Alergăm timp de o viață
După scopuri cu final,
Adunând valori de gheață,
Bogății de suprafață,
Dar... săraci spiritual!

Alergăm, trăind momentul,
Neștiind că, pe pământ,
Ce suntem, e doar fragmentul
Ce ne scrie testamentul,
Dincolo de un mormânt.

Alergăm cu mâini prea pline
De iluzii din noroi,
Dar, ca mâine, ziua vine
Să plecăm spre zări străine,
Însă doar cu pumnii goi.

Alergăm spre ținte care
Ne vor ferici sau nu,
Alergând drum de pierzare,
Alergând sfântă cărare,
Noi decidem, eu și tu!

Alergarea ne consumă
Anii vieții într-un fel,
Dar, în veșnica tribună,
Vom primi sfânta cunună,
Dac-am alergat... spre El.