Când credința intră în rutină

Corabia adormită nu este sfâșiată de furtuni și nici nu pare în pericol. Ea plutește încet, fără grabă, fără direcție și fără un scop clar. La prima vedere pare liniștită, dar tocmai această liniște ascunde cel mai mare pericol: lipsa de veghere.

Așa poate ajunge și viața unui credincios. Nu mai există dorința de a citi Scriptura, rugăciunea devine o obișnuință lipsită de pasiune, iar slujirea este amânată mereu pentru „altă dată”. Omul nu s-a lepădat de Dumnezeu, dar nici nu mai înaintează alături de El. Trăiește o credință de rutină, fără bucurie și fără rod.

Domnul Isus ne îndeamnă să veghem, pentru că somnul spiritual ne face vulnerabili în fața ispitelor. O inimă adormită nu mai observă nevoile celor din jur și nici glasul lui Dumnezeu care o cheamă la trezire.

Corabia adormită are nevoie de o singură schimbare: să ridice din nou pânzele credinței și să-L lase pe Dumnezeu să-i dea direcție.