Când simt greul tot mai tare
Și știu că nu mai pot
Să merg pe calea dreaptă,
Eu strig înspre Hristos.

Căzut sub cruce jos,
Doborât de o săgeată,
Curgând sânge din rană,
Eu nu vreau să renunț la tot.

Simt cum totul se pierde,
Văzând cu ochii mei
A vrăjmașului armată
Ce spre mine se îndreaptă.

M-a țintit de la distanță,
Făcând să văd totul în ceață,
Aducând norii negri
Peste întreaga mea casă.

Crezând că e ultima săgeată
Și am să fiu doborât,
Dar el ce poate să aibă în gând?
Oare a uitat că de Isus a fost înfrânt?

A uitat că al meu Salvator
E Dumnezeu din Cer,
Al miilor de îngeri conducător,
Și la un cuvânt de-al Lui
Toți ostașii iadului pier.

Eu mă încred în al meu Dumnezeu,
Chiar o mie de s-au ridicat,
Eu știu că Dumnezeu mă va ridica
Și deasupra lor voi zbura.

De rușine se vor ascunde
În cel mai întunecos loc din iad,
Căci ei nu au avut putere asupra mea,
Rană de moarte să-mi dea.