Luptați cu inima curată, luptați în fiecare zi,
Isus v-așteaptă cu răsplata, să vină nu va zăbovi,
Chiar dacă drumul este îngust, și valul lumii e cumplit,
Priviți spre zarea minunată, spre cerul fără de sfârșit.

Pe calea-ngustă e durere, adesea pașii obosesc,
Dar sus, pe norii de mărire, v-așteaptă țărmul cel ceresc,
Nu vă uitați la vântul rece, la norul negru și greoi,
Căci Cel ce v-a chemat la luptă, Păstorul Bun, e printre voi.

Chiar dacă valea este lungă, și lumea vă va prigoni,
Păstrați credința neschimbată, curați și tari în orice zi.
Curând se va sfârși durerea, și lacrimi triste nu vor fi,
El le va șterge cu iubire, pământul când vom părăsi.

Fiți treji în noaptea cea târzie, cu candelele vii arzând,
Strigați cu duh de rugăciune: „O, vino, Doamne, mai curând!”
Căci dincolo de porți de aur, o veșnicie v-a gătit,
Cununa este pregătită, pentru acel ce-a biruit.

Azi nu mai este mult din noapte, numai o clipă a rămas,
Se-aude-n zarea minunată, cum bat bătăile de ceas,
Mărirea Tatălui se vede, o zare nouă s-a ivit,
Sfârși-se-va de-acum suspinul pe acest pământ de chin trudit.

O, ce serbare minunată, va fi acolo-n mândru cor,
Când vom uita de suferință, de dorul cel mistuitor,
Ve-ți îmbrăca veșminte albe, și lângă râu ve-ți sta uimiți,
Cântând o veșnicie-ntreagă, cu sfinții toți, cei mântuiți.

Deci nu cedați nicicând în luptă, o clipă doar și va sfârși,
Isus e Cel ce ne conduce, și El în cer vă va primi,
Să mergem drepți pe calea sfântă, cu steagul păcii ridicat,
Până îl ve-ți vedea în slavă, pe Regele cel Minunat.

Răsare soarele dreptății, se-mprăștie și ultimul nor,
Se-aud din slavă mii de harpe, și glasul sfinților în cor,
Isus își cheamă azi poporul, mireasa Lui de pe pământ,
Să o așeze în mărire, sub sfântul, veșnic legământ.

Acolo nu va mai fi moarte, nici plâns și nici un fel de chin,
Ci doar o pace nesfârșită, și un azur mereu senin,
Pe străzi de aur și de sticlă, cu pași ușori vom triumfa,
Și Mielului ce-a fost o jertfă, în veci de veci Îi vom cânta.

Rămâneți tari în așteptare, căci zorii mântuirii vin,
Priviți în sus, uitați de spinii, uitați de cupa cu pelin,
Mai este-o clipă de răbdare, și drumul vostru s-a sfârșit,
Isus v-așteaptă la hotare, în Canaanul mult dorit.

Iar dincolo de porți de aur, când cerul tot se va deschide,
Niciun vrăjmaș și nici-o umbră, calea spre tron n-o va închide,
Vom saluta cu bucurie, pe cei ce-n Domnu-au adormit,
Când vom păși cu toți deodată în locul cel mai strălucit.

Azi să răsune vocea voastră, prin Duhul Sfânt, biruitori,
Căci alergarea e aproape de porțile, de după nori,
Păstrați curată haina albă, și candela aprinsă-n piept,
Curând se va sfârși suspinul, îl vom vedea pe Cel Preadrept.

Nu tremurați în fața morții, și nici în fața celui rău,
Căci azi purtați un nume veșnic, ce vi l-a dat un Dumnezeu,
El va zdrobi sub pași vrăjmașul, căci totul Lui îi stă supus,
Și ve-ți striga de bucurie, în brațul Domnului Isus.

' Naintea tronului de slavă, genunchii când se vor pleca,
Acel ce a luptat în vale, o nouă haină va-mbrăca,
Isus va spune: „Slugă bună, ai biruit și ai răbdat,
Intră de-acum în bucurie, în Paradisul Minunat!”
Amin