Ce arșiță e-n lume... Se usucă
Chiar și nectarul ce-i ascuns în flori
Și lacrimile au secat în ochii
Privind spre cerul ce-i lipsit de nori
Și-n inimi parcă s-a uscat iubirea
De-atâta nepăsare ce- nflorește
Iar teama și-a făcut culcuș în suflet
Și-n arșița din lume crește... crește...
E-atâta sete de frumos și pace
Că până și pământul se-nfioară
Căutând izvoare ce mustesc iubirea
În timpurile de încep să doară...
O, Doamne mai îndură-Te și lasă
Peste pământ o ploaie de viață
Să ne mai spele teama ce ne-apasă
Să credem într-o nouă dimineață...
Ce arșiță e-n lume și în suflet
Ce arșiță în inimi și popor
Întinde-Ți mâna... Tu ne ești Scăpare
Și în cuptor ești Doamne, Salvator!

Vulcan-04-08-2026
Mary