Rugăciunea-i haina vieții
autor. Diana G. U.

Rugăciunea-i haina vieții,
Este drum spre veșnicie,
Este-o mare de putere,
Un izvor de bucurie.

​Prin ea sufletul se-nalță,
Dincolo de nori și stele,
Să găsească alinare,
În momentele mai grele.

​Ea e puntea către ceruri,
Când pământul ne doboară,
Este șoapta blândă, sfântă,
Ce în inimă coboară.

​Când genunchii se apleacă,
Cerul-ntreg stă-n ascultare,
Nu e plâns fără răspunsuri,
Nici durere mult prea mare.

​Pace sfântă, fără margini,
Se revarsă ca un râu,
Rugăciunea-i cheia vieții,
Cingătoarea de la brâu.

​Să te rogi și-n vreme bună,
Să te rogi și în furtună,
Căci prin rugăciune, Domnul,
Strâns la pieptul Lui ne adună.

​Ea dă aripi și nădejde,
Celor obosiți pe cale,
E lumina ce străpunge,
Umbra din adânc de vale.

​Nu sunt vorbe mult prea simple,
Nici suspine prea mărunte,
Pe care Stăpânul vieții,
Să nu vrea să le asculte.

​Când se lasă noaptea neagră,
Și dușmanul te-nconjoară,
Rugăciunea este scutul,
Arma care îl doboară.

​E parfum adus pe-altare,
E tămâie arzătoare,
Ce transformă orice suflet,
Este ea eliberare.

​De aceea-n orice vreme,
Fă-ți din rugă adăpost,
Ea dă sesns și vieții tale,
Zilelor le dă un rost.

​Iar când drumul se sfârșește,
Și treci pragul spre splendoare,
Rugăciunea de pe urmă,
Se preschimbă-n sărbătoare.
Amin