Unde vrei să-ți petreci veșnicia?

                                               Ioan 17:1-3

         „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.

            Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.”

            Mântuitorul sufletelor noastre, Domnul Isus Cristos spune în Ioan 6:47 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.”

          Aceasta este o frumoasă promisiune rostită de către Cel ce este Da şi Amin, Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega. Isus Cristos, Domnul!

            Cine crede în Mine, zice Mântuitorul, a trecut din timpul măsurabil în cel nemăsurabil. Adică are locul asigurat în veşnicie.

            Dar ce este veşnicia?

            Veşnicia, după Cuvântul rostit de către Mântuitorul, este un loc de fericire lângă tronul lui Dumnezeu.

          „Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică... ” Zice Cuvântul Domnului în Isaia 57:15a.

         În Cartea profetului Isaia, veșnicia este pomenită o singură dată și atunci este prezentată ca „locuința lui Dumnezeu”. Veșnicia, locul în care locuiește Dumnezeu.

            De fapt, există două locuințe veșnice:

            Un loc, sau o locuință a lui Dumnezeu, despre care Domnul Isus spune în Ioan 14 că are multe locașuri, și un loc veșnic sau o locuință a lui Satan, care are doar un singur loc. Locuința lui este atât de mare însă încât în ea vor încăpea și vor intr, fără drept de apel, miliardele de oameni care nu au vrut să asculte de chemarea lui Dumnezeu la pocăință.

            Acolo arde focul veșnic.

            Să nu se înșele nimeni, crezând că este doar o metaforă folosită în Cuvântul Sfânt, pentru că Domnul Dumnezeu nu se joacă cu cuvintele și nu se joacă cu oamenii.

           Există o locuință a celor ce trăiesc veșnic în prezența lui Dumnezeu și există o locuință a celor ce suferă veșnic în prezența celui rău.

            Pentru locul pe care-l stăpânește Satan, el face orice ca să-și prezinte marfa în culori stridente, atractive pentru ochii de carne, atrăgând mulțimi de oameni ca pe niște turme care merg spre abator.

            Fiecare om însă, care trăiește pe pământul acesta, poate să aleagă locul în care vrea să ajungă și fiecare poate să-și aleagă locul în care vrea să-și petreacă eternitatea.

         În fiecare dimineață Domnul Dumnezeu coboară la paturile noastre de odihnă cu oferta Sa de viață, dar nu obligă pe nimeni să o primească.

            Poți să-ți folosești timpul lucrând pentru Domnul, în prezența Sa, sau poți să-l irosești după buna ta plăcere și să faci voia dumnezeului veacului acestuia. Ești liber să faci tot ce vrei cu timpul tău și cu viața ta!

          Poți să pierzi zilele și nopțile în plăcerile tale, poți să faci orice vrei cu timpul și cu viața ta. Dar, Domnul din cer îți spune prin Eclesiastul 11:9b: „…Să știi, dar, că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”

            Și nu are importanță dacă trăiești mai mult sau mai puțin pe pământ, important este ca în fiecare zi să trăiești și să te comporți ca și cum ar fi ultima ta zi, pregătindu-te să intri în veșnicie.

         Veșnicia este prea lungă însă, ca să nu te preocupe într-un mod serios și să nu te împaci chiar astăzi cu Dumnezeu. Este prea aproape ca să nu te pregătești chiar astăzi să-i pășești pragul.

            Iacov spune în epistola sa în cap. 4:14: „Și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.”  Domnul Dumnezeu este veșnic și rămâne în veac. Pentru El, o zi este ca o mie de ani.

            Pentru noi oamenii, timpul este foarte scurt și prea nesigur. Noi nu avem nici măcar siguranța clipei următoare. Ne naștem, trăim mai mult sau mai puțin și apoi trecem „pragul” veșniciei. Nici unul dintre noi nu are promisiunea fermă că mâine va trăi, sau că mâine va putea face ceva.

            Tot Iacov ne îndeamnă să spunem: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

            De fapt, viața pe care o trăim în trup, este un dar de la Domnul și este o „bucățică”, oferită cu măsură fiecăruia dintre noi, o „firimitură” ruptă din veșnicie și dăruită nouă tuturor.

            Unora le-a fost dăruită o măsură mai mică, altora o măsură mai mare, dar suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul în care folosim ceea ce am primit fiecare dintre noi. Fiecare va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, de felul cum a trăit pe pământul acesta.

           Însă oricine vrea să petreacă veșnicia la sânul lui Dumnezeu, în locuința Sa veșnică, trebuie să trăiască după voia Domnului.

           Despre Enoh Biblia nu ne spune multe lucruri, doar atât: că el a umblat cu Dumnezeu o vreme și apoi a fost mutat de pe pământ, ca să nu vadă și să nu guste moartea. În Evrei 11, ni se spune că Enoh a primit mărturia că „Este plăcut lui Dumnezeu”.

            N-ai vrea să spună Domnul și despre tine așa cum a spus despre Enoh și cum a spus despre Daniel? „Vino Enoh om plăcut, vino acasă. Sau, vino Daniele, om plăcut Mie”? Ți-ai sfârșit alergarea pe pământ, acum intră în bucuria Tatălui.

        Tuturor celor ce fac voia Sa și tuturor celor ce se încred în Domnul Isus Cristos ca Mântuitor, El le-a pregătit un loc „Acasă” în cerul Său.

            Și despre Noe ne spune Biblia că a umblat cu Dumnezeu, și drept răsplată Domnul l-a salvat din apele potopului. „Noe, spune Cuvântul Sfânt: era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui.”

            Mai târziu, în Genesa 6:22, Cuvântul Sfânt declară despre el că: „…Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu” și așa a ajuns în veșnicie, făcând voia lui Dumnezeu.

            Exemplele acestea ne arată faptul că se poate!

Într-o lume idolatră, într-o lume care se îndepărtează tot mai mult de adevărul lui Dumnezeu, într-o lume în care păcatul a ajuns la culme, se poate să trăiești o viață de neprihănire, plăcută înaintea lui Dumnezeu.

            Viețile noastre sunt în mâinile Dumnezeului Sfânt și Suveran. Chiar și viața celui ce stă departe de Domnul, este în mâinile Sale. Dar veșnicia nu o va petrece cu El, dacă aici pe pământ, cât încă mai este Har, nu s-a predat Lui.

            Într-o zi cu toții vom sta înaintea Domnului și vom da socoteală pentru fiecare clipă trăită pe pământ. Vom da socoteală pentru fiecare cuvânt rostit, pentru fiecare faptă pe care am săvârșit-o, bună sau rea.

           Timpul acesta măsurabil este pe sfârșite. Tu, prieten drag, unde vrei să-ți petreci veșnicia? În Casa Tatălui ceresc sau în întunericul de afară?

            În Isaia, 21:11-12, Duhul Sfânt strigă:

            „Străjerule, cât mai este din noapte?” „Străjerule, mai este mult din noapte?”

            Străjerul răspunde: „Vine dimineața, și este tot noapte.”

            Pentru cei ce și-au predat viața în mâinile Domnului, în curând va trece noaptea și va răsări Soarele neprihănirii, Isus Cristos, care va zice: „Vino rob bun și credincios, de intră în bucuria Tatălui ceresc.”