membrii familiei trebuie să își respecte limitele personale. (2) Relațiile familiale nu trebuie transformate într-un sistem de control total. (3) Respectul și încrederea trebuie cultivate. Articolul 494 — Responsabilitatea financiară a familiei(1) Membrii familiei sunt încurajați să administreze responsabil resursele comune. (2) Furtul sau însușirea frauduloasă a bunurilor familiei este condamnată. (3) Banii nu trebuie folosiți pentru dominarea abuzivă a unui membru al familiei. Articolul 495 — Datoriile și înșelăciunea(1) Membrii familiei trebuie să fie sinceri în privința obligațiilor financiare. (2) Înșelăciunea nu trebuie justificată prin relația de rudenie. (3) Problemele financiare trebuie rezolvate prin responsabilitate și dialog. Articolul 496 — Despărțirea(1) Atunci când o relație devine grav abuzivă sau periculoasă, protejarea persoanei trebuie să fie prioritară. (2) Nimeni nu trebuie obligat să rămână într-o situație de violență. (3) Problemele juridice privind separarea sau divorțul se soluționează potrivit legii. Articolul 497 — Iertarea în familie(1) Iertarea este o valoare creștină importantă. (2) Iertarea nu înseamnă tolerarea repetată a abuzului. (3) Împăcarea trebuie urmărită numai atunci când este sigură și posibilă. Articolul 498 — Reconstruirea familiei(1) Atunci când este posibil, membrii familiei sunt încurajați să repare relațiile deteriorate. (2) Reconstruirea încrederii presupune adevăr, responsabilitate și schimbarea comportamentului. (3) Promisiunile trebuie însoțite de fapte. Articolul 499 — Familia și credința(1) Familia creștină este încurajată să se roage și să crească în credință. (2) Credința trebuie să fie transmisă prin exemplu și iubire. (3) Religia nu trebuie folosită pentru justificarea violenței familiale. Articolul 500 — Principiul familiei creștine(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, fidelității, respectului, iertării și responsabilității. (2) Nicio persoană nu trebuie bătută, amenințată, umilită, exploatată sau controlată abuziv în propria familie. (3) Soții, părinții, copiii și ceilalți membri ai familiei au datoria de a contribui la pacea și siguranța familiei. Articolul 501 — Libertatea Bisericii(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit propriei tradiții și în conformitate cu legea. (2) Prezenta Constituție se adresează tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante. (3) Fiecare tradiție își păstrează identitatea, rânduielile și modul propriu de organizare. Articolul 502 — Respectul între confesiuni(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie să se trateze cu respect. (2) Diferențele teologice nu justifică ura, violența sau persecutarea celuilalt. (3) Dialogul dintre creștini trebuie încurajat. Articolul 503 — Libertatea de a participa la cult(1) Fiecare creștin are libertatea de a participa la slujbele comunității sale. (2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la o ceremonie religioasă. (3) Credința trebuie să fie asumată în mod liber. Articolul 504 — Respectarea lăcașurilor de cult(1) Bisericile, catedralele, capelele și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate. (2) Distrugerea, profanarea și vandalizarea acestora sunt condamnate. (3) Același principiu al respectului trebuie aplicat și lăcașurilor altor religii. Articolul 505 — Preoții(1) Preoții au responsabilitatea de a sluji comunitatea potrivit tradiției lor. (2) Ei trebuie să manifeste responsabilitate, discreție și respect față de credincioși. (3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru abuz. Articolul 506 — Episcopii(1) Episcopii au responsabilitatea de a supraveghea viața comunităților aflate în grija lor, potrivit tradiției respective. (2) Ei trebuie să urmărească buna organizare și protejarea credincioșilor. (3) Orice acuzație gravă privind abuzul trebuie tratată cu seriozitate. Articolul 507 — Pastorii(1) Pastorii comunităților protestante au responsabilitatea de a îndruma spiritual comunitatea. (2) Autoritatea pastorală trebuie exercitată cu responsabilitate. (3) Pastorul nu trebuie să folosească funcția pentru exploatarea credincioșilor. Articolul 508 — Diaconii și slujitorii Bisericii(1) Slujitorii Bisericii trebuie să ofere un exemplu de responsabilitate. (2) Ei trebuie să respecte credincioșii și regulile comunității. (3) Funcția religioasă nu conferă dreptul la abuz. Articolul 509 — Protecția credincioșilor(1) Credincioșii trebuie protejați împotriva abuzului spiritual, fizic, psihologic și financiar. (2) Nimeni nu trebuie să fie exploatat datorită credinței sale. (3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special. Articolul 510 — Interzicerea abuzului de autoritate religioasă(1) Autoritatea religioasă nu poate fi folosită pentru amenințarea sau controlarea abuzivă a unei persoane. (2) Nimeni nu trebuie să pretindă că Dumnezeu îi permite să comită abuzuri. (3) Credința nu poate fi folosită ca justificare pentru infracțiuni. Articolul 511 — Confidențialitatea pastorală(1) Discuțiile pastorale și spirituale trebuie tratate cu responsabilitate și discreție. (2) Confidențialitatea nu trebuie însă folosită pentru ascunderea abuzurilor sau a infracțiunilor atunci când legea impune sesizarea autorităților. Articolul 512 — Protecția copiilor în comunitățile religioase(1) Orice activitate religioasă cu minori trebuie organizată în condiții de siguranță. (2) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de abuz. (3) Comunitățile trebuie să respecte normele legale privind protecția minorilor. Articolul 513 — Transparența comunităților(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să aibă reguli clare privind administrarea activităților lor. (2) Responsabilitatea financiară și administrativă trebuie urmărită cu seriozitate. (3) Înșelăciunea și folosirea frauduloasă a banilor sunt condamnate. Articolul 514 — Donațiile(1) Donațiile către comunitățile religioase trebuie oferite liber. (2) Nimeni nu trebuie amenințat sau manipulat pentru a dona. (3) Persoanele aflate în dificultate nu trebuie exploatate financiar. Articolul 515 — Milostenia Bisericii(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să îi ajute pe cei săraci și vulnerabili. (2) Ajutorul trebuie oferit cu respect. (3) Persoana ajutată nu trebuie umilită. Articolul 516 — Responsabilitatea liderului religios(1) Liderul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate morală. (2) El trebuie să evite minciuna, manipularea și exploatarea. (3) Funcția religioasă trebuie exercitată în folosul comunității. Articolul 517 — Interzicerea cultului personal al liderului(1) Niciun lider religios nu trebuie prezentat ca fiind mai presus de orice