Aud, măicuță că te simți mai bine
Că ieri, te-ai ridicat din vechiul pat;
Te-a izbăvit Acel ce-n rugăciune
Atâtea nopți la rând tu l-ai chemat!

Aud măicuță c-ai deschis iar poarta
Și-n drum ca altădată, ai ieșit;
Fântâna cea din colț, murmuitoare
Năvalnica ta sete-a potolit!

Aud măicuță că întrebi de mine
Și azi îți scriu, să știi că n-am uitat
De mâna ta cea sfăntă, de iubirea-ți
Ce calea-mi către cer mi-a arătat!

Și nu te îngrijora, în scurtă vreme
La tine vin, măicuță precum vrei;
Tu, viul meu portret de biruință
Și sprijin tare în toți anii mei!

Mă bucur, c-ai să fii din nou senină;
Cum toamna asta blândă, luă ființă
Și ca un semn, ea se grăbi s-aducă
Un steag măreț de vie biruință...



Biruințele lui David