Chiar dacă valul negru lovește cu dispreț,
Privește înspre Farul ce stă pe mal semeț,
Și chiar de noaptea pare că nu se mai sfârșește,
Privește cu credință spre Cel ce te iubește.

Chiar dacă sunt pe cale, pietre, bolovani,
Și chiar de unii prieteni ți-au devenit dușmani,
Privește spre cununa din slăvile cerești,
Și nu-nceta o clipă pe toți să îi iubești.

Și chiar dacă pe munte urcușu-i foarte greu,
Privește doar înainte, spre cer, spre Dumnezeu,
Iar dacă-s lacrimi multe și aripa ți-e frântă,
Isus vindecă rana, tu crede doar și… cântă!

Prin orice încercare, El e Atotstăpânul
ce-ascultă rugăciunea, și șoapta, și suspinul,
El va răspunde sigur la toate-n timpul Său,
Peste ai Lui copii nu lasă niciun rău!

Răgească mulți ca leii, cât vor putea de tare,
Puterea lor de-acum e doar o simplă boare,
Furtuna-i pe sfârșite, se-nalță un curcubeu,
“Doar Eu sunt Adevărul”, șoptește Dumnezeu!