responsabilitate. (2) Credincioșii nu trebuie încurajați să trateze un om ca pe Dumnezeu. (3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu smerenie. Articolul 518 — Ascultarea și discernământul(1) Creștinul poate respecta îndrumarea liderului său religios. (2) Ascultarea nu înseamnă obligația de a executa ordine ilegale sau abuzive. (3) Credinciosul trebuie să păstreze discernământul și responsabilitatea personală. Articolul 519 — Condamnarea manipulării religioase(1) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de manipulare. (2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedepse inventate pentru a obține bani, supunere sau favoruri. (3) Învățătura religioasă trebuie prezentată cu responsabilitate. Articolul 520 — Libertatea conștiinței în Biserică(1) Credinciosul are dreptul să pună întrebări despre credință. (2) Întrebările sincere nu trebuie tratate automat ca acte de ură. (3) Dialogul și educația religioasă trebuie încurajate. Articolul 521 — Corectarea greșelilor(1) Atunci când un membru al comunității greșește, corectarea trebuie făcută cu responsabilitate. (2) Umilirea publică și răzbunarea nu trebuie transformate în metode de disciplină. (3) Scopul disciplinei creștine trebuie să fie îndreptarea și protejarea comunității. Articolul 522 — Excluderea din comunitate(1) Comunitățile religioase pot avea propriile reguli disciplinare, potrivit tradiției și legii. (2) Nicio măsură disciplinară nu justifică violența fizică. (3) Persoana exclusă nu își pierde drepturile fundamentale ca ființă umană. Articolul 523 — Unitatea creștinilor(1) Creștinii pot coopera în domenii precum ajutorarea săracilor, apărarea vieții, combaterea violenței și sprijinirea familiilor. (2) Cooperarea nu presupune eliminarea diferențelor doctrinare. (3) Pacea între creștini trebuie urmărită. Articolul 524 — Responsabilitatea comunității(1) Comunitatea creștină are responsabilitatea de a nu ignora suferința unui membru. (2) Atunci când există un pericol real, protejarea persoanei trebuie să aibă prioritate. (3) Tăcerea nu trebuie folosită pentru protejarea reputației unei instituții în detrimentul victimei. Articolul 525 — Principiul slujirii(1) Autoritatea creștină trebuie să fie slujire, nu dominație. (2) Preotul, pastorul, episcopul, diaconul și orice alt lider religios trebuie să își exercite responsabilitatea cu smerenie, adevăr și respect. (3) Nicio funcție religioasă nu este mai presus de demnitatea persoanei și de obligația de a respecta legea. Articolul 526 — Adevărul ca principiu(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să evite minciuna. (2) Adevărul trebuie mărturisit cu responsabilitate și iubire. (3) Nimeni nu trebuie să folosească adevărul ca pretext pentru umilirea aproapelui. Articolul 527 — Interzicerea înșelăciunii(1) Înșelăciunea este incompatibilă cu cinstea creștină. (2) Nimeni nu trebuie să obțină bani, bunuri sau avantaje prin minciună. (3) Frauda și falsificarea documentelor sunt condamnate. Articolul 528 — Mărturia mincinoasă(1) Nimeni nu trebuie să depună mărturie mincinoasă împotriva unei persoane. (2) Acuzațiile trebuie să se bazeze pe adevăr și dovezi. (3) Minciuna care poate distruge viața unui om este o faptă gravă. Articolul 529 — Calomnia(1) Reputația unei persoane trebuie respectată. (2) Răspândirea cu bună știință a unor informații false despre o persoană este condamnată. (3) Creștinul este chemat să evite bârfa și defăimarea. Articolul 530 — Respectarea promisiunilor(1) Promisiunile trebuie făcute cu responsabilitate. (2) Persoana trebuie să urmărească îndeplinirea promisiunilor sale. (3) Promisiunea nu trebuie folosită pentru a înșela. Articolul 531 — Furtul(1) Bunurile altuia trebuie respectate. (2) Furtul este incompatibil cu porunca de a nu fura. (3) Bunurile furate trebuie, pe cât posibil și potrivit legii, restituite. Articolul 532 — Tâlhăria(1) Luarea bunurilor altuia prin violență sau amenințare este condamnată. (2) Violența nu poate fi justificată de dorința de îmbogățire. Articolul 533 — Distrugerea bunurilor(1) Nimeni nu trebuie să distrugă intenționat bunurile altuia. (2) Răzbunarea prin distrugerea proprietății este condamnată. Articolul 534 — Proprietatea(1) Proprietatea legal dobândită trebuie respectată. (2) Creștinul este chemat să nu râvnească bunurile aproapelui. (3) Litigiile privind proprietatea trebuie soluționate prin mijloace legale. Articolul 535 — Bunurile comunității(1) Bunurile unei comunități religioase trebuie administrate responsabil. (2) Nimeni nu trebuie să le folosească fraudulos în interes personal. (3) Administrarea trebuie să urmărească binele comunității. Articolul 536 — Corupția(1) Corupția este condamnată. (2) Nimeni nu trebuie să ofere sau să primească avantaje nelegale pentru obținerea unui favor. (3) Creștinul este chemat să fie cinstit în relația cu autoritățile și societatea. Articolul 537 — Mita(1) Mita nu trebuie oferită sau primită în scopul obținerii unui avantaj ilegal. (2) Puterea și funcția nu trebuie transformate în instrumente de îmbogățire personală. Articolul 538 — Lăcomia(1) Lăcomia trebuie combătută. (2) Bunurile materiale nu trebuie să devină centrul vieții omului. (3) Creștinul este chemat la cumpătare și responsabilitate. Articolul 539 — Invidia(1) Invidia față de bunurile sau succesul aproapelui trebuie combătută. (2) Creștinul este chemat să se bucure de binele altora. (3) Invidia nu trebuie transformată în ură sau sabotaj. Articolul 540 — Munca(1) Munca cinstită trebuie respectată. (2) Omul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile profesionale cu seriozitate. (3) Munca nu trebuie folosită pentru exploatarea persoanei. Articolul 541 — Respectarea lucrătorului(1) Persoana care muncește trebuie tratată cu demnitate. (2) Exploatarea, umilirea și amenințarea lucrătorului sunt condamnate. (3) Drepturile lucrătorilor trebuie respectate potrivit legii. Articolul 542 — Plata muncii(1) Munca trebuie remunerată potrivit înțelegerii și legii. (2) Înșelarea lucrătorului cu privire la plata sa este condamnată. (3) Angajatorul trebuie să respecte obligațiile legale. Articolul 543 — Munca voluntară(1) Activitatea voluntară trebuie să fie realizată liber. (2) Voluntariatul nu trebuie folosit pentru exploatarea persoanelor vulnerabile. (3) Nimeni nu trebuie constrâns să muncească sub amenințare. Articolul 544 — Responsabilitatea angajatorului(1) Angajatorul trebuie să asigure un mediu de muncă sigur, potrivit legii. (2) Discriminarea și hărțuirea trebuie combătute. (3) Angajatul trebuie tratat cu respect. Articolul 545 — Responsabilitatea angajatului(1) Angajatul trebuie să își îndeplinească atribuțiile cu seriozitate. (2) Furtul și