O, vino, tu, mireasa Mea,
Te-am căutat în nopți de scrum,
Ți-am pus în suflet steaua Mea,
Și Te-am ales pe-al vieții drum.

​Ieși azi din lume, din păcat,
Privește cerul Meu deschis,
Cu sânge sfânt Eu te-am spălat,
Să te conduc în Paradis.

​Ai fost rănită și în frig,
Dar te-am înveșmântat în alb,
În clipe grele nu te las,
Îți dau un adăpost mai cald.

Să nu te temi, rămâi în har,
Păzește candela de dor,
Căci Jertfa Mea de pe altar,
Ți-e scut în veacul trecător.

​Curând, pe nori, am să revin,
Să Te ridic la nunta Mea,
În cerul veșnic și senin,
Unde durerea va cădea.

Ți-am pregătit un loc în veci,
Gătit în slavă sus în cer,
Unde apus nu va mai fi,
Și lacrimile toate pier.

​Să nu te uiți la ce-ai lăsat,
În marea lumii de dureri,
Căci Eu, Cel înviat, ți-am dat,
Să guști din sfinte primăveri.

​Fii trează, dar, în așteptări,
Ascultă glasul Meu de sus,
Căci vine ziua când Eu vin,
Când timpul lumii va fi dus.

​Atunci intra-vom amândoi,
În sărbătoarea făr' sfârșit,
Nu vor mai fi dureri și ploi,
Ci doar un cer nemărginit.

​​Voi șterge umbra de pe chip,
Și orice rană din trecut,
Căci tot clădit ce-i pe nisip,
Va piere-n veacul ce-a trecut.

​O, lasă-ți haina de oftat,
Îmbracă-te în mândru strai,
Căci Regele Te-a căutat,
Să-ți dea o parte-n Sfântul Rai.

​Mai e puțin, rămâi în veghe,
Să nu lași candela să moară,
Căci Eu îți sânt doar ocrotire,
În marea nopții ce coboară.

​Ascultă cântul de strigare,
Ce se aude din vecii,
Se-apropie acea serbare,
De nuntă gata tu să fii.

​Rămâi a Mea, curată, sfântă,
Până când cerul va striga,
Oștirea toată Mie-mi cântă,
Și tu mireas-o ești a Mea.
Amin