Dacă vrei să intri-n viață, să păzești porunca Mea, Este drumul spre lumină, de-o-mplinești... vei lumina.

Când iubirea-ți biruiește, umbra urii din trecut, Harul Meu te însoțește, pe cărare îți sunt scut.

Nu te teme de cădere, dacă iarăși te ridici, Eu dau pace și putere, celor blânzi și celor mici.

Când povara te apasă, și te simți aproape-nfrânt,
Eu rămân a ta lumină, și-al tău sprijin pe pământ.

De vei bate l-a Mea ușă, Eu nicicând n-am să Te-alung,
Brațele îmi sunt deschise, pentru cel ce vine-acum.

Nu privesc la slăbiciunea, ce te-a dus cândva în jos,
Ci la dorul ce te-ndeamnă, să-mi urmezi calea frumos.

Și de-Mi vei păstra Cuvântul, care-i plin doar de iubire,
Vei cunoaște pacea sfântă, care-i drum spre nemurire.

Iar când vremea va apune, peste-al vieții tale drum,
Te-oi chema cu drag pe nume, crede numai azi ce-ți spun.

Când furtuna se ridică, ca să fii dat de rușine,
Eu rămân aceeași stâncă, sprijin numai pentrutine.

Nu te las în întuneric, nici în ceasul cel mai greu,
Căci iubirea Mea veghează, peste viața ta mereu.

De vei plânge-n rugăciune, și vei sta smerit la piept,
Eu voi strânge-a tale lacrimi, căci sunt credincios și drept.

Când vei crede că-i prea lungă, calea când pare un șes,
Îți voi pune-n pas putere, și lumină-n al tău mers.

Nu privi la lumea care, judecă fără să știe,
Ci privește către Mine, sunt Stăpân pe bucurie.

Iar când zorii veșniciei, peste tine-or răsări,
Vei vedea că orice rană, în iubire va-nnoi.

Și atunci cu bucurie, vei cânta răscumpărat,
Căci prin har și ascultare, către Mine ai umblat.

Iar la capătul cărării, după lacrimi și suspin, Vei afla în zarea slavei, chipul Meu senin și plin.
Amin