Ai fost cu mine în furtună,
Ai fost cu mine-n greul meu,
Iubirea Ta mi-a dat lumină,
Să pot înainta mereu.

Când norii-acopereau cărarea,
Și pasul meu era slăbit,
Cu dragoste întins-ai mâna,
Iubirea Ta m-a întărit.

În jurul meu cădeau suspine,
Și valul mării era greu,
Dar am găsit alin la Tine,
Ești Stânca mea și Dumnezeu.

Când umbre reci veneau să-mi spună,
Că drumul meu era sfârșit,
Tu mi-ai vorbit din nou de pace,
Și sufletul mi-ai liniștit.

De-aceea astăzi îți dau slavă,
Că m-ai păzit mereu de rău,
Și-n orice zi, și-n orice vreme,
Rămâi aproape, Domnul meu.

Iar dacă iar se strânge norul,
Și vântul bate tot mai greu,
Eu voi privi spre Tine, Doamne,
Căci Tu ești ajutorul meu.

Ai fost cu mine când prin vale,
Purtat eram de vremea grea,
Să nu mă simt o clipă singur,
Ai mers mereu în fața mea.

Iubirea ta nemuritoare,
Mă însoțește zi de zi,
Nu m-a lăsat secat sub soare,
Mă face doar a înflori.
Amin