CRONICILE DIN TÂRGU JIU

 Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul I – Cinci ani de pace După încoronarea regelui Nicolae I, Regatul Olteniei de Nord a intrat într-o perioadă de pace și prosperitate care avea să dureze cinci ani. Cetățile au fost reconstruite, drumurile reparate, podurile întărite, iar satele pustiite de războaie au prins din nou viață. În fiecare dimineață, regele Nicolae se trezea înainte de răsărit. Primul lucru pe care îl făcea era să îngenuncheze în capela regală și să citească din Sfânta Scriptură. După rugăciune, începea îndatoririle de conducător. El nu stătea doar în palat. Mergea prin orașe și sate, vorbea cu oamenii, asculta plângerile lor și încerca să rezolve fiecare nedreptate. Într-o zi, un bătrân țăran s-a apropiat de el. — Maiestate, nu am crezut că un rege va veni vreodată în satul nostru. Nicolae i-a răspuns zâmbind: — Un rege care nu își cunoaște poporul nu își cunoaște nici regatul. Vorbele sale au fost repetate ani la rând în toate ținuturile. Sub domnia lui, au fost ridicate școli, spitale și biserici. Negustorii au început să vină din țări îndepărtate, iar Târgu Jiu a devenit unul dintre cele mai bogate orașe ale regatului. În fiecare duminică, regele participa la slujbă împreună cu poporul. Nu cerea loc de cinste și îi trata pe toți cu respect. Faima lui a început să treacă dincolo de hotarele regatului. Mulți îl numeau „Regele Dreptății”. Dar nu toți se bucurau de succesul lui. În țările vecine existau conducători care priveau cu invidie puterea și bogăția Regatului Olteniei de Nord. În taină, au început să trimită soli și să cumpere cu aur oameni lipsiți de credință. După cinci ani de domnie, Nicolae împlinise douăzeci și doi de ani. Într-o noapte rece de toamnă, un cercetaș a intrat în grabă în sala tronului. — Maiestate! — Ce s-a întâmplat? — Avem vești îngrijorătoare. Mai mulți dregători se întâlnesc în ascuns. Se pregătește o lovitură de stat. Radu și Vladimir s-au privit îngrijorați. Nicolae a rămas calm. — Nu vom condamna pe nimeni fără dovezi. Continuați cercetările. În următoarele săptămâni, zvonurile s-au înmulțit. Unii comandanți dispăreau fără urmă. Alții își schimbau jurământul de credință. Într-o seară, Radu intră în grabă în încăperea regelui. — Maiestate, nu mai este timp! Trădătorii au adunat o armată. Vor ataca palatul înainte de răsărit. Nicolae și-a luat sabia tatălui său. A privit pentru o clipă coroana așezată pe masa de stejar. — Dacă Dumnezeu va îngădui să pierd tronul, îl voi primi cu smerenie. Dar voi lupta pentru poporul meu până la capăt. În curtea palatului se auzeau deja primele strigăte. Flăcările torțelor luminau zidurile cetății. Lovitura de stat începuse. Bătrânul cronicar avea să scrie: „Pacea de cinci ani s-a sfârșit într-o singură noapte. Trădarea, care odinioară îi răpise tatăl, se întorcea acum și împotriva fiului.”