frauda la locul de muncă sunt condamnate. (3) Bunurile angajatorului trebuie respectate. Articolul 546 — Datoriile(1) Datoriile trebuie tratate cu responsabilitate. (2) Creștinul este chemat să își respecte obligațiile financiare. (3) Problemele financiare nu trebuie rezolvate prin fraudă sau violență. Articolul 547 — Ajutorarea celui sărac(1) Comunitățile creștine sunt chemate să îi sprijine pe cei aflați în nevoie. (2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și respect. (3) Sărăcia nu diminuează demnitatea omului. Articolul 548 — Generozitatea(1) Generozitatea este încurajată. (2) Bunurile pot fi folosite pentru ajutorarea aproapelui. (3) Generozitatea nu trebuie impusă prin manipulare sau amenințare. Articolul 549 — Responsabilitatea financiară(1) Creștinul este chemat să își administreze responsabil veniturile și bunurile. (2) Datoriile, cheltuielile și donațiile trebuie gestionate cu discernământ. (3) Averea nu trebuie folosită pentru a domina sau exploata alte persoane. Articolul 550 — Principiul cinstei(1) Creștinul trebuie să fie cinstit în vorbă, muncă, familie și administrarea bunurilor. (2) Furtul, frauda, corupția, mita, înșelăciunea și exploatarea sunt incompatibile cu principiile acestei Constituții. (3) Adevărul, munca cinstită, generozitatea și respectarea aproapelui trebuie promovate în întreaga comunitate creștină. Articolul 551 — Libertatea credinței(1) Fiecare creștin are dreptul să își mărturisească liber credința. (2) Credința nu trebuie impusă prin violență. (3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru faptul că este creștin. Articolul 552 — Libertatea conștiinței(1) Fiecare persoană are libertatea conștiinței. (2) Creștinul are dreptul să își urmeze convingerile religioase în limitele legii. (3) Nimeni nu trebuie obligat să renunțe la credința sa prin amenințare sau violență. Articolul 553 — Ortodocși, catolici și protestanți(1) Prezenta Constituție recunoaște diversitatea tradițiilor creștine. (2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt incluși în mod egal în principiile prezentei Constituții. (3) Diferențele dintre aceste tradiții nu justifică ura sau violența. Articolul 554 — Respectul între creștini(1) Creștinii sunt chemați să se respecte reciproc. (2) Disputele teologice trebuie purtate prin dialog, argumente și respect. (3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresarea unei persoane. Articolul 555 — Relația cu alte religii(1) Creștinul poate considera propria credință adevărată fără să recurgă la violență împotriva altor religii. (2) Persoanele de alte religii trebuie tratate cu demnitate umană. (3) Dialogul pașnic trebuie preferat conflictului. Articolul 556 — Respectarea persoanei de altă credință(1) Credința unei persoane nu îi anulează demnitatea. (2) Nimeni nu trebuie bătut, ucis, amenințat sau persecutat pentru religia sa. (3) Condamnarea unei învățături religioase nu trebuie confundată cu ura față de persoana care o urmează. Articolul 557 — Politeismul(1) Creștinismul este monoteist și respinge închinarea la mai mulți dumnezei. (2) Această convingere teologică nu justifică violența împotriva persoanelor politeiste. (3) Creștinul își poate apăra credința prin cuvânt, educație și mărturie pașnică. Articolul 558 — Idolatria(1) Creștinul este chemat să nu se închine idolilor. (2) Respingerea idolatriei trebuie făcută fără violență împotriva persoanelor. (3) Distrugerea bunurilor altora nu trebuie justificată prin diferențe religioase. Articolul 559 — Ateii și persoanele fără religie(1) Persoanele care nu cred în Dumnezeu trebuie tratate cu respect. (2) Creștinul are dreptul să își prezinte credința, dar nu trebuie să folosească amenințarea sau violența. (3) Discuțiile despre existența lui Dumnezeu trebuie purtate pașnic. Articolul 560 — Libertatea de a se converti(1) Persoana are libertatea de a-și schimba convingerile religioase în conformitate cu legea. (2) Nimeni nu trebuie obligat să se convertească. (3) Nimeni nu trebuie pedepsit violent pentru schimbarea religiei. Articolul 561 — Libertatea de a nu participa(1) Persoana care nu dorește să participe la o ceremonie religioasă nu trebuie obligată prin violență. (2) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței. Articolul 562 — Evanghelizarea(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre Evanghelie. (2) Mărturisirea credinței trebuie realizată pașnic și cu respect. (3) Evanghelizarea nu trebuie transformată în amenințare sau constrângere. Articolul 563 — Misionarismul(1) Misiunea creștină poate fi realizată prin predicare, educație, caritate și exemplul personal. (2) Misiunea trebuie să respecte demnitatea persoanei. (3) Exploatarea sărăciei sau a vulnerabilității pentru obținerea unei adeziuni religioase este condamnată. Articolul 564 — Libertatea de exprimare religioasă(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre Dumnezeu și despre credința sa. (2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți. (3) Libertatea de exprimare nu justifică amenințarea sau incitarea la violență. Articolul 565 — Disputele religioase(1) Disputele teologice trebuie purtate prin argumente. (2) Insultele și amenințările nu reprezintă argumente. (3) Creștinul este chemat să răspundă cu răbdare și respect. Articolul 566 — Condamnarea persecuției religioase(1) Persecuția unei persoane pentru credința sa este condamnată. (2) Nimeni nu trebuie torturat sau ucis pentru convingerile sale religioase. (3) Libertatea credinței trebuie apărată. Articolul 567 — Protecția creștinilor persecutați(1) Creștinii persecutați pentru credință trebuie sprijiniți. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere ajutor celor persecutați. (3) Sprijinul trebuie oferit prin mijloace pașnice și legale. Articolul 568 — Condamnarea răzbunării religioase(1) O agresiune împotriva unui creștin nu justifică atacarea unei persoane nevinovate de altă religie. (2) Răspunsul la nedreptate trebuie să urmărească dreptatea, nu răzbunarea. Articolul 569 — Protecția lăcașurilor de cult(1) Lăcașurile creștine trebuie protejate împotriva distrugerii și profanării. (2) Lăcașurile altor religii trebuie, de asemenea, respectate ca proprietăți și spații de cult. (3) Diferențele religioase nu justifică vandalismul. Articolul 570 — Sărbătorile religioase(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase în condițiile legii. (2) Comunitățile ortodoxe, catolice și protestante își pot păstra tradițiile. (3) Respectul reciproc trebuie păstrat în spațiul public. Articolul 571 — Simbolurile creștine(1) Creștinii au dreptul să folosească simboluri ale credinței lor în condițiile legii. (2) Crucea, icoanele și alte simboluri