Când zorii se revarsă peste lume,
Și soarele răsare liniștit,
Eu mă gândesc, Doamne, la Tine,
La tot ce prin iubire ai zidit.

O pasăre se-nalță către ceruri,
Un râu își poartă apa către mare,
Iar vântul trece lin printre copaci,
Vestind măreția Ta cea mare.

Când noaptea se așterne peste sate,
Și stelele răsar pe cerul sfânt,
În liniștea ce cuprinde totul,
Simt că Tu ești aproape de pământ.

Când pașii mei se pierd pe căi străine,
Și inima îmi este apăsată,
Ridic privirea către Tine, Doamne,
Căci știu că mâna Ta nu mă desparte.

Tu ești speranța sufletului meu,
Lumina care-n întuneric vine,
Când lumea spune că nu mai pot,
Eu știu că pot, fiindcă sunt cu Tine.

Iar dacă într-o zi voi fi departe,
Și drumul vieții mele s-o sfârși,
Voi ști că mă așteaptă veșnicia,
În brațul Tău, în cer, pentru vecii.