`Atunci un Moise, acuma, tu! `

Văzut-a Moise-un rug aprins!
Într-un pustiu, unde stătea ascuns!
Se-apropie, atunci, să vadă bine!
Cum oare și de ce, să nu se mistuie!

Mirarea lui i-a fost, atât de mare!
Când auzi din Cer, o voce, Tare!
Din rugul care tot ardea!
Și nu se mai stingea!

Vocea de Dumnezeu în minte-i răsuna!
Ce-l sfătuia cu drag și-l prelucra!
Dându-i, puteri, direcția precisă!
Pentru poporul Lui și Țara cea Promisă!

Dar noi, cu toți, de-aici!
Suntem chemați de Dumnezeu!
Să nu ne stingem, !
Când puțin mai dăm de greu!

Să ardă același rug aprins în noi!
În orice vreme, vânturi chiar și ploi!
În pustiul lumii plină de nevoi!
Lucreze Dumnezeu, cu fiecare dintre noi!

Pustiul, pentru Moise!
A fost o Școală!
Învățând de Dumnezeu!
Și Veșnica Lui Slavă!

Un om ascuns, !
Mulți ani de-a sa trăire!
Dar prelucrat de Însuși, Dumnezeu, !
Cu Mare, gingășie!

De multe ori când trebuie să trecem.
Printr-un ținut, puțin mai secetos!
E, pentru ca mai mult, noi să-nțelegem!
Ce Plan Măreț are cu noi, Hristos!

Căci în tăcere, !
Mâna Domnului Lucrează!
Chiar dacă uneori, !
Tăcerea, mult, durează!

Noi oamenii, !
Vrem fericirea, azi sau mâine!
Dar Dumnezeu ne prelucrează!
Tot mai mult spre Veșnicie!

Să nu te stingi, creștine, .
Din flacăra preasfântă!
Rămâi pe Calea vieții, tare, !
Și stai mereu pe Stâncă!

Prin focul Dragostei din tine!
Să le vorbească Dumnezeu!
La cei ce-au inimi mai străine!
De Pacea și de Harul Său!

Amin!

Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos. !
Lăudat să fie Duhul Sfânt!
Înălțat să fie Dumnezeu Tatăl!