religioase trebuie respectate în cadrul comunităților care le folosesc. (3) Simbolurile religioase nu trebuie folosite pentru amenințarea sau persecutarea altora. Articolul 572 — Rugăciunea publică(1) Creștinii pot participa la rugăciuni publice în condițiile legii. (2) Rugăciunea trebuie să fie pașnică. (3) Nimeni nu trebuie obligat să participe. Articolul 573 — Toleranța(1) Toleranța nu înseamnă renunțarea la propria credință. (2) Creștinul poate respinge ideile pe care le consideră greșite fără să urască persoana care le susține. (3) Dialogul trebuie preferat conflictului. Articolul 574 — Pace între religii(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la pacea dintre oameni. (2) Diferențele religioase trebuie soluționate prin dialog și respect. (3) Ura religioasă și violența trebuie respinse. Articolul 575 — Principiul libertății religioase(1) Fiecare creștin are dreptul la credință, rugăciune, cult și mărturisirea Evangheliei. (2) Niciun creștin nu trebuie persecutat pentru credința sa. (3) În același timp, creștinul trebuie să respecte demnitatea persoanelor de alte religii, a celor fără religie și a tuturor oamenilor. Articolul 576 — Libertatea de exprimare(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința, opiniile și convingerile în mod pașnic. (2) Nimeni nu trebuie împiedicat să vorbească despre credința creștină doar pentru faptul că aceasta este religioasă. (3) Exercitarea libertății de exprimare trebuie să respecte drepturile și demnitatea celorlalți. Articolul 577 — Mărturisirea publică a credinței(1) Creștinii au dreptul să își mărturisească public credința. (2) Mărturisirea poate fi realizată prin cuvânt, scris, artă, educație, muzică și alte forme pașnice. (3) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o credință prin constrângere. Articolul 578 — Apărarea credinței prin cuvânt(1) Creștinul poate răspunde criticilor aduse credinței sale. (2) Apărarea credinței trebuie făcută prin argumente, respect și adevăr. (3) Violența nu reprezintă o metodă legitimă de apărare a credinței. Articolul 579 — Critica religiei(1) Persoanele pot critica idei și doctrine religioase în limitele legii. (2) Creștinii au dreptul să răspundă criticilor. (3) Disputa religioasă trebuie să rămână, pe cât posibil, în domeniul ideilor și argumentelor. Articolul 580 — Interzicerea amenințărilor(1) Nimeni nu trebuie amenințat pentru credința sau opiniile sale. (2) Amenințarea nu este un mijloc legitim de convingere. (3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale. Articolul 581 — Libertatea de întrunire(1) Creștinii au dreptul să se întrunească pașnic. (2) Comunitățile pot organiza întâlniri, conferințe, activități caritabile și evenimente religioase. (3) Întrunirile trebuie să respecte legea. Articolul 582 — Procesiunile religioase(1) Comunitățile creștine pot organiza procesiuni religioase în condițiile legii. (2) Participanții trebuie să respecte ordinea publică și drepturile celorlalți. (3) Procesiunile trebuie să fie pașnice. Articolul 583 — Libertatea presei creștine(1) Creștinii au dreptul să creeze publicații religioase. (2) Presa creștină poate prezenta învățături, opinii, studii și informații religioase. (3) Publicațiile trebuie să respecte legea și drepturile persoanelor. Articolul 584 — Cărțile creștine(1) Creștinii au dreptul să scrie, publice și distribuie cărți religioase. (2) Biblia și literatura creștină pot fi studiate și promovate în mod liber, în limitele legii. (3) Nicio persoană nu trebuie obligată să citească o carte religioasă. Articolul 585 — Bibliile(1) Creștinii au dreptul să dețină și să citească Biblia. (2) Comunitățile religioase pot organiza studii biblice. (3) Studierea Bibliei trebuie încurajată ca activitate educativă și spirituală. Articolul 586 — Educația religioasă(1) Educația religioasă poate fi oferită potrivit tradiției creștine și cadrului legal. (2) Pot fi studiate Biblia, istoria creștinismului, teologia și tradițiile creștine. (3) Educația trebuie să respecte libertatea de conștiință. Articolul 587 — Studiul Bibliei(1) Creștinul are dreptul să studieze Scriptura. (2) Studiul biblic trebuie să urmărească înțelegerea textului și aplicarea responsabilă a învățăturilor sale. (3) Interpretările diferite trebuie discutate cu respect. Articolul 588 — Cultura creștină(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin pictură, icoane, muzică, literatură, arhitectură și alte forme artistice. (2) Comunitățile sunt încurajate să păstreze patrimoniul creștin. (3) Cultura trebuie să promoveze demnitatea și frumusețea, nu ura. Articolul 589 — Muzica religioasă(1) Creștinii au dreptul să compună și să interpreteze muzică religioasă. (2) Cântarea religioasă poate constitui o formă de rugăciune și educație. (3) Comunitățile pot păstra propriile tradiții muzicale. Articolul 590 — Arta religioasă(1) Arta creștină poate reprezenta scene biblice, sfinți, simboluri și teme spirituale. (2) Fiecare tradiție creștină își poate păstra stilul artistic propriu. (3) Arta religioasă trebuie respectată în cadrul comunității care o folosește. Articolul 591 — Patrimoniul creștin(1) Bisericile istorice, manuscrisele, icoanele, obiectele liturgice și alte bunuri de patrimoniu trebuie protejate potrivit legii. (2) Patrimoniul creștin reprezintă o parte importantă a istoriei comunităților creștine. Articolul 592 — Internetul(1) Creștinii au dreptul să folosească internetul pentru rugăciune, educație, predicare și comunicare. (2) Comunitățile pot crea site-uri, platforme și canale religioase. (3) Activitatea online trebuie să respecte drepturile celorlalți. Articolul 593 — Combaterea urii online(1) Creștinul nu trebuie să folosească internetul pentru amenințări sau incitarea la violență. (2) Insultele repetate, hărțuirea și intimidarea online trebuie combătute. (3) Credința trebuie mărturisită și în mediul digital cu responsabilitate. Articolul 594 — Protecția copiilor pe internet(1) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului online. (2) Părinții, școlile și comunitățile religioase sunt încurajate să îi educe pe copii privind siguranța digitală. (3) Materialele ilegale și exploatarea minorilor sunt condamnate. Articolul 595 — Educația pentru pace(1) Educația creștină trebuie să încurajeze pacea. (2) Copiii și tinerii trebuie învățați să rezolve conflictele fără violență. (3) Iertarea și responsabilitatea trebuie prezentate ca valori importante. Articolul 596 — Educația pentru adevăr(1) Creștinul este chemat să verifice informațiile înainte de a le răspândi. (2) Minciunile și informațiile false nu trebuie răspândite intenționat. (3) Educația trebuie să dezvolte discernământul. Articolul 597 — Educația civică(1) Creștinul este și membru al societății civile. (2) Credința creștină nu îl scutește de respectarea legilor. (3) Creștinii sunt încurajați să participe responsabil la viața societății. Articolul 598 — Responsabilitatea față de comunitate(1) Creștinul este chemat să contribuie la binele comunității. (2) Ajutorarea aproapelui, voluntariatul și activitățile caritabile sunt încurajate. (3) Comunitatea trebuie să îi sprijine pe cei vulnerabili. Articolul 599 — Libertatea și responsabilitatea(1) Libertatea nu înseamnă dreptul de a face rău altora. (2) Fiecare libertate trebuie exercitată cu responsabilitate. (3) Creștinul trebuie să își folosească libertatea pentru adevăr, bine și pace. Articolul 600 — Marele principiu al libertății creștine(1) Creștinul are libertatea de a crede, de a se ruga, de a vorbi, de a învăța și de a mărturisi Evanghelia. (2) Această libertate trebuie exercitată fără violență, fără ură și fără încălcarea demnității celuilalt. (3) Libertatea creștină trebuie unită cu adevărul, iubirea aproapelui, responsabilitatea și respectarea legii. Articolul 601 — Dreptul la viață(1) Viața omului are o valoare fundamentală. (2) Fiecare persoană trebuie tratată cu demnitate și respect. (3) Nimeni nu trebuie să fie ucis în mod ilegal. Articolul 602 — Respectarea demnității umane(1) Fiecare om are demnitate indiferent de credință, origine, avere, statut sau opinii. (2) Demnitatea persoanei trebuie respectată în familie, Biserică, școală, muncă și societate. (3) Umilirea și degradarea intenționată a unei persoane sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții. Articolul 603 — Interzicerea omorului(1) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental al acestei Constituții. (2) Nimeni nu are dreptul să ia viața unei persoane prin răzbunare, ură sau interes personal. (3) Viața trebuie protejată prin mijloace pașnice și legale. Articolul 604 — Interzicerea violenței(1) Violența fizică împotriva unei persoane este condamnată. (2) Creștinul nu trebuie să își rezolve conflictele prin lovire, agresare sau răzbunare. (3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale. Articolul 605 — Violența domestică(1) Bătaia, amenințarea, intimidarea și abuzul în familie sunt condamnate. (2) Soțul nu are dreptul să își lovească soția, iar soția nu are dreptul să își lovească soțul. (3) Copiii, părinții și celelalte persoane din familie trebuie protejate împotriva abuzului. Articolul 606 — Interzicerea torturii(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană. (2) Nicio persoană nu trebuie supusă torturii sau tratamentelor degradante. (3) Credința religioasă nu poate fi invocată pentru justificarea torturii. Articolul 607 — Interzicerea cruzimii(1) Cruzimea intenționată față de oameni este condamnată. (2) Creștinul este chemat să manifeste milă și compasiune. (3) Suferința unei persoane nu trebuie folosită ca spectacol sau instrument de răzbunare. Articolul 608 — Interzicerea răzbunării(1) Creștinul nu trebuie să își facă singur dreptate prin violență. (2) Nedreptatea trebuie sesizată autorităților competente. (3) Răzbunarea nu reprezintă dreptate. Articolul 609 — Ura(1) Ura față de o persoană nu trebuie transformată în violență. (2) Creștinul este chemat să combată ura prin adevăr, rugăciune, răbdare și responsabilitate. (3) Iertarea este încurajată, fără a elimina dreptul victimei la protecție și dreptate. Articolul 610 — Mânia(1) Mânia trebuie controlată. (2) Furia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea unei persoane. (3) În timpul unui conflict, retragerea și calmarea situației sunt preferabile violenței. Articolul 611 — Amenințările(1) Nimeni nu trebuie amenințat cu moartea, bătaia sau distrugerea bunurilor. (2) Amenințările grave trebuie tratate cu seriozitate. (3) Persoana amenințată are dreptul să solicite protecție. Articolul 612 — Protecția persoanei vulnerabile(1) Copiii, vârstnicii și persoanele aflate în situații de vulnerabilitate trebuie protejate. (2) Vulnerabilitatea nu poate fi exploatată. (3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor aflați în nevoie. Articolul 613 — Interzicerea sclaviei(1) Nicio persoană nu trebuie tratată ca proprietatea altei persoane. (2) Libertatea și demnitatea umană trebuie respectate. (3) Exploatarea unei persoane prin constrângere este condamnată. Articolul 614 — Interzicerea traficului de persoane(1) Traficul de persoane este incompatibil cu demnitatea umană. (2) Exploatarea persoanelor vulnerabile trebuie combătută. (3) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine victimele. Articolul 615 — Exploatarea sexuală(1) Exploatarea sexuală a unei persoane este condamnată. (2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă să participe la acte sexuale împotriva voinței sale. (3) Minorii trebuie protejați în mod special împotriva exploatării sexuale. Articolul 616 — Prostituția și exploatarea(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea, constrângerea și traficul sexual. (2) Persoana vulnerabilă nu trebuie tratată cu ură sau dispreț. (3) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin persoanelor care doresc să iasă din situații de exploatare. Articolul 617 — Respectarea persoanei(1) Fiecare om trebuie tratat ca persoană, nu ca obiect. (2) Nicio persoană nu poate fi redusă la statutul său social, economic sau religios. (3) Respectul aproapelui reprezintă o obligație morală fundamentală. Articolul 618 — Protecția victimei(1) Victima unei agresiuni trebuie tratată cu respect. (2) Comunitatea trebuie să evite învinovățirea victimei. (3) Victima trebuie încurajată să solicite ajutorul corespunzător. Articolul 619 — Protecția martorilor(1) Persoanele care semnalează abuzuri trebuie tratate cu responsabilitate. (2) Intimidarea martorilor este incompatibilă cu principiile dreptății. (3) Problemele juridice privind protecția martorilor se soluționează potrivit legii. Articolul 620 — Dreptatea(1) Creștinul este chemat să urmărească dreptatea. (2) Dreptatea nu trebuie confundată cu răzbunarea. (3) Nimeni nu trebuie condamnat pe baza unor acuzații neverificate. Articolul 621 — Prezumția de nevinovăție(1) O persoană acuzată de o faptă nu trebuie considerată vinovată înainte de stabilirea vinovăției potrivit legii. (2) Comunitățile religioase trebuie să evite condamnările bazate doar pe zvonuri. (3) Adevărul trebuie căutat cu responsabilitate. Articolul 622 — Mărturisirea și responsabilitatea(1) Creștinul este încurajat să își recunoască greșelile. (2) Pocăința presupune asumarea responsabilității și dorința de îndreptare. (3) Pocăința nu trebuie folosită pentru a ascunde sau continua abuzul. Articolul 623 — Îndreptarea(1) Persoana care a greșit este chemată să se îndrepte. (2) Îndreptarea presupune schimbarea comportamentului. (3) Atunci când există victime, repararea răului trebuie urmărită în limitele legii și posibilităților. Articolul 624 — Iubirea și dreptatea(1) Iubirea creștină trebuie să fie unită cu dreptatea. (2) A iubi o persoană nu înseamnă a ascunde răul pe care îl face. (3) Protejarea celui vulnerabil este o formă de responsabilitate față de aproapele. Articolul 625 — Principiul sacru al vieții și demnității(1) Viața și demnitatea fiecărei persoane trebuie respectate. (2) Omorul, tortura, violența, răzbunarea, sclavia, exploatarea și abuzul sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții. (3) Creștinul este chemat să fie făcător de pace, apărător al celui vulnerabil și slujitor al aproapelui. Articolul 626 — Pacea(1) Pacea este un principiu fundamental al vieții creștine. (2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea și să evite violența. (3) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale. Articolul 627 — Făcătorii de pace(1) Persoanele care contribuie la împăcarea celor aflați în conflict trebuie respectate. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să promoveze reconcilierea. Articolul 628 — Rezolvarea conflictelor(1) Un conflict nu trebuie transformat în răzbunare. (2) Părțile sunt încurajate să discute și să caute o soluție. (3) Atunci când există pericol sau infracțiuni, trebuie solicitat ajutorul autorităților competente. Articolul 629 — Interzicerea răzbunării colective(1) Nimeni nu trebuie pedepsit pentru fapta altei persoane. (2) O comunitate religioasă nu trebuie atacată pentru acțiunile unui singur membru. Articolul 630 — Pace între comunitățile creștine(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții sunt chemați să evite conflictele violente. (2) Diferențele doctrinare trebuie discutate pașnic. (3) Cooperarea în fapte de caritate trebuie încurajată. Articolul 631 — Pace între religii(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la pacea dintre comunitățile religioase. (2) Diferențele de credință nu justifică agresiunea. Articolul 632 — Războiul(1) Războiul provoacă suferință și pierderi omenești. (2) Comunitățile creștine trebuie să promoveze pacea și prevenirea conflictelor. (3) În situațiile reglementate de dreptul aplicabil, protejarea civililor și respectarea dreptului umanitar trebuie urmărite. Articolul 633 — Protecția civililor(1) Persoanele civile trebuie protejate în timpul conflictelor armate potrivit dreptului aplicabil. (2) Copiii și persoanele vulnerabile necesită protecție specială. Articolul 634 — Prizonierii și persoanele capturate(1) Persoanele capturate în timpul unui conflict trebuie tratate cu demnitate și potrivit dreptului aplicabil. (2) Tortura și tratamentele degradante sunt condamnate. Articolul 635 — Armata(1) Persoanele care servesc în forțele armate trebuie să respecte legea. (2) Credința creștină poate inspira responsabilitatea, disciplina și protejarea aproapelui. (3) Ordinul ilegal nu devine moral doar pentru că este dat de o persoană cu autoritate. Articolul 636 — Curajul(1) Curajul nu înseamnă căutarea violenței. (2) Curajul creștin presupune apărarea celui nedreptățit, protejarea celor vulnerabili și asumarea responsabilității. Articolul 637 — Apărarea aproapelui(1) Creștinul este chemat să îl ajute pe cel aflat în pericol. (2) Ajutorul trebuie acordat în mod responsabil și în limitele legii. (3) Protejarea aproapelui nu trebuie transformată în răzbunare. Articolul 638 — Autoapărarea(1) Drepturile privind apărarea unei persoane împotriva unui atac sunt stabilite de lege. (2) Prezenta Constituție nu justifică răzbunarea sau folosirea excesivă a forței. Articolul 639 — Condamnarea terorii(1) Terorizarea populației și atacarea persoanelor nevinovate sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții. (2) Credința religioasă nu poate fi folosită pentru justificarea terorii. Articolul 640 — Ura politică și religioasă(1) Creștinul trebuie să evite transformarea diferențelor politice sau religioase în ură personală. (2) Disputele trebuie purtate prin mijloace pașnice și legale. Articolul 641 — Respectarea legii(1) Creștinii trebuie să respecte legile statului în care trăiesc. (2) Credința religioasă nu constituie un drept general de a încălca legea. (3) Atunci când există un conflict între o regulă internă a unei comunități și lege, legea aplicabilă prevalează. Articolul 642 — Respectarea autorităților(1) Autoritățile publice trebuie respectate. (2) Respectul față de autorități nu înseamnă acceptarea abuzului. (3) Cetățeanul are dreptul să conteste în mod legal o măsură pe care o consideră nedreaptă. Articolul 643 — Responsabilitatea civică(1) Creștinul este chemat să fie un cetățean responsabil. (2) El este încurajat să respecte regulile comunității și să contribuie la binele public. Articolul 644 — Ajutorarea comunității(1) Creștinii sunt încurajați să ajute persoanele sărace, bolnave, singure sau aflate în dificultate. (2) Ajutorul trebuie oferit fără umilire. Articolul 645 — Voluntariatul(1) Voluntariatul este încurajat în comunitățile creștine. (2) Activitățile de voluntariat trebuie să fie realizate liber și responsabil. (3) Voluntarii trebuie tratați cu respect. Articolul 646 — Protecția persoanelor fără adăpost(1) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele fără adăpost. (2) Ajutorul poate include hrană, îmbrăcăminte, adăpost temporar și îndrumare către servicii competente. Articolul 647 — Sprijinirea celor săraci(1) Sărăcia nu trebuie privită ca motiv de dispreț. (2) Comunitățile creștine sunt încurajate să organizeze programe de ajutorare. (3) Persoanele sărace trebuie tratate cu aceeași demnitate ca orice altă persoană. Articolul 648 — Solidaritatea(1) Creștinii sunt chemați să manifeste solidaritate față de cei aflați în suferință. (2) Solidaritatea trebuie să se manifeste prin fapte concrete. Articolul 649 — Responsabilitatea față de societate(1) Comunitățile creștine trebuie să contribuie la pacea și binele societății. (2) Ele pot desfășura activități educative, sociale, culturale și caritabile. (3) Aceste activități trebuie să respecte legea și drepturile tuturor persoanelor. Articolul 650 — Marele principiu al păcii(1) Creștinul trebuie să fie un om al păcii și al împăcării. (2) Nicio diferență de religie, confesiune, opinie sau origine nu justifică violența împotriva unei persoane. (3) Adevărata putere a comunității creștine trebuie să se manifeste prin iubire, dreptate, milă, responsabilitate și slujirea aproapelui. Articolul 651 — Fundamentul moral(1) Prezenta Constituție are ca fundament moral iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui. (2) Creștinul este chemat să își trăiască libertatea cu responsabilitate. (3) Regulile acestei Constituții nu înlocuiesc Biblia și nu pretind să fie o nouă revelație. Articolul 652 — Prima Poruncă„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”(1) Creștinul este chemat să Îl cinstească pe Dumnezeu. (2) Niciun lucru material, om sau putere nu trebuie transformat în Dumnezeu. (3) Credința creștină este monoteistă. Articolul 653 — A Doua Poruncă„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare... ”(1) Creștinul trebuie să evite idolatria. (2) Bunurile materiale, banii, puterea și faima nu trebuie transformate în idoli. (3) Aplicarea acestei porunci trebuie înțeleasă potrivit tradiției fiecărei Biserici creștine. Articolul 654 — A Treia Poruncă„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect. (2) Credința nu trebuie folosită pentru jurăminte false sau înșelăciune. (3) Dumnezeu nu trebuie invocat pentru justificarea răului. Articolul 655 — A Patra Poruncă„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești.”(1) Creștinul este chemat să păstreze un timp pentru Dumnezeu, rugăciune și odihnă. (2) Tradițiile privind ziua de cult diferă între comunitățile creștine. (3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută potrivit tradiției și legii aplicabile. Articolul 656 — A Cincea Poruncă„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... ”(1) Părinții trebuie respectați. (2) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și proteja și educa copiii. (3) Respectul nu justifică abuzul. Articolul 657 — A Șasea Poruncă„Să nu ucizi.”(1) Viața umană trebuie respectată. (2) Omorul, violența și răzbunarea sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții. (3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale. Articolul 658 — A Șaptea Poruncă„Să nu săvârșești adulter.”(1) Căsătoria trebuie tratată cu fidelitate și responsabilitate. (2) Soții sunt chemați la respect reciproc. (3) Infidelitatea nu justifică violența sau răzbunarea. Articolul 659 — A Opta Poruncă„Să nu furi.”(1) Proprietatea altuia trebuie respectată. (2) Furtul și frauda sunt condamnate. (3) Bunurile trebuie dobândite prin mijloace cinstite. Articolul 660 — A Noua Poruncă„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”(1) Creștinul trebuie să respecte adevărul. (2) Calomnia, mărturia mincinoasă și acuzațiile false sunt condamnate. (3) Dreptatea trebuie întemeiată pe adevăr. Articolul 661 — A Zecea Poruncă„Să nu poftești... ”(1) Creștinul este chemat să evite lăcomia și invidia. (2) Bunurile aproapelui trebuie respectate. (3) Dorința de avere nu trebuie să conducă la înșelăciune sau furt. ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS HRISTOSArticolul 662 — Cea mai mare poruncăIisus Hristos învață: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău... ”(1) Iubirea de Dumnezeu reprezintă fundamentul vieții creștine. (2) Credința trebuie să fie însoțită de fapte bune. Articolul 663 — Iubirea aproapeluiIisus Hristos învață: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”(1) Aproapele trebuie tratat cu respect. (2) Creștinul nu trebuie să îl umilească, să îl exploateze sau să îl agreseze. Articolul 664 — Porunca iubirii vrăjmașilor(1) Creștinul este chemat să își iubească vrăjmașii. (2) El trebuie să se roage pentru cei care îl prigonesc. (3) Această poruncă nu înseamnă că victima trebuie să rămână într-o situație periculoasă. Articolul 665 — Iertarea(1) Creștinul este chemat să ierte. (2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului. (3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protecția victimei. Articolul 666 — „Nu judecați”(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea nedreaptă a aproapelui. (2) Acest principiu nu împiedică autoritățile să stabilească responsabilitatea potrivit legii. (3) Discernământul și dreptatea trebuie păstrate. Articolul 667 — Fericirile(1) Creștinul este chemat să urmărească virtuți precum smerenia, mila, curăția inimii și pacea. (2) Fericirile rostite de Iisus Hristos constituie un model moral fundamental. (3) Creștinul trebuie să urmărească binele, nu doar aparența religioasă. Articolul 668 — Milostenia(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie. (2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și fără umilirea celui sărac. Articolul 669 — Rugăciunea(1) Rugăciunea este parte fundamentală a vieții creștine. (2) Creștinul poate să se roage personal și împreună cu comunitatea. (3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru manipularea altora. Articolul 670 — Postul(1) Postul este o practică importantă în numeroase tradiții creștine. (2) Forma și regulile postului diferă între Ortodoxie, Catolicism și Protestantism. (3) Practica postului trebuie să urmărească apropierea de Dumnezeu și cultivarea responsabilității. Articolul 671 — Slujirea aproapelui(1) Iisus Hristos îi cheamă pe oameni la slujire. (2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celui slab. (3) Liderul trebuie să fie responsabil față de cei pe care îi slujește. Articolul 672 — Adevărul(1) Creștinul este chemat să trăiască în adevăr. (2) Minciuna, manipularea și înșelăciunea trebuie respinse. (3) Adevărul trebuie spus cu iubire și discernământ. Articolul 673 — Milostivirea(1) Creștinul este chemat să manifeste milă față de cel care suferă. (2) Comunitățile creștine trebuie să fie aproape de cei vulnerabili. (3) Milostivirea trebuie transformată în fapte concrete. Articolul 674 — Regula de aurIisus Hristos învață principiul: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”(1) Creștinul trebuie să îi trateze pe ceilalți așa cum dorește să fie tratat. (2) Acest principiu trebuie aplicat în familie, Biserică, școală, muncă și societate. Articolul 675 — Fundamentul întregii Constituții(1) Cele Zece Porunci și învățăturile lui Iisus Hristos constituie un fundament moral important pentru această Constituție. (2) Principiile centrale sunt iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, adevărul, dreptatea, mila, iertarea, pacea și respectarea vieții. (3) Prezenta Constituție este un proiect de principii pentru creștini și nu înlocuiește Biblia, constituțiile statelor sau legile civile. Articolul 676 — Recunoașterea greșelii(1) Creștinul este chemat să își recunoască greșelile. (2) Nimeni nu trebuie să își ascundă răul în spatele unei aparențe religioase. (3) Recunoașterea greșelii trebuie să fie urmată de dorința de îndreptare. Articolul 677 — Pocăința(1) Pocăința presupune întoarcerea de la rău către Dumnezeu și bine. (2) Pocăința nu trebuie redusă la cuvinte. (3) Schimbarea comportamentului