În inimă port lumina Ta! ! ...
(Vis)



Subit, din aplicație sosit,
După șir lung de misiuni,
L-am căutat pe tata, la locul de muncă,
Și spun cinstit,
În gară nu l-am găsit,
Aveam să văd însă minuni!
A imaginii, Celui ce fusese răstignit! !
Cu un strălucitor halou de lumină,
Aflat în jurul trupului
Domnului domnilor,
Era cam la ora, zero-ntristat,
Într-un întuneric, aproape compact,
Mă-ndreptam spre lăcașul de cult,
Unde se-ntrunea, biserica lângă
Hotel Parc...
Pe tata l-am găsit înăuntru
Într-un jilț, de lemn,
Discuta cu alt om, despre credință
Și rugându-se pios
La poalele crucii, pe care-i Hristos! ...
Și încă câțiva disparați, rumegând
La vorbele ce le rostea, preotul cântând... ,
Și o-ndepărtată rudă, cu-n aer solemn
Și nedemn,
Rostind aberații, cu-o limbă de lemn,
Am contrazis, ce scosese din gură
Stătea-ncremenită, lângă masa cu prescură... ,
Lăcaș de cult, pentru cult protestant,
Având spre altar, pe-o cruce pe Domnul
Înălțat,
Lumină puternică, căzu pe sobor
Ca un trăsnet, orbind ochii tuturor! ! ! ...
Lumina-nconjura trupul lui Isus,
Estompând și crucea pe care e pus,
Puternica Lumină, surprinzătoare,
Îi ascundea, față mâini trunchi și picioare,
Ochii-i impresionau, fosforescent,
Încât detalii nu se vedeau, , oricât eram
De atent,
Parcă tablouri a doi vechi Sfinți,
Ațîțau la-nchinare, copii și părinți,
Le explicam, că cel luminând, între ei
Este Hristosul, Cel născut printre iudei.
Închinare și rugăciuni, făcute Lui,
Totul împlinea, mâna Domnului
Sub atenta privire a Tatălui,
În binecuvântările norodului! ...
Dup-atâta timp, necesita familia să-mi văd,
Dar mergeam mai departe, cu imaginea Domnului,
Împreună-n întunericul, nopții
Și cu el ne mândream și-l prezentam
Pe uliți,
Purtam un cadru dreptunghiular,
Ce lumină făcea, evidențiindu-se clar,
Și emana supremă, siguranță-ntre, sfinți
Dându-le mare importanță,
Mă făcea să-l, laud printre trecători,
Cu o plăcere, ce-mi dădea fiori,
Îl înălțam și-L propovăduiam,
Și ca dovadă Îl arătam,
Era un contur omenesc
Luminat ca un Duh, Dumnezeiesc,
Coborât să se-arate din ceruri,
Prin văzduh,
Eram fericit și sufletu-mi, reflecta
Vorba-i blândă, puterea și dragostea Sa,
O fericire cum alta anume, n-ar exista,
Care și moartea, parcă o anihila! ! ...
Am intrat într-o casă, mare-mpreună
Și parcă acolo cu sângele Sfânt,
Isus pe vecie ne-ampărtășit
Eram bucuros de uitam de pământ,
Dar erau unii consumând, tărie
Eu i-ndrumam să se-oprească,
Că pe Domnul Îl mînie,
Și ascultând, Isus pe ei îi mângâie!
Câțiva totoieni autobusul, așteptau,
De mine, cel ce le vorbeam despre Isus,
Se coteau și râdeau,
Dar fețele lor se amăgeau,
Apoi fericit împărtășit, bucuros
În pat m-am trezit, în suflet, cu Hristos! ...
Nu știu dacă-s un om cucernic,
Dar totul îmi pare, și-acum autentic,
Și iar și iar, Te-aștept să-mi dai har,
Cum mi Te-arăți, mai des, sau mai rar,
Trupul Tău ca un soare ce strălucește,
Fără cuvinte mari, îmi vorbește,
Și totu-nțeleg atâta de clar! ! ...

În acea zi acasă, n-am ajuns
Ci am rămas, cu tata și Domnul Isus,
Pe tatăl meu care, de ceva timp a murit,
Cu mari dureri, de cancer chinuit,
Pentru prima oară, l-am întâlnit ferici, t
Și-s sigur că Isus, ne-a mântuit,
Mulțumesc acestui, Rege iudeu,
In Univers, unic Stăpân și Slăvit DUMNEZEU! ! ! ...
Ruda mea, care-ntrecea măsura,
Prin învățătură falsă, ce leza rău Scriptura,
A plecat într-un grup așteptând Autobusul de Totoi
Comentând infatuați, inepții pentru noi! !
Hristoase Isuse, al nostru Mântuitor,
Le pune gurii un veșnic zăvor! ! ...
Tu Doamne ceri lumii pocăință,
Ei râd de Tine, și-a lor umilință,
Singuri își pregătesc, răsplata
Dată de Cel făcând judecata,
El, autentic în vis mi s-a arătat
Și teribil moralul mi l-a ridicat
Isus Domnul, fie Binecuvântat! ! ! ...
Mare slavă, mărire Ție,
Stăpân, Domn Suprem acum
Și-n veșnicie! ! ! ...
Port conturul, ce strașnic lumina,
Doamne Isuse în inima mea! ! !
Te-așteapt-ai Tăi fii nerăbdători,
Să Isus să revii” să-i faci nemuritori! ! ! ... ”

Moldovan Pavel
02.08. 2024.
Alba Iulia