Frumoasă-nțelepciune
Autor: Traian Dorz
Album: Poezii din lucrările de proză
Categorie: Zidire spirituala
Frumoasă-nțelepciune e cea ce se smerește
și mai presus ca dânsa pe altu-l socotește...
Și nu se rușinează să-ntrebe ce nu știe
și-apoi să mulțumească, primind cu bucurie.
... Cât cauți înțelepciunea te-arați că ești cuminte,
căci numai mintea bună dorește-a' ei cuvinte...
Când ştii un om ce-o are, fă tot ce poți și-l cată,
căci înțelepți, pe lume, nu mulți sunt, niciodată.
Împărăteasa Sebei așa înțelepciune
arată c-a avut-o prin gândurile-i bune;
când a aflat că este un înțelept mai mare,
s-a ostenit să-l cate la orice depărtare.
Un înțelept pe lume mai mult e ca un rege
căci regi pot fi o mie - un înțelept s-alege.
Dacă-l găsești, ascultă-l, c-a' lui cuvinte, toate,
sunt aur și lumină şi pietre nestemate...
Hristos a fericit-o mai mult ca neamul vinii
ce nu știa s-asculte cuvintele Luminii...
Ea-n Ziua Judecății va străluci voioasă,
căutarea-nțelepciunii făcând-o-n veci frumoasă...
*
O, voi, surori alese, căutați cuvinte drepte,
pe calea rugăciunii s-ajungeți înțelepte! ...
Căci nu e frumusețe cum este-nțelepciunea
ce-o strânge osteneala și-o ține rugăciunea...
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/327455/frumoasa-ntelepciune