În iubirea Ta divină, am găsit și har și pace,
Inima-mi mereu îți cântă, chiar și-atunci când gura tace.

Când furtuna vieții vine, și puterea mea slăbește,
Brațul Tău la piept mă poartă, , și credința-mi întărește.

Tu-mi alini orice durere, și-mi aduci senin în noapte,
Iar Cuvântul Tău alungă, clipa plină ce-i de șoapte.

Pe cărarea mântuirii, mă conduci cu grijă sfântă,
Ți-e Doamne, numai Ție, când alerg... ființa-ți cântă.

Fie ziua cât de lungă, oricâte-ncercări ar fi,
Lângă Tine am nădejde, căci în veci mă vei iubi.

Când privesc spre cerul slavei, inima-mi tresaltă-n zare,
Știu că-acolo mă așteaptă veșnica a Ta-ndurare.

Harul Tău îmi este hrană pe cărarea cea pustie,
Iar iubirea Ta-mi aprinde dor de sfânta veșnicie.

Când vrăjmașul mă-nconjoară aruncând săgeți amare, Numele-Ți îmi este scutul, și puterea mea cea mare.

Nu mă tem de încercare, nici de noaptea cea adâncă,
Căci prezența Ta, o Doamne, lângă mine-i ca o stâncă.

Îmi vorbește cu blândețe: „ Nu te uit, cu rine sunt,
Eu sunt stânca mântuirii, scutul tău de pe pământ.”

De aceea, cu credință, voi păși mereu prin toate,
Până-n ziua întâlnirii, când vom fi pe veci aproape.

Până-atunci, prin orice vreme, voi păstra privirea-n sus,
Căci lumina mea și calea sunt prin Tine, scump Isus.
Amin