E vremea cea mai de pe urmă
Pentru Mireasa Celui Sfânt,
Puțin mai e până se curmă
Lupta cu Răul pe Pământ!
O știe Diavolul prea bine
Că orișicând putem zbura
către tăriile divine
Când Mirele ne va chema!
De-aceea, Șarpele cel mare,
Cu-ntreaga oaste s-a pornit
Să-i prindă ca într-o vâltoare
Pe cei ce lui nu i-au slujit!
Biserica e asediată:
Asupra ei se trag săgeți,
care formând o boltă 'naltă
Vin și se frâng de groși pereți!
Săgețile sunt vorbe rele,
Batjocuri, blame și ocări
Pe care-n aste vremuri grele
Le-aruncă mii de hulitori
asupra celor din cetate
Care privesc mereu în sus,
Ei nu cunosc teama de moarte,
Căci al lor steag este Isus!
Mai vin și pietre aruncate
Însă de ziduri se lovesc:
Sunt faptele necugetate
Ale celor ce uneltesc.
Și toate vin doar de afară,
Săgeți și pietre ce se frâng
De zidul ce odinioară
Zidit a fost de Cel Preasfânt!
Biserica e asediată
Însă nu poate fi zdrobită
Căci la Calvar a fost creată
Și prin sfânt sânge fu sfințită!
Dar pentru sufletele voastre
Fiți veghetori frați și surori
Căci din a Diavolului oaste
Veni-vor mulți înșelători
Să bată la poarta cetății
Precum niște gabaoniți:
Sunt duhurile răutății,
Nu le deschideți, nu-i primiți!
Căci de-ar putea intra-n cetate
Mulți s-ar mai pierde din popor,
Mulți ar cădea-n abis, în moarte
Și nu ar mai intra-n splendori!
Țineți cetatea deci închisă
Și fiecare dintre voi
Să aibă candela aprinsă
Căci vine Mirele pe nori!
A Duhului sabie în mână
s-aveți, cum scrie în Scripturi
și nu uitați de scut, de râvnă
și de-albe straie sub armuri!
Până veți auzi strigarea:
"Ieșiți-i în întâmpinare!"
Scrutați cu dor norii si zarea
Căci Mirele vostru apare!
Curând, curând, trece-vor toate,
Lupte și plâns și suferință,
În ceruri, pentru-eternitate,
Veți fi-mbrăcați în biruință!