Când căzut eram în vale
autor. Diana G. U.

Când căzut eram in vale,
Printre recile ruine,
Ai venit să-mi dai salvare,
Să-mi ștergi grelele suspine.

Roua dimineții sfinte,
Stingea focul meu de dor,
Ca să caut veșnicia,
Ca să urc... să nu cobor.

Când eram zdrobit de gânduri,
Mi-ai dat bucuria Ta,
Să nu-mi fie grea urcarea,
Ca să pot ușor urca.

Legământul meu cu Tine,
Pace-ntruna mi-a adus,
Nici în noaptea cea mai lungă,
Nu ai stat de mine-ascuns.

Când rămas-am singur Doamne,
Tu de mine n-ai uitat,
Mâna Ta de cui străpunsă,
L-a-l Tău piept ea m-a purtat.

Bucuria mântuiri,
Este dar neprețuit,
Când mă-nconjura-ntristarea,
Harul Tău m-a fericit.

Ce frumos este cu Tine,
Pe oriunde aș umbla,
Desfătare-mi este Doamne,
Zi de zi prezența Ta.

Așternut mi-e bunătate-a,
Ce-am văzut-o pe calvar,
Și iubirea-ți pentru mine,
Ce nu are vre-un hotar.

O, Isuse, O, Isuse,
Mă ajuți a-nainta,
Fără tine nici-odată,
Să pășesc nu aș putea.

Fără Tine sunt doar lutul,
Ars de vremuri ce-au trecut,
Mut mi-e glasul fără Tine,
Stânca mea, cerescul scut.
Amin