În vechile scrieri ale martorilor evlavioși ai lui Isus Hristos se relatează despre Marinus, un cetățean al Ierusalimului, de origine nobilă, care, deși aparținea nobilimii, nutrea o afecțiune sinceră pentru adevărații creștini, care în acea vreme erau asupriți peste măsură. Din această pricină, pizmuitorii săi, geloși pe onoarea nobilimii sale, l-au învinuit și pârât cu asprime că este creștin; lucru pe care l-a și mărturisit, când a fost adus în fața judecătorului; ba a declarat cu glas tare și limpede că era cu siguranță un creștin. Judecătorul i-a acordat atunci un răgaz de trei ore să se gândească dacă va muri ca un creștin sau dacă va jertfi zeilor și împăratului.

Plecând de la tribunal, Teotecnes, episcopul bisericii din acel oraș, l-a luat de mână și l-a condus la adunare, în locul de întrunire, l-a întărit cu multe cuvinte în credință și, punând înaintea sa sabia pe care obișnuia să o poarte la șold, precum și Evanghelia [cartea], l-a întrebat pe care dintre cele două o va alege.

Când Marinus, cu credință fermă, și-a întins mâna spre Evanghelie, alegând-o în locul sabiei, Teotecnes i-a spus: „O, fiul meu, păstrează ceea ce ai ales și, disprețuind viața de acum, nădăjduiește în cea veșnică. Pleacă cu deplină încredere și primește cununa pe care ți-a pregătit-o Domnul."

Marinus s-a întors astfel la tribunal și a fost chemat îndată de slujitorul judecătorului, căci venise timpul stabilit; nu a zăbovit și nu a așteptat să fie întrebat, ci a spus de bunăvoie că s-a gândit la această chestiune și că prin legea părinților este statornicit că Dumnezeu trebuie ascultat mai degrabă decât oamenii. Eusebiu Pamfil scrie că, după ce Marinus a răspuns astfel, judecătorul a dat îndată sentința ca el să fie decapitat. Lib. 7, cap. 15.

P. J. Twisck face următoarea relatare despre Marinus: „Când Marinus a mărturisit că era creștin și a ales Biblia în locul sabiei, a fost chemat înaintea tribunalului, condamnat și decapitat." Cartea a treia, pentru anul 262, pag. 73, col. 2; din Euseb. A se compara cu Introducere, fol. 41, col. 2.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght și aflată în domeniul public. Textul nu este redat pentru a valida crezul celor pomeniți — de regulă necunoscut —, ci păstrarea relatării istorice despre suferințele și martirajele celor care au dorit să-L urmeze pe Hristos și nu și-au iubit viața. Alte mărturii din Oglinda Martirilor pot fi citite pe https://anabaptisti.ro, iar resurse gratuite pentru o ucenicie autentică în Hristos, spre asemănarea cu El, pe https://www.cuvantcurat.ro.