Adunați la masa-ntinsă, vrem putere să primim,
Și cu inima aprinsă, Doamne, să îți mulțumim.
Pentru pâinea frântă-n taină, pentru jertfa din Calvar,
Pentru haina ce-ai schimbat-o, într-un alb mărgăritar.

​Privim cupa mântuirii, sângele ce S-a vărsat,
Inimile să ne spele, de-orice vină și păcat.
Suntem azi în adunare, strânși în jurul Tău acum,
Să luăm din nou putere, pentru-al vieții noastre drum.

​Ne sfințește, Doamne, Duhul, când din masă vom lua,
Să simțim cum tot văzduhul se îmbracă-n slava Ta,
Să plecăm de-aici acasă mai curați, mai curajoși,
Pentru Cer, pentru credință, oameni drepți și credincioși.

Fă ca masa asta sfântă să ne lege mai profund,
Să fim una în iubire, pe al lumii greu pământ.
Nici o ură, nici-o rană, să nu stea între noi ca frați,
Căci cu sângele iertării, pe calvar am fost spălați.

Până când veni-vei, Doamne, plin de slavă și mărire,
Noi vestim a Ta chemare, jertfa Ta de mântuire,
Și luând din pâinea vieții, și din vinul din potir,
Să ne umplem viața toată, cu al dragostei sfânt mir.

​Cercetează-ne Tu, Doamne, gândul cel mai tăinuit,
Să nu luăm în osândire harul ce ne-ai oferit.
Ci cu mâinile curate și cu sufletul curat,
Să-Ți aducem mulțumire, Împărate-adevărat.

Să dăm la o parte ura, gândul aspru, egoist,
De la masa Ta cel mândru, pleacă totdeauna trist,
Să stingem orice mânie, vrăjmășia din trecut,
Între noi ca să nu punem, zidul greu și nevăzut.

Dacă am greșit cu vorba, sau cu fapta pe pământ,
Să ne cerem azi iertare, de la Tine, Tată sfânt.
Căci potirul cere pace, pâinea cere unitate,
Iar iubirea Ta de Tată le acoperă pe toate.

Să ne punem astăzi viața pe altarul Tău cel sfânt,
Curățiți de orice pată, prin cerescul Tău Cuvânt.
Și așa, în părtășie, ca un singur trup unit,
Să gustăm din cina sfântă, Dumnezeule slăvit.

Să privim adânc în suflet, să vedem ce s-a ascuns,
Oare-am fost îtotdeaun-ascultători noi de Iisus?
Am lăsat cumva mândria să ne-nalțe peste frați?
Să ne plângem azi păcatul, de Isus să fim salvații.

S-alungăm azi judecata, și privirea cu dispreț,
Să ne amintim de cruce și de-al sângelui Său preț,
Nu putem veni la masă cu resentiment sau ură,
Când din Tine curge viața, îndurarea-i măsură.

​Curățește-ne de pizmă, de ambiții și de euri,
Ca să fim curați, o, Doamne, pregătiți doar pentru ceruri,
Căci la masa Ta cea sfântă nu e loc pentru semeț,
Doqr acel smerit pe cale, pentru Tine are preț.

Pune-ți Tu, Isuse, mâna peste inima ce-a plâns,
Șterge urmele de ceartă, tot în ea ce s-a ascuns,
Fă-ne inima mai moale, gata pentru-a se jertfi,
Și mereu în curăție, să cinăm pân-vei veni.

​Nu-i o masă oarecare, nu-i un simplu ritual,
Ci e prețul mântuirii, cel plătit pe-un vârf pe deal,
Fiecare strop din cupă, a costat un chin cumplit,
Când Învățătorul nostru, pentru noi a fost jertfit.

​A costat scuipat și bice, hula celor din popor,
A costat spinii pe frunte, plânsu-ascuns al sfinților,
Răstignit fără de milă, ca să fin noi azi iertați,
Ca să stăm cu El la masă, de-orice greu despovărați.

Nu suntem aici din merit, nu prin faptele ce-am strâns,
Ci prin jertfa Sa curată, pentru care El a plâns,
Prețul Cinei e Golgota, e suspinul din grădină,
Unde s-a luptat în rugă, să avem noi azi lumină.

​Prețul Cinei este viața, Mielului neprihănit,
Care-n chinuri fără margini, pentru noi s-a dăruit.
Fiecare strop de sânge, fiecare rană grea,
A fost prețul ce iertarea, o aduce-n viața ta.

​Să privim cu ochii minții, spre mormântul gol și rece,
Să vedem cum prin jertfire, orice vină ni se trece.
A costat un cer de slavă, părăsit de Fiu divin,
Ca să bem noi astăzi viață din potir... să nu murim.

​N-am putea plăti vreodată, acest preț nemăsurat,
Nici cu aur, nici cu-argintul lumi-acestei de păcat,
Ci venim cu umilință, prețuind ce-a oferit,
Și cu glas de biruință, să strigăm, , să fii slăvit!"


​O, cum am putea-nțelege, prețul al acestui dar? ,
Cât a suferit Mesia, pe altarul din Calvar?
Cerul a tăcut în lacrimi, îngerii au amuțit,
Când pe-o cruce blestemată, pentru noi El a murit.

​A costat supreme chinuri, a costat un preț divin,
Să preschimbe El paharul, de blestem și de venin,
Într-o cupă de salvare, într-un legământ ce-i sfânt,
Să primim prin pâinea frântă, mântuire pe pământ.

​Când întindem astăzi mâna, să ne strângă un fior,
Nu e-un simplu ritual, ci e sângele salvator,
A costat cândva el viața, ca să fim noi azi iertați,
Și din robii a-i pierzării, să fim liberi și curați.

​Fii slăvit, Isuse Doamne, pentru prețul Tău cel mare,
Care ne-a adus azi viață, har, lumină și iertare,
Vrem să prețuim această, masă sfântă ce ne-ai dat,
Până când pe nor din slavă, vei veni... ești așteptat.

De aceea, cu sfială, când spre masă ne uităm,
Să vedem ce preț de sânge, azi în inimă purtăm.
Nu-i un ritual în viață, nu e doar un simplu gând,
Ci e dragostea supremă, coborâtă pe pământ.
Amin