„... Doamne, de câte ori să iert~&?"_~ (Matei 18:21)

Se povestește că un copil ce se întorcea acasă de la școală. Ajuns în dreptul unei biserici în fața căreia era ridicat un crucifix mare, a zărit pe un bătrân ce își făcea de lucrul în grădinuța din jurul crucii: „Nenea, de ce stă omul acela pe cruce? întreabă curios copilul. Nenea răspunde băiatului: „Ca să existe iertare!”

Cea mai mare închisoare a lumi este un duh neiertător. Cel mai nobil și măreț suflet este acela care a hotărât să ierte în tăcere fără plată. Una din cele mai bune vești este să auzi că ești iertat după ce ai greșești. Evanghelia este Vestea Bună care anunță că Dumnezeu vrea să dăruiască iertare tuturor oamenilor. În același timp însă Dumnezeu cere iertare. El ne spune în Cuvântul Său că avem datoria să iertăm și noi celor care ne greșesc. „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14-15) Pasaju din Matei, din care am citat la început, este foarte profund și important. Fiul lui Dumnezeu vorbind despre iertarea greșelilor ne spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș”. (Mt. 18:15-17) Textul acesta ne învață cum să procedăm când cineva din familie sau din poporul Domnului (fratele tău) ne greșește. Am spune; o procedură ca la carte! Dar, mulți comit greșeala de a se opri doar la aceste cuvinte când este vorba de iertare. În narațiunea biblică însă subiectul iertării este continuat de Petru. Simon Petru s-a apropiat de Isus și l-a întrebat:

-„Doamne de câte ori să iert pe fratele meu? Până la șapte ori?” Isus i-a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Mt. 18:21-22) Auzindu-L pe Domnul îmi imaginez că Simon Petru a gândit în felul următor: -„Doamne noi știm care sunt pașii în rezolvarea unui conflic la iudei; iertare de câteva ori, apoi confruntare, și în final martori și justiție. Așa este și la greci, și la romani, ... Știm și ce ne învață fariseii... Noi știm cum e pe pământ, dar te întrebăm Doamne, cum este în Împărăția cerurilor?”

- Ah, Petre! În Împărăție, este iertare la infinit!

Aceasta cred că vrea să transmită Domnul cu acest, șaptezeci de ori câte șapte...

Apoi, pentru a-l face pe Petru și pe noi să înțelegem cum stau lucrurile cu iertarea aproapelui, Domnul ne pune înainte Pilda robului nemilostiv. Cunoașteți pilda! Un administrator rău este chemat să dea socoteală. Paguba produsă s-a dovedit imensă. Pentru că nu avea cu ce plăti, Împăratul a poruncit să fie vândut el și toată casa lui. Robul l-a implorat pe stăpân să-l ierte. Acestuia i s-a făcut milă și i-a dat drumul iertându-l. Curios însă, acest administrator când a ieșit de la judecată a întâlnit pe un amic care-i datora o sumă mică de bani. Administratorul l-a apucat de gât cerându-i să-i plătească datoria. În zadar l-a implorat amicul să-l păsuiască, n-a vrut, și l-a aruncat în temniță. Când au aflat ceilalți ce s-a întâmplat au spus stăpânului care l-a chemat și i-a spus: „Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiincă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?” Spund vorbele acestea stăpânul l-a dat pe mâna chinuitorilor. Morala: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său”. (Matei 18:23-35) Iată, cu aceste vorbe, dintr-o dată învățătura lui Dumnezeu despre iertarea aproapelui prinde alt sens. Iertare la infinit, iertare necondiționată, iertare din toată inima, alfel pe mâna chinuitorilor. Știm cu toții ce înseamnă asta! ! ! Nu e de mirare că auzind ucenicii toate acestea au exclamat în cor: „Doamne, mărește-ne credința!” (Luca 17:5)

Clar, nu este ușor! ... CÂTEVA RECOMANDĂRI care se desprind din Pilda robului nemilostiv, poate ajută:

a) Încearcă să înțelegi că trebuie să ierți, nu este altă cale

b) Vine o vreme a socotelilor pentru toți

c) Dacă este necesar lasă-te păgubit

d) Înțelege că ne-iertarea aduce prejudicii întregii comunități (familii)

e) Tratează-i pe alții cum ai vrea să fi și tu tratat

f) Pentru că Tatăl ceresc ne iartă prin Domnul Isus toată datoria, se cade să avem și noi milă.

În timpul unei drumeții montane o femeie găsește o piatră foarte prețioasă. La întoarcerea spre casă se oprește pentru câteve minute să se odihnească. Un drumeț ajunde la ea și observă piatra în mâna femeii. „Ce piatră prețioasă, dacă ar fi a mea aș fi cel mai bogat om”, își zice acesta în gând. „Ce-ar fi să-i cer femeii prețioasa piatră, poate că ea nici nu-i cunoaște valoarea!” Își i-a inima în dinți și spune: „Doamnă, a-ți fi bună să-mi dați mie piatra... ” Spre surprinderea bărbatului, femeia întinde mâna și îi dăruiește piatra prețioasă, după care se despart. La câteva zile omul o caută pe femeie și îi dăruiește piatra înapoi. „Doamnă, vreau să obțin ceva mai prețios decât piatra aceasta prețioasă!” Doamna exclamă mirată: „Domnule, ce poate fi mai prețios decât această piatră deosebită?” „Vreau să știu cum se obține inima care este în stare să dăruiască o piatră așa de valoroasă!”