AȘCHIA...

Sunt tandăra aruncata-n Univers...
Plutind nesigur înspre infinit
Ce-a întâlnit în cale un Pamant,
Rămas în întuneric ca-n genuni.

Dar dimineața învierii a venit
Și muguri verzi au început să dea.
Că raiul cel bogat in frumuseți
Este acuma toată fața sa! !

Ogorul bun a întâlnit în cale
Sămânța aruncată din belșug,
Și iata-ne-ntr-o nouă Împărăție
Ne-ncrezatori, privind spre veșnicie
Spre care Fiul ne-a călăuzit.

Căci așchia nu zboară departe de butuc
Și Tatăl ce-a trimis în Univers
Așteaptă roada-n coacere, în spic,
Căci va veni s-adune rodul profețit! . Amin