E liniște!
E atâta liniște,
Îmi aud gândurile vorbind între ele,
despre ce-o să fie mâine,
despre lună și stele,
despre visele mele.

E liniște!
E atâta liniște,
Aud doar vântul umblând
prin câmp,
printre florile de mac,
Ascult și… tac.

E liniște!
E atâta liniște,
Doar amintirile șoptesc
despre ce a fost… mai ieri,
în primele noastre dimineți,
în primele noastre primăveri.

E liniște!
E atâta liniște,
și-i toamnă,
o toamnă cu frunze uscate și ploi.
Stropi triști și greoi
plâng îngropați în noroi.

E liniște!
E atâta liniște,
Doar zăpada scârțâie sub pași obosiți
și gerul…
gerul și-a ridicat reverul
și fluieră discret a iarnă.

E liniște!
E atâta liniște,
Îmi aud inima cum bate
cu putere,
ca și clopotul unei biserici,
ca și toaca în noaptea de-Înviere.

E liniște!
E atâta liniște,
Curând vine Isus,
Se-apropie dimineața!
Ce scurtă e viața!
Un an, zeci de ani, un veac?
Ascult și… tac!
Ascult și… tac!