CRONICILE DIN TÂRGU JIU

 Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul al VI-lea – Marele Consiliu al Joseonului Au trecut câteva luni de când Nicolae locuia în Palatul Regal din Joseon. În acest timp, prietenia dintre el și regele Joseonului devenise tot mai puternică. În fiecare dimineață citeau împreună, discutau despre dreptate, conducere și credință, iar seara se plimbau prin grădinile palatului. Într-o zi, regele Joseonului a hotărât să convoace Marele Consiliu al Regatului. Toți miniștrii, generalii, judecătorii, cărturarii și dregătorii au fost chemați în Sala Dragonului. Sala era împodobită cu coloane uriașe din lemn sculptat, iar steagurile regale atârnau deasupra tronului. Nicolae stătea în dreapta regelui, ca oaspete de onoare. Când toți și-au ocupat locurile, regele s-a ridicat. — Astăzi nu vom discuta despre război sau despre taxe. Astăzi vom vorbi despre înțelepciune. Toți au rămas surprinși. Regele a continuat: — În ultimele luni am învățat multe de la prietenul meu, regele Nicolae al Regatului Olteniei de Nord. El mi-a vorbit despre credința lui și despre Dumnezeul în care crede. Un murmur s-a auzit printre dregători. Un bătrân învățat s-a ridicat. — Maiestate, de ce considerați această învățătură atât de importantă? Regele a răspuns: — Pentru că am văzut că ea l-a ținut în picioare chiar și atunci când și-a pierdut părinții, tronul și patria. Un om care trece prin asemenea suferințe și nu își pierde credința are ceva ce merită ascultat. Toți și-au îndreptat privirea spre Nicolae. Acesta s-a ridicat încet. — Nu am venit aici să cuceresc țări și nici să oblig pe cineva să creadă ca mine. Am venit ca un om aflat în exil, primit cu bunătate de regele vostru. Dacă împărtășesc ceea ce cred, o fac din recunoștință și cu respect pentru libertatea fiecăruia. Sala a rămas tăcută. Mulți dintre cei prezenți au fost impresionați de smerenia lui. După încheierea consiliului, regele Joseonului și Nicolae au rămas singuri. Regele a spus: — Prietene, astăzi am înțeles că un conducător nu poate schimba inimile oamenilor prin porunci. Ele se schimbă prin exemplu, răbdare și adevăr. Nicolae a zâmbit. — Credința nu poate fi impusă cu sabia. Ea trebuie primită de bunăvoie. În zilele următoare, tot mai mulți oameni din palat au început să ceară să citească Biblia și să discute cu Nicolae despre credință. Bătrânul cronicar avea să scrie: „În Joseon, Nicolae a câștigat respectul oamenilor nu prin puterea armelor, ci prin puterea caracterului său. Cuvintele rostite cu blândețe au ajuns mai departe decât ar fi putut ajunge orice sabie.”