reprezintă o parte importantă a pocăinței. Articolul 678 — Iertarea lui Dumnezeu(1) Creștinul mărturisește că Dumnezeu este milostiv și iartă pe cel care se pocăiește sincer. (2) Iertarea nu trebuie folosită ca pretext pentru repetarea intenționată a răului. (3) Omul este chemat să își schimbe viața. Articolul 679 — Iertarea aproapelui(1) Creștinul este chemat să ierte greșelile aproapelui. (2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului. (3) Împăcarea trebuie urmărită atunci când este posibilă și sigură. Articolul 680 — Împăcarea(1) Creștinii sunt încurajați să caute împăcarea. (2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate. (3) Nimeni nu trebuie obligat să se împace cu o persoană care continuă să îl agreseze. Articolul 681 — Smerenia(1) Smerenia este o virtute creștină. (2) Nimeni nu trebuie să se considere superior celorlalți din cauza religiei, averii sau poziției sale. (3) Smerenia nu înseamnă acceptarea nedreptății. Articolul 682 — Răbdarea(1) Creștinul este chemat la răbdare. (2) Mânia nu trebuie să conducă la violență. (3) În conflicte, răbdarea poate preveni fapte grave. Articolul 683 — Cumpătarea(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și comportamentul. (2) Excesul și dependențele trebuie combătute. (3) Cumpătarea trebuie să contribuie la o viață responsabilă. Articolul 684 — Curajul moral(1) Creștinul trebuie să aibă curajul de a apăra adevărul. (2) Curajul nu înseamnă agresivitate. (3) A apăra o persoană vulnerabilă prin mijloace responsabile reprezintă o formă de curaj. Articolul 685 — Credința(1) Credința în Dumnezeu reprezintă fundamentul spiritual al vieții creștine. (2) Credința trebuie însoțită de responsabilitate și fapte bune. Articolul 686 — Nădejdea(1) Creștinul este chemat să păstreze nădejdea în Dumnezeu. (2) Nădejdea trebuie să îl ajute să depășească încercările fără să își piardă iubirea față de ceilalți. Articolul 687 — Dragostea(1) Dragostea față de Dumnezeu și aproapele reprezintă una dintre cele mai importante porunci creștine. (2) Dragostea nu justifică abuzul. (3) Dragostea adevărată urmărește binele persoanei. Articolul 688 — Bunătatea(1) Creștinul este chemat să facă bine. (2) Bunătatea trebuie manifestată prin fapte concrete. (3) Bunătatea trebuie oferită fără discriminare nedreaptă. Articolul 689 — Blândețea(1) Blândețea trebuie să caracterizeze comportamentul creștin. (2) Blândețea nu înseamnă slăbiciune. (3) Ea presupune controlul violenței și al mâniei. Articolul 690 — Curăția inimii(1) Creștinul este chemat să își păstreze gândurile și intențiile orientate spre bine. (2) Ura, răzbunarea și dorința de a face rău trebuie combătute. Articolul 691 — Respectul în familie(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii și siguranței. (2) Violența domestică este incompatibilă cu acest principiu. (3) Soții și copiii trebuie tratați cu demnitate. Articolul 692 — Fidelitatea(1) Soții sunt chemați la fidelitate și respect reciproc. (2) Gelozia nu justifică controlul violent sau abuzul. (3) Problemele din familie trebuie abordate prin dialog și, atunci când este necesar, prin sprijin specializat. Articolul 693 — Gelozia(1) Gelozia nu trebuie transformată în posesivitate. (2) Nimeni nu are dreptul să își controleze sau agreseze partenerul din gelozie. (3) Încrederea și respectul trebuie cultivate în familie. Articolul 694 — Copiii(1) Copiii trebuie protejați și educați cu iubire și responsabilitate. (2) Bătaia și abuzul nu reprezintă metode legitime de educație. (3) Copilul trebuie să beneficieze de protecție împotriva violenței și exploatării. Articolul 695 — Părinții(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji copiii. (2) Autoritatea părintească trebuie exercitată responsabil. (3) Părintele nu trebuie să folosească religia pentru a justifica abuzul. Articolul 696 — Biserica(1) Comunitățile bisericești trebuie să fie locuri de rugăciune, credință, educație și sprijin. (2) Abuzul de autoritate religioasă este condamnat. (3) Nicio funcție bisericească nu trebuie folosită pentru exploatarea credincioșilor. Articolul 697 — Conducătorii religioși(1) Preoții, pastorii, episcopii și ceilalți conducători religioși trebuie să își exercite responsabil funcția. (2) Autoritatea spirituală nu trebuie folosită pentru manipulare, amenințare sau îmbogățire frauduloasă. (3) Conducătorii religioși trebuie să respecte legea și demnitatea credincioșilor. Articolul 698 — Protejarea comunității(1) Comunitatea creștină trebuie să protejeze persoanele vulnerabile. (2) Orice acuzație serioasă de abuz trebuie tratată responsabil și, atunci când este cazul, transmisă autorităților competente. (3) Credința și iertarea nu trebuie folosite pentru ascunderea faptelor grave. Articolul 699 — Chemarea creștinului(1) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu și să își iubească aproapele. (2) El este chemat să respingă violența, ura, înșelăciunea, furtul, exploatarea și nedreptatea. (3) El este chemat să promoveze pacea, adevărul, mila, dreptatea, iertarea și responsabilitatea. (4) Ortodocșii, catolicii și protestanții pot păstra tradițiile proprii, respectând în același timp demnitatea celorlalți creștini. Articolul 700 — ÎNCHEIEREA CONSTITUȚIEI(1) „Drepturile tuturor Creștinilor” reprezintă un proiect de principii destinat tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante. (2) Prezenta Constituție afirmă dreptul creștinului la credință, rugăciune, libertate religioasă, demnitate, familie, educație, exprimare, asociere, muncă, proprietate și participare la viața societății, în condițiile legii. (3) Prezenta Constituție condamnă violența, bătaia, violența domestică, omorul, tortura, ura, răzbunarea, înșelăciunea, furtul, corupția, exploatarea, traficul de persoane și orice formă de abuz. (4) Prezenta Constituție afirmă importanța Celor Zece Porunci, a învățăturilor lui Iisus Hristos și a principiilor iubirii aproapelui, adevărului, dreptății, milei, iertării și păcii. (5) Nicio prevedere a acestei Constituții nu trebuie interpretată ca autorizând violența, persecuția religioasă sau încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane. (6) Creștinul este chemat să fie un om al credinței, al adevărului, al păcii și al iubirii. DECLARAȚIE FINALĂAceastă Constituție a fost elaborată la data de 15 august 2026. Titlu: DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILORNumăr total: 700 de articole. [Autorul: Cristian Diaconița]. Destinată, ca proiect, tuturor creștinilor: ortodocși, catolici și protestanți. Principiul central: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău... și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”— Matei 22:37–39.