2 iulie...

După căldurile hidoase
De la sfârșit de iunie,
Pătrunde drastic frig în oase
Cu ploi care ne biruie,

Se-apropie, Apocalipsa
Cu toate tainele prezise,
Căldurii brusc îi ducem lipsa
Pe culmi se văd parcele ninse! ! ...

Ca la sfârșit de veac și de lume,
Furtuni puternice, își fac loc,
Pe cer se-ntrec ca nebune
Grăbite- limbi de lumină și foc...

Trosnesc adânc, . din balamale munții
Cutremure surde scoarța desfac,
Oamenii cată din brazdele frunții,
Un leac la tristețea cea fără de leac! ...

Bunkere mari, de trist-amintire
În voaluri de păianjen, cad incoerent
În locul, în care geniști din oștire,
Turnară-n cofraje, mari munți de ciment! ! ...

Mă-ncearcă, un somn imperios
Sub cerul destul de întunecat,
Din mâini imi cade, un bibelou pe jos
Maria Fecioara și-n brațe Christos! ...

Mă sperii, ca de-un semn
Sol din Eternitate,
Mă-mpinge parc-un îndemn
Să mă cufund, in adâncile ape,
Din care niciunul, nu poate să scape...

Îmi cad pleoapele, ca frunza-n
Sfârșit de toamnă pe ape,
Și nu găsesc motivare, la scuza
Că mă izolez în singurătate,

Într-o tăcere ca de mormânt
Pomii se-nchină, pân la pământ
Iar vântul puternic și capricios,
Doboarăși crengi și trunchiuri pe jos.

Înalț către ceruri, o simplă privire
Care multe semnificatii, poartă
De parcă un stareț de la mănăstire,
Aș-nteaptă-n tăcere, oprit lăngă poartă! ...

Mi-e somn grozav, ca de sfârșit de lume
Ametesc și m-aplec, de durere de fiere,
Mă clatin ca băutorul de bere,
Și-aștept ca un nemernic prima-nviere! !

Moldovan Pavel
02.07. 2021.