CRONICILE DIN TÂRGU JIU

 Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul al V-lea – Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu Soarele dimineții lumina acoperișurile albastre ale Palatului Regal din Joseon. Grădinile erau pline de cireși înfloriți, iar izvoarele curgeau liniștit printre pietrele șlefuite. În fiecare zi, regele Joseonului îl invita pe Nicolae să petreacă timp alături de el în biblioteca regală, unde discutau despre istorie, dreptate și credință. Nicolae nu își începea niciodată ziua fără rugăciune. Se trezea înaintea tuturor, aprindea o lumânare, deschidea Sfânta Scriptură și citea în liniște. Pentru el, Biblia era izvorul înțelepciunii și al puterii de a merge înainte. Într-o dimineață, regele Joseonului intră în bibliotecă și îl găsi citind. — Nicolae, te-am văzut de multe ori rugându-te și citind această carte. Spune-mi, de unde vine înțelepciunea pe care o ai? Nicolae închise Biblia cu grijă și răspunse cu smerenie: — Înțelepciunea adevărată vine de la Dumnezeu. Omul poate învăța multe din cărți și de la oameni, dar fără Dumnezeu îi lipsește lumina care călăuzește sufletul. Când ne rugăm cu sinceritate și căutăm adevărul, Dumnezeu ne învață să deosebim binele de rău. Regele îl asculta cu mare atenție. — Și crezi că și eu pot dobândi această înțelepciune? — Desigur. Dumnezeu nu caută oameni desăvârșiți, ci inimi sincere care Îl caută cu credință. În zilele următoare, Nicolae i-a oferit regelui o copie a Bibliei tradusă în limba poporului său și i-a explicat, capitol cu capitol, învățăturile pe care le considera cele mai importante: iubirea aproapelui, dreptatea, mila, adevărul și speranța. Seară de seară, cei doi discutau îndelung. Uneori regele punea zeci de întrebări. — De ce Dumnezeu îngăduie suferința? — Ce înseamnă iertarea? — Cum poate un conducător să fie drept? Nicolae răspundea cu răbdare și adesea citea pasaje din Sfânta Scriptură, explicându-le în lumina credinței sale. Curând, vestea despre aceste discuții s-a răspândit în întregul palat. Miniștri, cărturari și dregători au început să participe și ei, dorind să asculte învățăturile și dialogurile dintre cei doi regi. Regele Joseonului spuse într-o zi: — Nicolae, ai pierdut un regat, dar ai adus cu tine o comoară mai mare decât aurul: credința și înțelepciunea. Nicolae răspunse: — Dacă există ceva bun în mine, Îi aparține lui Dumnezeu. În acea seară, privind cerul plin de stele din grădinile palatului, regele Joseonului simți că viața lui începea să se schimbe. Iar bătrânul cronicar avea să scrie: „Sabia poate cuceri cetăți, dar cuvintele rostite cu înțelepciune pot cuceri inimile oamenilor. În Joseon, Nicolae nu a venit ca un cuceritor, ci ca un om care împărtășea ceea ce considera mai de preț: credința sa în Dumnezeu.”